India-caractere umane si economice
POPULAŢIA
Cele mai vechi urme de locuire apartin oamenilor paleolitici care se ocupau cu vânatoarea, culesul sau pescuitul. În timpul neoliticului (mileniul V î.Hr) oamenii au început sa cultive pamântul (cereale, pomi fructiferi) si sa domesticeasca animale (boi si capre). Descendenti ai acestor oameni primitivi se întâlnesc si astazi în unele locuri ale Indiei: santalii (la vest de Calcutta), khonzii (Orissa) sau gonzii (India Centrala).
Aici a aparut una dintre vechile civilizatii ale omenirii - Civilizatia Indusului (sau Harappa) dezvoltata în mileniul III î.Hr., în valea fluviului Indus. Orasele Harappa, Mohenjo-Daro (astazi pe teritoriul 242g624c Pakistanului), Lothal (cu activitati portuare) sau Kalibangan, aparute aici în mileniul III-II î.Hr. erau printre cele mai înfloritoare centre urbane ale vremii. Aceasta civilizatie, aproape necunoscuta pâna la începutul secolului XX, cuprindea orase înfloritoare cu strazi largi si drepte, dotate cu sisteme de drenaj, bai publice si cladiri construite din caramida arsa.
În a doua jumatate a mileniului al II-lea î.Hr patrund din Asia Centrala populatii indo-europene (indo-arienii) care cuceresc, pâna în secolul V î.Hr., partea nordica a Indiei devenind elementul etnic principal. Acestia introduc sistemul castelor si religia brahmanica.
În antichitate s-au remarcat doua formatiuni politice care au reusit sa controleze cea mai mare partea a Indiei: Imperiul Maurya (sec.IV-III î.Hr), care a impus budismul ca religie oficiala si Imperiul Gupta (sec.IV-V) când se raspândeste hinduismul.
Invaziile continua în India si în secolele urmatoare, venind, în special din Asia Centrala, populatii diferite din punct de vedere etno-cultural (populatii turanice, afgani, arabi, mongoli) care raspândesc, printre altele, religia islamica.
Primii auropeni care ajung în India sunt portughezii, care prin Vasco da Gama ating coasta Malabar în anul 1498 iar ulterior pun stapânire pe mare parte din aceasta coasta, monopolizând comertul cu Europa si Africa.
La începutul secolului al XVI-lea se înfiinteaza Imperiul Marilor Moguli (cu capitala la Agra si apoi Delhi), care unifica mare parte din India si impune ca religie de stat islamismul.
Dupa mai multe confruntari între puterile coloniale europene, în special între Anglia si Franta, în a doua parte a secolului al XVIII-lea Anglia devine principala forta de influenta din India, devenita din 1858 coloniei britanica (Perla Coroanei britanice).
Miscarea de emancipare nationala are ca principal lider pe Mahatma Gandhi (1869-1948), „parintele natiunii indiene” care joaca un rol marcat în independenta Indiei (1947). Însa, disensiunile dintre hindusi si musulmani, soldate cu numeroase victime, face ca India sa fie divizata pe criterii religioase în doua state distincte: Uniunea Indiana (cu populatie hindusa) si Pakistanul (cu populatie musulmana).
În prezent India are o populatie de peste 1,08 md. loc.(15% din populatia planetei), cu o densitate de peste 310 loc/km2. Cele mai mari densitati de populatie (peste 500 loc/km2) se întâlnesc în Câmpia Gange-Brahmaputra (statele Uttar Pradesh, Bihar, Bengalul de Vest, Assam si teritoriul national Delhi detin aproape 40% din populatia statului). Alte regiuni bine populate sunt câmpiile Coromandel si Malabar precum si partea de sud a Indiei. Desertul Thar are cea mai redusa densitatea a populatiei (sub 5 loc/km2).
La începutul secolului XX (1911-1920) atât natalitatea cât si mortalitatea aveau valori ridicate, de circa 48 ‰. Valorile mari ale mortalitatii se datorau epidemiilor, dezastrelor naturale si saraciei. Progresele realizate în domeniul medical, social, educational au dus la reducerea semnificatava a mortalitatii (sub 9 ‰) însa natalitatea a ramas ridicata (23 ‰), fapt care favorizeaza cresterea populatiei (în anul 1950 erau circa 360 mil.loc). Daca în intervalul 1901-1911 cresterea populatiei a fost de 5%, iar între 1930 si 1940 de 14%, în prezent ea este de peste 23%. Populatia este tânara, circa 31% având sub 15 ani, iar rata de fertilitate este de 2,78 copii/femeie.
Speranta de viata la nastere este de circa 64 ani, valoare nu prea ridicata (Japonia are peste 75 ani) datorita dificultatilor socio-economice, fapt reflectat si de mortalitatea infantila care este foarte mare (56,2 ‰) (sunt înca foarte raspândite malaria, holera, pneumonia, tuberculoza etc.). Nici gradul de alfabetizare nu este foarte ridicat, aproximativ 60% din populatia de peste 15 ani stie sa scrie si sa citeasca, din care 70,2% masculin si 48,3% feminin.
Structura populatiei. Indienii sunt divizati din punct de vedere etno-rasial în indo-arieni (72%), dravidieni (25%), mongoloizi si altii (3%). Din punct de vedere religios cei mai multi sunt hindusi (81,3%) urmati de musulmani (12%, peste 120 mil.), crestini (2,3%), sikhisti (1,9%, în Punjab) si budisti.
Esenta hinduismului se bazeaza pe 3 dogme fundamentale: învatatura despre inegalitatea sociala initiala a oamenilor; credinta în metempsihoza si reîncarnari succesive; Karma-învatatura despre datorie si rasplata, adica despre normele de comportare care asigura omului posibilitatea de a trece pe o treapta sociala superioara numai în procesul reîncarnarilor de dupa moarte.
Budismul si jainismul au aparut în sec. VI-V î.Hr ca protest împotriva sistemului de caste prin promovarea egalitatii oamenilor si plasarea acestora în societate în functie de meritele personale. Sikhismul apare în sec. XVI-XVII ca o reformare a hinduismului sub influenta islamismului si a altor religii. Printre credintele Indiei se mai adauga parsismul (forma specifica a zoroastrismului, religie a vechilor persi, aproape disparuta din Iran) dar si numeroase credinte animiste specifice unor popoare tribale.
Limba cea mai vorbita este hindi (limba materna pentru circa 30% din populatie) dar mai sunt recunoscute de Constitutie alte 14 limbi vorbite în statele federale: bengali, telugu, marathi, tamila, urdu, gujarati, malayalam, kannada, oriya, punjabi, assameza, kashmira, sindhi si sanscrita. Pe lânga acestea se mai vorbesc peste 200 limbi si mii de dialecte. Engleza este înca importanta în comunicare. Cea mai mare parte a populatiei (73%) vorbesc limbi indo-europene (hindi, urdu, assameza, punjabi, rajasthani) în timp ce populatia din sudul Indiei vorbeste limbi dravidiene (kannada, malayalam, tamila, telugu). O serie de limbi care apartin grupului munda, vorbite în partea centrala a tarii, sunt considerate a apartine celor mai vechi populatii ale Indiei.
Religia, castele si limba sunt factori majori în organizarea sociala si politica a Indiei de azi. Diferentele etno-culturale sunt foarte mari în India, singurul element de unitate poate fi considerata religia hindusa împartasita de majoritatea populatiei. Sistemul castelor (traditional sunt 4 categorii de caste-Brahmani, Ksatriya, Vaisya si Sudra, dar fiecare cuprinde mii de caste si subcaste), cu o vechime de 2000 ani, sta la temelia civilizatiei indiene, chiar si în conditiile în care promoveaza discriminarea. Cea mai defavorizata categorie sociala din India este PARIA, oamenii fara casta, cei aflati la periferia societatii, care practica meseriile cele mai dispretuite.
Casta (din latinescul castus - pur, curat, neamestecat) este o grupare închisa, formata din persoane care au aceeasi origine, aceleasi ocupatii, un anumit tip de profesiuni, cu drepturi, îndatoriri si traditii bine precizate, pe care le respecta cu mare strictete.
În ciuda modernizarii economiei si legilor care interzic discriminarea de casta, acest sistem ramâne o importanta cale de identificare sociala pentru majoritatea hindusilor.
Circa 8% din populatia Indiei, adica 86 milioane loc., au un nivel de organizare tribala. Cea mai mare concentrare a populatiei tribale se afla în regiunea himalayana. În state precum Arunchal Pradesh, Meghalaya, Mizoram si Nagaland peste 90% din populatie este tribala. Tamil Nadu si Kerala au o populatie tribala de circa 1%. Sunt si grupuri tribale primitive, care traiesc în izolare, în locuri greu accesibile, care se caracterizeaza printr-o agricultura de subzistenta si un grad redus de alfabetizare.
ORAsELE
Cele mai vechi orase dateaza din perioada antica. Pe lânga orasele Civilizatiei Indusului (Harappa, Mohenjo-Daro, Lothal, Amri, Rupar, Kalibangan etc.) mai pot fi amintite: Indraprastha (pe teritoriul actualului oras Delhi) este mentionat în epopea indiana Mahabharata ca oras din mineniul II î.Hr (circa 1400 î.Hr.), Pātaliputra (actualul Patna) era un oras important, capitala împaratului Chandragupta (sec.IV-III î.Hr), creatorul unui mare stat în partea de nord a Indiei, Ujjayini (actualul oras Ujjain) din Madhya Pradesh, unul dintre cele 7 orase sacre ale hindusilor, a fost în secolul III î.Hr resedinta împaratului Aśoka (ultimul domnitor Maurya), Varanasi este unul dintre cele mai vechi orase din lume, continuu locuit din mileniul II î.Hr. Reprezinta prima asezare a indo-arienilor pe cursul mijlociu al Gangelui, fiind în acea perioada un însemnat centru cultural-religios dar si mestesugaresc (produse textile, parfumuri, prelucrarea fildesului) si comercial.
Multe orase apar sau se dezvolta în perioada medievala (Agra, Delhi, Hyderabad, Bangalore) sau în cea coloniala (Calcutta, Bombay, Madras, Nagpur, Bangalore) ca centre administrative, comerciale, portuare sau industriale.
Chandigarh este unul dintre cele mai noi orase ale Indiei (oras planificat), fiind situat la poalele Colinelor Siwalik din nord-vestul tarii. A fost ales pentru a înlocui orasul Lahore, cedat Pakistanului în 1947, drept capitala a statului Punjab si a fost construit dupa planurile arhitectului elvetian Le Corbusier în colaborare cu arhitecti indieni. Coceput ca un simbol al modernitatii, constructia orasului a început în anul 1950 fiind împartit în sectoare rectangulare. Orasul are peste 500 mii loc si împreuna cu regiunea înconjuratoare formeaza un teritoriu unional.
Dupa 1960 s-a constatat o urbanizare accelerata (Delhi, Madras, Bangalore, Hyderabad) bazata atât pe cresterea naturala cât si pe migratiile din mediul rural. Orasele mari se caracterizeaza prin mari densitati de populatie (New Delhi-peste 6000 loc/km2), trafic aglomerat, zgomot, poluare si mari disparitati în dezvoltare (la periferia marilor orase sunt cartiere foarte saracacioase-bidonviluri).
Populatia urbana este de circ 28%, valoare forte redusa în conditiile în care India are orase foarte populate: Bombay (9,9 mil.loc. si 16 mil.loc. aglomeratia urbana), Delhi (7,3 mil. si 8,4 mil.agl.urb.), Calcutta (4,5 mil. si 11 mil. agl.urb.), Madras (3,8 mil. si 5,5 mil.agl.urb.), Bangalore (3,3 mil. si 4,2 mil.agl.urb.), Hyderabad (3,1 mil. si 4,3 mil.agl.urb.), Ahmedabad (3 mil loc.), Kanpur (2 mil.loc) etc.
În ciuda progreselor socio-economice înregistrate în ultimii ani India ramâne o tara cu un grad ridicat de ruralizare. Exista însa diferente vizibile între state, cele mai ridicate valori fiind întâlnite în statele Sikkim (91%), Himachal Pradesh (91%) sau Assam (88%).
New Delhi, capitala Indiei, este un oras nou în partea de sud-vest a orasului Delhi, în partea de nord a statului (Câmpia Gangelui) pe malul drept al râului Yamuna (afluent al Gangelui). Ocupa circa 20% din suprafata orasului Delhi si are circa 500 mii loc. Din 1911 se începe constructia orasului New Delhi care în 1947 devine capitala Indiei independente. Nu este un mare centru industrial (ind. usoara, materiale de constructie, farmaceutica) însa se remarca prin activitatile financiar-bancare, de transport, cultural-stiintifice si politice.
Economia
Activitatile economice se practica în India din cele mai vechi timpuri. În antichitate, dezvoltându-se aici o mare civilizatie, activitatile economice erau reprezentate de agricultura, comert si mestesuguri. Agricultura se baza pe sisteme de irigatie (canale), îngrasaminte naturale, rotatia culturilor, iar cultura principala era orezul, alaturi de care se mai cultivau: orzul, grâul, meiul, trestia de zahar, cânepa si unele legume. Se cresteau ovine, porcine, bovine (vacile erau animale sacre), bubaline si se practica pescuitul. Activitatile mestesugaresti, organizate în bresle, erau reprezentate de prelucrarea unor produse agricole, confectionarea uneltelor, armelor, olaritul, tesutul pânzei de bumbac, prelucrarea lemnului, metalelor, pietrei, pieilor, fildesului, producerea de bijuterii etc. Comertul se facea, atât pe apa cât si pe uscat (drumuri de caravana), în tara sau cu alte regiuni dezvoltate ale Asiei si Africii în special cu Mesopotamia, Asia Centrala, Persia, Arabia, Indonezia sau Egipt.
În perioada coloniala economia Indiei este legata de nevoile de materii prime si produse agricole ale Coroanei britanice. Acum s-a dezvoltat industria extractiva, plantatiile agricole (ceai, iuta, cafea, indigo ), transporturile feroviare si activitatile portuare (pentru expedierea mai rapida a produselor spre metropola sau desfacerea celor britanice).
În prima perioada a existentei sale principala activitate a Companiei britanice a Indilor Orientale a fost comertul cu marfurile indiene în Europa. Aparitia revolutiei industriale în Marea Britanie si extinderea cailor ferate în India a facut ca multe produse industriale englezesti (mai ieftine decât cele indiene) sa patrunda rapid pe pietele indiene, fapt ce a afectat profund economia locala (a fost afectata în special industria textila, bine dezvoltata în India). În aceste conditii agricultura a devenit principala ocupatie a populatiei pâna în preajma primului razboi mondial).
În aceasta perioada încep sa fie exploatate zacamintele de carbuni din statele Bihar si Orissa pentru aprovizionarea cu carbuni a locomotivelor importate din Anglia. Daca în 1868 au fost extrase circa 500 mii tone de carbune în 1920 productia a ajuns la 20 mil. tone, datorita utilizarii pe scara tot mai larga a carbunelui. Pe baza acestuia, în 1911, se lanseaza industria siderurgica în statul Bihar, de catre Tata Iron and Steel Company, companie care creste rapid în timpul primului razboi mondial iar dupa cel de-al doilea razboi mondial devine unul dintre cei mai importanti producatori de otel din lume.
Industria iutei din Bengal se dezvolta semnificativ în timpul conflictului din Crimeea (1853-1856) atunci când Rusia stopeaza aprovizionarea cu cânepa a uzinelor scotiene, fapt ce a stimulat exportul iutei de la Calcutta la Dundee. Daca în 1863 erau doar 2 fabrici de iuta în Bengal în 1882 erau 20 cu peste 20 mii muncitori.
Cele mai importante plantatii industriale din aceasta perioada au fost cele de ceai, indigo si cafea. Plantatiile britanice de ceai au început sa apara în regiunile deluroase din Assam în anul 1850 iar în sud, în regiunea dealurilor Nilgiri în 1870. În 1871 erau peste 300 plantatii de ceai ce acoperea o suprafasa de peste 12 000 ha. Plantatiile de cafea au înflorit în sudul Indiei între 1860 -1879.
Era Nehru (1947-1964)
Jawaharlal Nehru (1889-1964) a fost unul dintre cei mai importanti lideri politici ai Indiei în lupta pentru independenta si reformatorul economiei indiene.
Politica sa economica a constat în planificarea economiei. Primul plan cincinal a fost lansat în 1951 si cele mai multe resurse au fost alocate refacerii infrastructurii de transport feroviar si realizarii de sisteme de irigatie. Astfel productia de cereale a crescut de la 51 mil tone în 1951 la 82 mil tone în 1961, la sfârsitul celui de-al doilea plan cincinal (1956-1961). În aceasta decada însa populatia Indiei a crescut de la 360 mil. la 440 mil. estompând beneficiile reale ale cresterii economice.
Din punct de vedere politic J.Nehru a pastrat India ca tara nealiniata ideologic ceea ce a permis dezvoltarea economica cu ajutorul sprijinului primit din ambele tabere. Dezvoltarea industriei siderurgice este un exemplu international de coexistenta, cu SUA construind o uzina, URSS o a doua, Marea Britanie a treia si Germania de Vest a patra.
În prezent India este un stat cu o economie în curs de dezvoltare (peste 500 md. dolari) dar care se remarca înca printr-un procent foarte mare (circa 2/3) de populatie care este ocupata în agricultura. Industria miniera si prelucratoare au cresteri importante în ultimul timp contribuind cu circa 1/3 la PIB.
Agricultura. Desi culturile ocupa jumatate din teritoriul tarii (55% terenuri arabile), peste 590 mii km2 de terenuri agricole sunt irigate, fertilitatea solurilor este ridicata iar în multe zone se realizeaza doua culturi pe an, randamentul agriculturii este înca redus (slaba dotare tehnica, insuficienta îngrasamintelor chimice, farâmitarea terenurilor, calamitati naturale).
Cu toate aceste dificultati India este un mare producator agricol, cu ponderi semnificative la multe produse: cereale (al treilea producator mondial), orez (locul 2 pe glob-hrana de baza pentru populatia din estul tarii), grâu (locul 3-hrana de baza pentru populatia din vestul tarii), mei (locul 1, peste 1/3 din productia mondiala), legume (tomate), leguminoase (locul 1), arahide (locul 1), soia. Circa 75% din terenurile agricole sunt cultivate cu cereale si leguminoase.
India dispune si de mari plantatii: ceai (locul 1, 30% din productia mondiala), iuta (locul 1), bumbac (locul 4), trestie de zahar (locul 2), arbori de cauciuc, bananieri (locul 1), citrice (lamâi), cocotieri (locul 3), maslini, tutun, arbori de cafea, ananas, mango (locul 1).
Cu toate ca detine un septel semnificativ (locul 1 mondial la bovine, bubaline, caprine, locul 3 a camile) cresterea animalelor nu detine un loc marcant în agricultura. Se mai remarca pescuitul, silvicultura si productia (legala) de opiu pentru industria farmaceutica.
Tipurile de agricultura cele mai raspândite sunt cea de subzistenta si cea comerciala (de piata, bazata pe numeroase plantatii), iar principalele regiuni agricole: Câmpia Gange-Brahmaputra (orez, trestie de zahar, iuta), Câmpia Punjab (grâu), Câmpiile Malabar (orez, mirodenii) si Coromandel (orez, trestie de zahar) sau Podisul Decan (bumbac, mei, arahide, tutun).
Industria. Variatele si bogatele resurse de subsol au un rol important în economie, sustinând numeroase ramuri industriele. India detine minereuri de fier, bauxita, carbuni (al 3-lea producator mondial), petrol (care acopera doar o parte din necesar), gaze naturale, uraniu, zinc.
Industria este foarte diversificata, absoarbe 20% din populatia activa, contribuie cu circa 30% la economia nationala, dar la multe produse înca nu este competitiva pe piata externa. Prin productiile mari se remarca: industria textila (cea mai importanta - 20 mil. muncitori si 1/3 din exporturi), industria zaharului (printre cei mai mari producatori mondiali), industria siderurgica, metalurgia neferoasa (aluminiu, cupru, plumb, zinc), industria chimica (îngrasaminte, petrochimie), electronica, motoare vehicule si a cimentului.
Industria energetica se bazeaza pe carbune si hidroenergie (27%, se remara regiunea himalayana). Exista si centrale atomoelectrice (nord de Bombay, Madras, Rajastan, Gujarat) care contribuie doar cu 3% la productia totala.
India este al treilea producator mondial de carbune (peste jumatate din necesitatile energetice), bazine carbonifere majore fiind în statele Bihar (Bazinul Damodar), West Bengal si Madhya Pradesh. Cu rezerve de peste 80 md.tone si o productie de 360 mil.tone/an (în anul 1975 productia era de 100 mil tone), industria carbonifera (peste 350 mine) este controlata de catre stat. Utilizarea carbunilor în termocentrale determina o intensa poluare a mediului (orasul Delhi este unul dintre cele mai poluate din lume).
Petrolul reprezinta circa 30% din consumul energetic, având rezerve de aproape 1 mld. tone. localizate în regiunea Bombay, statul Assam, regiunea Krishna-Godawari, Cambay si Cauvery. Exploatari offshore se fac în regiunea Bombay, care este si cel mai productiv bazin petrolifer al Indiei.
Productia de petrol este de 785 mii barili/zi (circa 45 mil tone/an) însa consumul este de 2,32 mil barili/zi (si cu tendinte de crestere în viitor), India fiind nevoita sa importe cantitati importante de petrol. Dupa 1997 statul a încurajat investitiile straine în domeniul petrolier, fiind preezente firme din Canada, Marea Britanie, Rusia, SUA sau Franta.
Capacitate de rafinare este de 2,2 milioane barili/zi, însa cu o crestere importanta fata de 1998 (970 mii barili/zi). Cele mai importante rafinarii sunt: Jamnagar (Gujarat, 540 mii barili/zi), Koyali (Gujarat, 185 mii barili/zi), Mangalore (Karnataka, 180 mii barili/zi), Mathura (Uttar Pradesh, 156 mii barili/zi), Bombay (2 rafinarii cu ocapacitate totala de 232 mii barili/zi), Madras (130 mii barili/zi). Prin importanta economica se mai evidentiaza terminalele petroliere Bombay, Kochi (Cochin), Haldia, Kandla si Madras.
Productia de gaze a fost în 2005 de 22 md m3, cele mai mari productii provenind din regiunile Bombay si Gujarat. În anul 2002 s-au descoperit 2 mari zacaminte gazeifere: în bazinul Krishna-Godawari (Andhra Pradesh), în lungul coastei sud-estice a Indiei si în statul Gujarat.
Dupa obtinerea independentei printre prioritatile guvernelor s-a aflat dezvoltarea industriei siderurgice pe baza minereurilor feroase din Podisul Decan (printre marii producatori mondiali). Prin valoarea productiei se remarca centrele: Durgapur, Bhilai, Rourkela (cu ciclu integrat -fonta, otel, laminate), Bokaro si Vishakhapatnam. Compania privata Tata Iron and Steel (TISCO) împreuna cu un mare numar de miniotelarii contribuie cu 40 % la productia de otel a Indiei, care este de 18,5 milioane tone. Alta companie indiana, Mittal Steel, este cea mai mare din lume în acest domeniu, fiind prezenta în numeroase tari.
Îndustria constructiilor de nave dispune de 4 mari santiere navale (Kochi, Vishakhapatnam, 2 în Calcutta), 3 santiere navale medii si 35 santiere mici (acestea fiind proprietate privata)
Domeniul stiintei si tehnologiei reprezinta o noua frontiera pentru India, cu rezultate pozitive în domeniul spatial (India utilizeaza 5 sateliti de fabricatie proprie - INSAT) si nuclear (este putere nucleara). În Bombay exista Institutul de Cercetare Fundamentala Tata, cu cercetari în domeniul astronomiei, matematicii, biologiei moleculare sau fizicii, iar Bangalore, capitala statului Karnataka, este centrul pentru industria de vârf (high-tech) si un major centru de cercetare si dezvoltare (tehnopol). În 1990 aici erau peste 100 mii muncitori si 3000 companii numai în industria electronica.
Este si un major exportator de servicii software, de real succes s-au dovedit a fi Parcurile Tehnologice Software (STPI) care au ca obiectiv furnizarea de date terestre si satelitare diverselor institutii de învatamât sau cercetare. Industria electronica se remarca prin productia de computere, aparate electronice sau motoare de vehicule.
Reteaua de transport desi este diversificata este insuficienta (foarte aglomerata) si nesigura în unele locuri (multe accidente feroviare). În majoritatea oraselor circulatia este foarte aglomerata, transportul în comun se face predominant cu autobuzul, care creeaza poluare. În Calcutta exista metrou iar în Bombay un sistem bine pus la punct pe calea ferata (însa foarte aglomerat).
Cele mai însemnate cai ferate sunt: Calcutta-Madras-Madurai (în lungul Coastei Coromandel), Delhi-Agra-Kanpur-Varanasi-Calcutta (axa Gangelui), Calcutta-Nagpur-Bombay (traverseaza India de la est la vest) si Bombay-Madras.
Exista 11 porturi majore: Kandla, Bombay, Nhava Sheva (în regiunea Bombay), Marmagao, New Mangalore, Kochi (Cochin) pe coasta vestica si Calcutta-Haldia, Paradip, Vishakhapatnam, Madras, Tuticorin în est. Transporturile fluviale dispun de circa 16 000 km de cale navigabila din care circa 3600 km pentru vase de mare capacitate.
Turismul se bazeaza pe un potential foarte variat dar nu suficient valorificat. Se remarca turismul cultural-istoric care dispune de numeroase vestigii si monumente istorice, de arta sau religioase. Se evidentiaza: mausoleul Taj Mahal din Agra, Coloana de fier si Moscheia Jama-Masjid din Delhi, orasul Varanasi cu numeroase temple, ruinele vechiului oras Golconda de lânga Hyderabad, Palatul maharajahilor din Bangalore, statiunile climaterice Simla si Darjeeling din Himalaya, statiunea balneoclimaterica Puri de la Golful Bengal, orasele Calcutta, Mumbay, Madras etc.
Diferentieri regionale
Axa urban-industriala a Gangelui reprezinta o veche si imporanta cale comerciala între Calcutta si Delhi ce se suprapune câmpiei Gangelui. Beneficiaza de o puternica concentrare a populatiei si activitatilor economice, terenuri agricole fertile (orez, trestie de zahar, legume) si diverse cai de comunicatie, inclusiv fluviale. Potentialul sau natural a facut ca aceasta regiune sa intre în circuitul economic si comercial înca din antichitate când au aparut cele mai vechi orase ale Indiei (actualele Delhi, Patna sau Varanasi).
Centrele urbane si industriale reprezentative sunt: Delhi (functii complexe, cea industriala remarcându-se prin: constructii de masini, produse chimice, textile, alimentare, pielarie si încaltaminte), Agra (sticla, textile, nod de comunicatii, activitati comerciale într-o bogata regiune agricola), Kanpur (produse chimice, textile, alimentare, pielarie si încaltaminte, celuloza si hârtie), Lucknow (constructii de masini, ceramica, celuloza si hârtie, produse textile), Allahabad (ind.usoara), Varanasi (sticla, textile, constructii de masini-locomotive), Patna (capitala statului Bihar, activitati industriale-constructii de masini, produse textile si alimentare dar si educationale si culturale), Barauni (prelucrarea petrolului).
Regiunea industriala Bombay. Bombay (Mumbay în limba marathi, de la zeita locala Mumba) este capitala statului Maharashtra si ocupa o regiune insulara (Insula Bombay, Insula Salsette etc.) joasa în partea vestica a Indiei. Este un mare centru industrial, comercial, financiar-bancar sau stiintific cu o populatie care depaseste 16 mil.loc (Marele Bombay). Reprezinta o veche arie de umanizare (în perioada antica locuitorii se ocupau cu pescuitul), cuprinsa în imperiul lui Aśoka (sec III î.Hr.) iar din 1661 intra sub control britanic.
Mult timp centru al industriei bumbacului, cultivat pe mari suprafete în Podisul Deccan, aceasta activitate bine prezenta si astazi a contribuit la prosperitatea sa. În 1869 devine cea mai mare piata a bumbacului din India. Activitatile economice sunt astazi diversificate remarcându-se industria constructoare de masini (automobile, nave, material rulant), electronica, rafinarea petrolului, industria metalurgica, materiale de constructie, alimentara, prelucrarea tutunului. Prezinta un sistem de transport divers, în extindere (în special cel rutier) si modernizare: este principalul port la Marea Arabiei, are un sistem feroviar automatizat dar aglomerat si aeroport international-Sahar. Se remarca Skybus-un tramway suspendat, un fel de telecabina dar care merge pe sine sustinute de piloni.
Este si un însemnat centru de educatie si cercetare (Universitate-1857, numeroase centre de cercetare în tehnologie, bacteriologie etc.), cultural (studiouri de film) sau turistic (festivaluri, monumente, muzee).
Un procent foarte ridicat al populatiei acestui mega-oras, circa 60% locuieste în mahalale insalubre. Novi Mumbay (Noul Mumbay) este un cartier modern format prin desecarea unei regiuni umede (recâstigarea uscatului) ce are o populatie de peste 1 milioan de loc.
Regiunea industriala Calcutta. Orasul Calcutta este situat în delta fluviului Gange, pe bratul Hooghly (nord-estul Indiei) si se remarca prin diverse activitati economice sau cultural-stiintifice. A reprezentat o veche asezare indiana cu activitati agricole unde la sf.sec.al XVII-lea Compania engleza a Indiilor Orientale a înfiintat o factorie comerciala. Din 1773 pâna în 1912 a reprezentat capitala posesiunilor britanice din India fapt ce a dus la puternica sa transformare. Marea importanta economica a orasului a început odata cu dezvoltarea comertului cu iuta si a intreprinderilor de prelucrare.
În prezent este capitala statului Bengalul de Vest si are o populatie de peste 11 milioane locuitori (aglomeratia urbana). Printre activitatile industriale (localizate în lungul bratului Hooghly) se remarca industria iutei, utilaje textile, industria chimica, echipamente de transport, automobile sau prelucrarea petrolului în avanportul Haldia.
Regiunea industriala Chota Nagpur-Damodar se bazeaza pe importante zacaminte de carbune (Bazinul Damodar), minereuri feroase (Singhbhum) si neferoase (bauxita) si potentialul hidroenergetic al râului Damodar. Activitatile industriale sunt concentrate în centre precum: Asansol (centru metalurgic, de celuloza si hârtie si al industriei chimice), Durgapur (mare centru siderurgic, materiale de constructie, ind. chimica), Jamshedpur (vechi centru siderurgic, ind. electrotehnica si chimica), Bokaro (centru siderurgic), Chittaranjan (constructii de masini-locomotive), Rourkela (mare centru siderurgic).
India de Sud se suprapune extremitatilor sudice ale Podisului Deccan si câmpiilor costale Malabar si Coromandel si cuprinde o serie de orase dens populate si cu activitati economice diverse. Dintre acestea se remarca: Madras (marea metropola a Indiei de sud cu activitati idustriale complexe), Bangalore (centru al industriei de vârf), Mangalore (activitati industriale si portuare), Calicut (activitati industriale si portuare), Coimbatore (prod. textile, constr. de masini, prod. chimice), Cochin (constructii de masini, ind. chimica, prelucrarea petrolului, activitati portuare), Salem (metalurgie neferoasa, celuloza si hârtie), Madurai (industrie textila). În domeniul agricol se remarca plantatiile (cafea, cauciuc natural, palmieri de cocos, citrice) dar si culturile de orez din câmpiile costale.
Alte centre sau regiuni industriale de influenta regionala: Hyderabad (constructii de masini, industrie chimica, textila, alimentara, prelucrarea lemnului, celuloza si hârtie), Ahmadabad-Vadodara (prelucrarea petrolului, industrie farmaceutica, textila, alimentara, materiale de constructie), Vishakhapatnam (important centru industrial-constructii de nave, prelucrarea petrolului, industrie textila si portuar), Nagpur (activitati industriale-echipament de transport, bunuri metalice, industrie textila, produse chimice; comerciale, nod de comunicatii), Bhopal (industrie chimica), Indore (constructii de masini, industrie textila, produse chimice), Jaipur (constructii de masini, industrie textila) etc.
Bibliografie
Jawaharlal Nehru (1956), Descoperirea Indiei, Editura de stat pentru literatura si politica, Bucuresti;
Mihai Martis (1987), De la Bhārata la Gandhi, civilizatie, istorie si cultura indiana, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti;
Ovidiu Drimba (1985), Istoria culturii si civilizatiei, vol.I, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti;
|
