Gura Cetatii
Date istorice. Prima publicatie asupra acestei pesteri (cercetata partial) apartine lui C. Teglas (1911). Este mentionata apoi in diferite alte lucrari pentru fauna colectata de aici (I. Malasz, 1928, P. de Beauchamps, 1932 etc).
O descriere completa, insotita de o schita, a fost publicata de Margareta Dumitrescu si colab, in 1967.
Localizare si cale de acces. 444h73e Este situata la est de satul Pestera (jud. Hunedoara), ultima localitate de pe malul drept al piriului Matesti, la poalele versantului nordic al masivului Retezat. Este sapata intr-una din cele doua iviri de calcare cretacice, in forma de U, care pornesc din dreptul bisericii din sat. Un piriias (Ponorici) ce-si are originea in doua izvoare de la poalele culmii Pragsorului patrunde in pestera prin deschiderea din amonte (A) dupa 2 km de curs epigeu (vezi traseul 3 si fig. 122). Altitudinea deschiderii din amonte: 700 m.
Descriere. Pestera, lunga de 200 m, are trei deschideri (A, B, C) si este strabatuta partial sau integral (la ploi mari) de un curs de apa. Se compune dintr-o galerie principala in care se deschid, spre cele doua capete, culoare laterale scurte. De la deschiderea A, inalta si larga (4/4 m), galeria porneste relativ ingusta si se desfasoara pina la sala (S) in zigzag, datorita dezvoltarii ei pe un sistem de diaclaze cu directii diferite, care se intretaie din loc in loc. Pe parcursul acestei portiuni de 120 m se intilnesc cascade (una in trepte care totalizeaza 6 m) si mici lacuri. In punctul /, piriul subteran primeste un izvor. Podeaua este acoperita cu nisip doar in fundul culoarului de la intrare si in zona izvorului; in rest, apa curge pe un pat stincos (fig. 127).
Fig. 127. Gura Cetatii (nr. 98), dupa M. Dumitrescu & al., 1967, modificata.
Sala (S), formata la intretaierea a trei diaclaze principale, are podeaua acoperita cu aluviuni si blocuri de prabusire; pe pereti si tavan se vad multe fisuri si excavatii, iar din loc in loc scurgeri grosiere de calcita. Culoarul sudic, care porneste din sala, este stalagmitat, podeaua fiind acoperita cu foarte multe gururi in trepte. Din apa acestora s-au colectat planarii, nifargi si copepode.
Dupa ce strabate sala, apa apare la exterior prin deschiderea B. La cealalta deschidere (C) conduce un culoar uscat si in panta cu podeaua acoperita cu argila tasata si cu guano. Guano se mai gaseste si dincolo de sala, in locul unde pe tavan se vad urmele unei colonii de lilieci (de Miniopterus schreibersi).
Resursele trofice alcatuite din diferite resturi vegetale si guano sint bogate. La fel si fauna, dar in afara de Dendrocoelum sphaerophallus si Duvalius (Duvaliotes) lepsii toate celelalte specii gasite (de araneide, opilionide, izopode, decapode - cum este racul de munte, Astacus torrentium, colembole, coleoptere, diptere si lepidoptere) sint troglofile, subtroglofile, guanofile sau trogloxene. Cursul de apa introduce - in special la viituri - foarte multa fauna acvatica si terestra de la exterior.
Este o pestera calda. Temperatura aerului inspre mijlocul galeriei era de 10°C in aer si de 10°C in apa gururilor, la 26 mai 1972, si de 7°C si respectiv 8°C in aceleasi locuri, la 4 noiembrie 1963. Pestera este foarte umeda si ventilata de curenti de aer, avind doua deschideri si un curs de apa. Ca geneza, aceasta pestera a fost sapata de piriul Ponorici.
Conditii de vizitare. Se parcurge relativ usor, dar sint necesare: echipament de protectie, inclusiv cizme de cauciuc si mijloace de iluminare. Vizitarea nu se recomanda in perioade cu ploi.
|
