ISTORIA FAGARASULUI
Aflat in centrul tarii pe DN 1 , la 66 km de Brasov si la 76 km de Sibiu, pe malul stang al Oltului , orasul Fagaras este situat la o altitudine de 430 m. Coordonatele orasului,considerand Cetatea ca fiind centrul orasului,sunt: longitudinea estica 24º58'27"(meridianul 25º trece prin partea de est a orasului,intrarea spre UPRUC) iar latitudinea nordica 45º50'41". Dupa 1990,orasul a intrat intr-un con de umbra din punct de vedere economic si social. Tinut al unor oameni puternici 616i81g (conform legendei,de aici descaleca Negru Voda, primul domnitor al Tarii Romanesti), orasul si-a pierdut din gloria si faima de odinioara cand era o resedinta fastuoasa pentru capetele incoronate. Paradoxal, astazi se pare ca viitorul orasului se bazeaza tocmai pe trecutul sau.
In prezent ,in anul 2008,orasul Fagaras are o populatie de 35.759 locuitori
Tara Fagarasului
Tara Fagarasului este una dintre cele mai vechi si mai importante zone de locuit, compacta romaneasca, din Transilvania. Ea face parte din salba de 'tari' romanesti subcarpatine, care au asigurat intrarea in istorie a poporului roman. Situata in centrul teritoriului, Tara Fagarasului a detinut un loc corespunzator in istoria societatii medievale romanesti.
Numita si Tara Oltului(denumire populara), Tara Fagarasului se intinde in partea de vest a judetului Brasov, desfasurata sub forma unei fasii, dispusa pe axa est-vest, cu lungimea de 82 km si latimea variind intre 12 si 19 km. Ea este delimitata, aproximativ, de urmatoarele puncte: la nord, de linia care ar uni localitatile Hoghiz, Ungra, Ticus, Cincu, Bruiu; la vest,de Valea Oltului care, de la Avrig se indreapta spre sud pana la Turnu Rosu; la sud, de creasta alpina a Muntilor Fagarasului, pe linia cumpenei apelor, incluzand intreg versantul nordic al Muntilor Fagarasului; la est, pe vaile Barsei si Sebesului, culmea Muntilor Persani, Valea Bogata-Hoghiz.Cercetarile arheologice au atestat prezenta primilor locuitori in acest tinut inca din neolitic, apoi in epoca bronzului si in cea a fierului.
In secolele IX-X, Voievodatul Fagaras este mentionat in documente ca 'Terra Blachorrum' (tara romanilor), dovedindu-se a fi o formatiune statala prefeudala aparuta in aceeasi perioada cu celelalte voievodate romanesti dintre Carpati si sesul Tisei.
Din 1368 ,din timpul domniei lui Vladislav I (Vlaicu), si pana in timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508), cu mici intreruperi, Fagarasul si Amlasul au fost feude ale domnilor din Tara Romaneasca.Insa intre anii 1699-1765, intregul teritoriu de la poalele muntilor Fagaras a devenit proprietatea monarhiilor habsburgice, iar in 1765,cand Mare Principe al Transilvaniei era Maria Tereza, intreg tinutul al Fagarasului a fost donat Universitatii Sasesti (Universitas Saxonum), pentru de 99 de ani. In 1918 acest tinut a reintrat in granitele statului roman.
In Tara Fagarasului se regasesc numeroase vestigii istorice si edificii religioase care atesta vechimea acestor meleaguri, cum ar fi:
- Biserica Evanghelica, din Cincu (secolul XII),
- Manastirea Cisterciana, din satul Carta (1202),
- Bazilica, din satul Halmeag (secolul XIII),
- Biserica fortificata, din satul Cincsor (secolul XIV),
- Casa Memoriala 'Badea Cartan',din satul Cartisoara.
- 'Manastirea Ursitelor', din apropierea comunei Sinca Veche, ,despre care locuitorii spun ca ar fi fost ridicata de entitati extraterestre si ca are putere de a ajuta la indeplinirea dorintelor. Aici s-a descoperit o incinta precrestina ,o grota ascunsa in mijlocul padurii, in inima unui bloc de gresie. Pe peretii altarului sapat in stanca se pastreaza din timpuri imemoriale cateva semne ciudate pentru omul simplu. Este vorba de doua triunghiuri intrepatrunse, care alcatuiesc 'Steaua lui David', scrijelite pe peretii de stanca. Interiorul triunghiului adaposteste semnul ying-yang al filosofiei chineze din secolul XVII. De-a lungul timpului, aici s-au petrecut o serie de fenomene paranormale care au atras atat specialisti in radiestezie, speologi, arheologi, istorici cat si o multime de curiosi.
AUTONOMIA TARII FAGARASULUI
Tara Fagarasului s-a considerat totdeauna ca o parte deosebita a Transilvaniei,avand viata sa proprie,cu traditiile ei,cu libertatile ei,cu dispozitiile ei sociale deosebite.
Adversitatea locuitorilor Tarii Fagarasului fata de orice forma de dominatie straina s-a facut simtita dintotdeauna. Inca din secolul al X-lea, la venirea ungurilor, populatia romaneasca, organizata intr-un voievodat, opune o rezistenta indarjita in fata acestora, pastrandu-si autonomia si continuand sa se conduca "dupa legea veche a romanilor". Incercarile fagarasenilor de a-si pastra independenta in fata asupritorilor se fac simtite pe tot parcursul Evului Mediu, in anii 1368, 1432, 1434, 1436, 1503, 1508 avand loc numeroase rascoale. Cea mai importanta miscare are loc intre anii 1757 - 1761, ea cuprinzand Muntii Apuseni, Valea Muresului,Valea Tarnavelor si intreg tinutul Fagarasului. Rascoala a fost reprimata sangeros de catre guvernatorul Transilvaniei, generalul Bukow. Nici revolutia de la 1848 nu i-a lasat indiferenti pe locuitorii Fagarasului. Orasul apare ca un important centru de actiune, aici creandu-se "Prefectura" si "Legiunea romana" a Tarii Fagarasului.
O R A S U L F A G A R A S
Istoria orasului Fagaras nu se poate separa de cea a Tarii Fagarasului, cu care se impleteste inca de la aparitia lui. Exista mai multe teorii cu privire la originea denumirii localitatii.
Una dintre ele este aceea care sustine ca numele ar proveni de la termenul "fa garas" care inseamna "ban de lemn", moneda cu care ar fi fost platiti constructorii asezarii. Astfel de monede s-au pastrat pana in prezent, ele putand fi gasite in colectia Muzeului de Istorie din oras.
O alta teorie,putin credibila, sustine ca asezarea ar fi luat numele unui munte din apropiere, care se numeste "Vacarea" si unde locuitorii tinutului isi trimiteau vitele la pascut, Conform acestei traditii, orasul s-ar fi numit initial "Vacaras", transformandu-se ulterior in Fagaras. Aici isi avea originea familia Vacarestilor, coboratoare din boierul Ungrin romanul, care avea ca blazon marca Fagarasului.
O alta explicatie apartine marelui istoric Nicolae Iorga, care mentioneaza ca, in timpuri de demult, pe cand Fagarasul era doar un satuc, s-ar fi aflat in preajma acestuia o padure de fag. Satul si-a luat numele de la acest copac si, in timp, a devenit Fagaras.
In timp, orasul a devenit un important centru politic, mai ales datorita gazduirii dietelor , ca resedinta princiara, precum si pentru faptul ca in secolele XVI-XVII a fost scaun superior de judecata.
Arhitectura caselor si a cladirilor de astazi, din centrul istoric al localitatii, atesta perioadele istorice traversate de fagaraseni. Influentele saxone, sasesti si unguresti se regasesc in special in partea veche a orasului,
in monumente,cum ar fi: Piata Republicii, Colegiul National 'Radu Negru', Biserica 'Sf. Nicolae'-brancoveneasca. Biserica dateaza din 1698 si a rezistat pana acum doar datorita donatiilor si fondurilor stranse de biserica. Ea fost ridicata,in 1697, pe cheltuiala domnului Constantin Brancoveanu si a sotiei sale, Doamna Marica. Arhitectura bisericii este asemanatoare cu cea a Palatului Brancovenesc de la Mogosoaia.
In 1393, intr-un document apartinand lui Gobelinus, episcopul catolic al Transilvaniei, asezarea era numita "marele oras romanesc".
CETATEA FAGARASULUI complex feudal fortificat
Azi, Cetatea Fagarasului este cea mai mare constructie din oras, inconjurata inca de lacul de aparare. In timpul razboaielor si in vremuri de restriste, lacul de aparare din fata cetatii Fagaras era umplut cu usurinta,datorita unui rau care venea din munti. Cursul acestuia a fost deviat special, astfel incat lacul sa capete adancime si sa devina o stavila in drumul invaziilor turcesti si tataresti.
Intr-una din aripile castelului este adapostit Muzeul de Istorie si Etnografie al Tarii Fagarasului. De asemenea, in incinta se afla Biblioteca Municipala, dar si o crama cu restaurant.
In jurul cetatii s-a dezvoltat de-a lungul secolelor orasul de la poalele muntilor Fagaras.
Despre inceputurile constructiei cetatii, avem mentiuni in doua documente din secolul al XVIII-lea.
Primul, in limba latina intocmit in anul 1726, prezinta cetatea, sub titlul: "Arx Fagoras".Acelasi text va fi reprodus dupa o jumatate de secol, in 1776, intr-o istorie manuscris a bisericii si a manastirii franciscane din Fagaras.
Din acelasi an (1776) exista un al doilea document, care contine textul unei cronici in limba germana, intitulat "Fagorascher Chronik".
Cele doua documente au un continut aproape identic.
Istoria Cetatii Fagarasului incepe cu data de 11 martie 1291, cand regele Ungariei, Andrei al III-lea (1290-1301) , tine la Alba-Iulia o congregatie cu nobilii maghiari, sasi, romani si secui din Transilvania, in cadrul careia se ridica "magister Ugrinus", afirmand ca i s-au luat pe nedrept Fagarasul si Sambata, posesiunile familiei sale, el sustinandu-si drepturile prin diplomele regale pe care le primisera antecesorii sai.In urma acestei solicitari, regele i-a redat posesiunile . Acest document este deosebit de important, putand fi considerat drept prima atestare documentara, nu numai a domeniului, ci si a Cetatii Fagarasului, avand in vedere ca in epoca respectiva un domeniu feudal era de neimaginat fara existenta unui punct fortificat.Unii istorici asociaza aceasta data cu anularea autonomiei Fagarasului.
Din perioada secolului al XV-lea ne provine prima atestare certa a cetatii de piatra de la Fagaras. Intr-o pricina de judecata din 16 decembrie 1455, Iancu de Hunedoara numeste doi castelani pentru a administra Fagarasul, iar in anul urmator este precizata existenta unui "fortalicium" la Fagaras.
Constructia fortificatiei de piatra, a inceput,se pare,in anul 1301, parerile asupra datei exacte, cand Ladislau Kan sau Apor, printul Transilvaniei (voievodul Ardealului) a inceput sa construiasca ceea ce avea sa devina una dintre cele mai cunoscute si mai impresionante cetati medievale din Romania, fiind impartite . La inceput a fost ridicata o cetate fortificata din lemn si pamant, in jurul careia cele 65 de sate ale Tarii Fagarasului au format, mai tarziu, orasul. Din secolul XVII pana la instaurarea Imperiului Habsburgic, prin numeroase amenajari si restaurari, centrul fortificat a fost transformat in castel-cetate, construit in stilul Renasterii tarzii si cunoscand o mare stralucire. Traditia spune ca pe locul cetatii s-ar fi aflat o alta fortificatie, mai veche cu peste un mileniu, probabil un castru roman, dovada fiind un tezaur monetar daco-roman, dar si inscriptiile misterioase de pe unele pietre din constructia edificiului, care tradeaza apartenenta acestora la o alta constructie initiala.
De-a lungul existentei sale, cetatea a trecut prin mai multe stapaniri.Initial a indeplinit rolul de cetate regala de granita iar intre 1366 - 1511 a apartinut domnilor Tarii Romanesti,in calitate de feud vasalic, apartinand , pe rand, domnitorilor munteni Vladislav I (Vlaicu Voda)incepand cu 20 ianuarie 1368 si Mircea cel Batran. Regele Sigismund al Ungariei a fost cel care in 1431 l-a numit pe Vlad Dracul (al patrulea fiu al lui Mircea cel Batrin) Duce al Fagarasului si Amlasului si aparator militar al sudului Transilvaniei.
In anul 1456, Iancu de Hunedoara l-a numit pe Vlad Tepes(fiul lui Vlad Dracul) stapin peste Fagaras si i-a dat in paza sudul Transilvaniei. Intr-un document din 10 septembrie 1456, Vlad se intituleaza Dominus Terre de Fogaras. Vlad Tepes a venit la Fagaras si si-a adunat oaste pentru a castiga tronul Valahiei. El a fost sprijinit de boierii din zona.
In luna martie 1460, Vlad Tepes se declara Domn al Tarii Fagarasului Dar domnia nu a tinut decit pina in anul 1462.Ultimul domn muntean care mai voia sa exercite jurisdictie asupra Tarii Fagarasului a fost Mihnea, asasinat in 1511,in piata mare a Sibiului. Apoi Cetatea este acordata diversilor reprezentanti ai marii nobilimi ardelene.Dupa instaurarea principatului(1541) , Cetatea devine domeniu ereditar al principilor transilvani si, incepand cu anul 1713, habsburgilor. Pozitia sa strategica deosebit de importanta a transformat-o rapid intr-un punct de rezistenta impotriva raidurilor otomane(1658 si 1661) si tataresti(1705).
De secolul al XVI-lea se leaga marile transformari petrecute in arhitectura Cetatii Fagarasului, cele care transforma cetatea de aparare in castel voievodal, cu o puternica fortificatie exterioara si care vor face din vechea cetate un complex feudal fortificat inexpugnabil, cum a fost caracterizat in acest secol.In realizarea acestor transformari, rolul cel mai important apartine voievodului fagarasean Stefan Mailat (proprietar al Cetatii intre 1528-1541). Primele modificari au loc in anul 1538, atunci cand Stefan Mailat schimba intaritura de lemn cu una de piatra si caramida.
In 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, tributar Portii Otomane.
Intre 1567 -1573 Cetatea a fost stapanita de nobilul transilvanean Gaspar Bekes.
Dupa anul 1573, castelul intra in posesia familiei Bathory (Stefan Báthory , 1575-1586; Balthazar Báthory , 1588-1594; Sigismund Báthory , 1594-1597 si 1599-1602; Andrei Báthory 1599)
Intre 1599-1601, stapan ocazional al Cetatii Fagarasului a fost Mihai Viteazul. Cetatea devine resedinta princiara a lui Mihai Viteazul care, in anul 1600, daruieste atat castelul, cat si domeniul Fagarasului, nevestei sale, Doamna Stanca.El se va retrage aici dupa infrangerea de la Miraslau(18 septembrie 1600) si tot aici isi va adaposti familia pana in 1601. Tot la Fagaras el va tine scaun de judecata, va reface biserici si va da hrisoave ,scrise in limba romana.
Transformarile secolului al XVII-lea stabilesc forma actuala a monumentului de la Fagaras.Intre 1614-1630 Cetatea a fost stapanita de Ecaterina de Brandemburg, primind castelul ca zestre de la sotul ei, principele Gabriel Bethlen. Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlem (1613-1626), un bun organizator, a initiat o serie de constructii de cetati si de palate in Transilvania. Incepand cu 1614 el a cerut Dietei Transilvaniei, in repetate randuri, sa voteze noi venituri si munca gratuita din partea iobagilor in vederea construirii de cetati. La Fagaras lucrarile incep in 1623, dupa mai multe pregatiri la care participa insusi principele.El elaboreaza un plan in care, printre altele, se specifica obligatia de a incepe modelarea caramizilor, zilnic cate 3000, pentru ca intr-un an numarul lor sa ajunga la 600.000, in scopul construirii bastioanelor. Sunt alesi 1500 de iobagi, impartiti in trei grupe (cate 500 in fiecare saptamana),care sa inceapa neintarziat sa ridice suri in caretrebuiau depozitate caramizile pentru a fi uscate peste vara.Lucrarile sunt continuate in interiorul castelului, la caratul pietrelor si taiatul acestora .
Intre 1634-1660 Cetatea a fost stapanita de Suzana Lorantffy sotia principelui Gheorghe Rákoczi I (1629-1648),principe ce a continuat cu consolidarea castelului .
In aceasta perioada, se dubleaza zidurile exterioare de pe laturile de nord si de sud si se finalizeaza cladirea corpului de garda din dreapta portii.
Peretii si turnurile masive de piatra ale fortaretei sunt aranjate in forma de trapez cu patru colturi, incununate de alte patru bastioane. Accesul in cetate se realizeaza prin intermediul unui pod peste lacul de aparare situat in fata amplasamentului, iar castelul este situat in interiorul cetatii. El are trei niveluri: subsol, parter, primul etaj, numeroase turnuri (Turnul Rosu, Turnul Negru, Turnul Prizonierilor), precum si 80 de camere.
Prin construirea bastioanelor, etajare, transformare stilistica si umplerea cu apa a santului din jurul cetatii se incheie evolutia arhitectonica a Cetatii Fagarasului.
Principii care au urmat la tronul Transilvaniei au apreciat valoarea militara a Cetatii Fagarasului. Principele Mihai Apaffi I (1662-1690) si-a mutat chiar resedinta aici si a infiintat, tot in cetate, o monetarie . Sub domnia acestui principe, castelul a trait epoca de aur, cu stralucire fast si lux.
In anul 1699, prin Tratatul de la Karlowitz , Transilvania este cedata Austriei, de catre Imperiul Otoman , si ca atare Cetatea a devenit ,in anul 1713, sediul unei garnizoane imperiale habsburgice, iar numeroase incaperi au fost transformate in celule in care erau inchisi iobagii rasculati.
In sec XVIII, sub austrieci, pentru cetate incepe o perioada de involutie, simtita la inventarul din 1726, in care se remarca starea de degradare a acesteia servind de acum unor scopuri exclusiv militare. Este o vreme cand forticatiile sale nu mai faceau fata evolutiei tehnicii militare, iar noii proprietari o transforma in castel-palat.In perioada 1740-1780, cand Maria Tereza era principesa a Transilvaniei (intre 1765-1780 a purtat titlul de mare principesa), aspectul sau devine foarte asemanator cu cel actual.
In sec. XIX si incepand cu sec. XX, constructia feudala se depreciaza treptat, pierzandu-si eleganta si maretia.
Intre 1507 si 1848, cetatea a avut ca administratori 33 de capitani supremi ajutati de 'un scaun' format din 12 boieri romani,alesi de toti boierii tinutului. Ea devenise un centru important pe harta principatelor romanesti, iar Dieta Transilvaniei isi tine sedintele in acest loc de 4 ori.
Marele Principat al Transilvaniei(1765-1867) a fost desfiintat in 1867 si, pe perioada existentei Imperiului Austro-Ungar (1867-1918), teritoriul sau a fost incorporat Ungariei.In aceasta perioada Cetatea a fost condusa de comiti supremi.
Incepand cu 1 Decembrie 1918 Cetatea intra in proprietatea statului roman.
Epoca moderna, a afectat puternic importanta Cetatii Fagarasului si a localitatii din jurul acesteia.
Cetatea a functionat cu diferite utilitati pana in 1948,cum ar fi sediul Scolii de aplicatie pentru infanterie,incepand cu 07.09.1940 .Intre 1948 - 1960, ea a fost folosita ca inchisoare. Din 1965 este transformata in muzeu ,iar din anii '80 ea a fost supusa unor lucrari de renovare . Dupa 1989 nu s-a mai facut nimic in acest sens.
Dupa anul 2000,ocazional,cetatea a servit ca platou de filmare pentru cateva filme straine.
In ultimii ani,diferite institutii locale sau chiar organizatii internationale sau aratat interesate de renovarea si reamenajarea cetatii ceea ce arata ca lucrurile intra pe fagasul normal.
Cetatea Fagarasului se intoarce astfel sa isi ocupe locul pe care il merita in istoria si in viata locuitorilor orasului. Refacerea acestei cetati inseamna refacerea identitatii si demnitatii unor oameni care timp de sapte veacuri au trait mandri de mostenirea lor.
|
