Huda lui Papara
Date istorice. Publicatiile geografice mentioneaza pestera inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea (Lenk v. Trauenfels in 1839), fara a se fi patruns in ea. Explorarea si cunoasterea ei se datoreste unui grup de speologi clujeni condus de E. Balogh.
Fig. 59, Schita Muntilor Trascau,
Fig. 60. Huda lui Papara (nr. 44), dupa E. Balogh, 1969.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in masivul Bedeleu, pe versantul drept al Vaii Ariesului, aval de Salciua de Jos. De la statia C.F.R. Cimpia Turzii se continua drumul cu "mocanita' pina la 959e42j Salciua de Jos. De aici, pe jos pina la pestera (circa 4 km), la inceput pe malul drept al Ariesului, apoi urmind Piriul Oncasestilor (vezi fig. 59).
Descriere. Golul subteran strapunge, prin coridorul sau principal parcurs de apa (1214 m) si prin galeriile sale laterale (lungimea totala a pesterii: 2022 m), o fisie relativ ingusta de calcare tithonice, avind o orientare generala nord-sud. Intrarea, de mari dimensiuni, este o resurgenta tipica, reprezentind punctul de iesire a apei provenite din ponorul comun a doua cursuri: Piriul Ponor si Piriul Poeni, situate la o diferenta de nivel de aproximativ 90 m fata de exurgenta (fig. 60).
Intrarea (alt. 567 m) are aspectul unei uriase bolti ogivale, inalta de 35 m si lata la baza de numai 4 m. Se patrunde in pestera cu barca de cauciuc sau direct prin apa, aceasta avind intre 1 - 1,5 m adincime. Deschiderea este orientata spre nord-vest. Un prim obstacol, aflat la o distanta de aproximativ 50 m de intrare, il constituie Cascada-Evantai, un bloc urias de stinca peste care apa se prelinge dispersindu-se pe intreaga suprafata si pe care va trebui sa ne cataram, bineinteles asigurindu-ne cu cordelina, indata dupa cascada apare un ic urias de piatra, Inima de Piatra, suspendat intre cei doi pereti si pe dedesubtul careia drumul se continua prin apa. Largimea galeriei creste treptat pina la circa 30 m, pentru a da in cele din urma acces intr-o sala uriasa, puternic ascendenta, Sala Minunilor. Atit dimensiunile (aproximativ 50/80 m), cit si particularitatile acestei sali sint impresionante; ea adaposteste, pe de o parte, un depozit imens de chiropterit (apreciat la 60 vagoane), iar pe de alta, o serie de stalactite uriase deviate (anemolite). Urmind cursul subteran in amonte, coridorul se ingusteaza din nou, avind la inceput 20 m, apoi 10 m la Baricada de Stinca, un nou obstacol care necesita o asigurare. Este interesant de remarcat faptul ca de deasupra acestei baricade se mai zareste inca lumina exterioara, cu toate ca ne aflam deja la o distanta de peste 350 m de la intrare. Coridorul principal ia aspectul unei diaclaze cu peretii netezi. intr-un sector mai largit (circa 15 m), coridorul intersecteaza doua galerii laterale, fiecare de circa 40 m lungime. Acestea converg pentru a se termina apoi cu un mic sifon inca neexplorat, lat de 2 m si avind pe fund un strat gros de argila, prin care se iveste un mic afluent lateral ce se va scurge prin bratul nordic spre cursul principal.
In continuare, spre est se deschide un nou coridor lateral, greu accesibil, necesitind o catarare aproape verticala de 15 m. Acest coridor se largeste indata, apoi se bifurca, latura sa sudica dind acces direct, printr-o saritoare, in Sala Virgina, dupa care ajungem din nou in coridorul principal cu apa. Drumul se continua comod si dupa ce se intersecteaza o mica galerie laterala estica (spre Sala Tacerii) ajungem la Lacul-sifon. In mod obisnuit, cind apele nu sint mari, acest lac-sifon poate fi usor ocolit printr-un spatiu strimt, alaturat.
Amonte de zona Lacului-sifon, aspectul devine din nou torential, pina la o treapta abrupta pe care se afla Cascada Gemanata. In prima portiune a acestei zone se remarca o serie de blocuri uriase prabusite (Lumea Framintata), iar la o mica distanta se observa in tavan un horn foarte inalt; in zona terminala, scurta, se afla un sifon inchis si adinc. Cercetarile efectuate au aratat ca zona de dupa sifon se afla deja la exterior, la o departare de cel mult 20 m, reprezentind ponorul amintit.
Temperatura aerului in coridorul principal este cuprinsa intre 10°- 11,5°C, iar in Sala Minunilor de la 13° pina la peste 20°C.
Fauna cavernicola a fost foarte putin cercetata. S-au gasit gasteropode, paianjeni, pseudoscorpioni, coleoptere carabide, diverse rozatoare, lilieci.
In perspectiva unei amenajari (fara ca aceasta sa necesite electrificare!), pestera prezinta si o importanta turistica deosebita.
Conditii de vizitare. Pestera neamenajata, greu accesibila. Pentru vizitarea ei recomandam doua variante: una mai usoara, pina la Sala Minunilor, care se poate face in aproximativ 3 ore (dus-intors), si alta mai dificila, deoarece se are in vedere intreaga pestera. In ultimul caz sint necesare: o cordelina de 10 m, doua scari de 10 m, pitoane, carabiniere, cizme de cauciuc lungi. Timpul necesar circa 8 ore.
|
