Īndrumar avalanse - Cautarea si degajarea din avalansa
Motto: "Crede-ma e o fapta regeasca sa dau ajutor celor cazuti"
Ovidiu
Daca cel acoperit de avalansa nu a murit prin traumatisme sau asfixie imediata (tratate in capitolul precedent), el are sanse de a fi gasit in viata de catre coechipieri / salvatori, care il vor cauta si degaja din lavina.
1.Cautarea si degajarea
1.1 Aspecte generale. Dupa cum a reiesit anterior, cautarea si degajarea din avalansa trebuie organizata si executata rapid, sansele de supravietuire scazand odata cu trecerea timpului. Se constata cati lipsesc la apel. Daca exista mai multi supravietiutori valizi, 1-2 dintre ei pleaca sa dea alarma si sa aduca ajutoare, in caz ca nu exista o metoda mai rapida: radio - telefon, telefon celular, semnale vizuale.
Martorii avalansei trebuie sa urmareasca si sa-si memoreze: de unde a fost luata victima initial, cum s-a comportat in avalansa (s-a degajat de rucsac, de schiuri, a inotat?), unde a disparut ultima data. In acest fel, in 13 martie 1980 a fost salvat salvamontistul sibian Gimi Meltzer. Cu doua zile mai inainte, doi alpinisti din Zarnesti, aproape de varful Moasa au hotarat "s-o taie" spre Saua Suru. Zapada li s-a parut tare dar.n-au studiat straturile. Era tare numai o crusta. Avalansa pe care au declansat-o a fost uriasa si l-a omorat pe Gigi Pascu. Dupa ce a fost gasit, in timpul transportului cadavrului, a mai pornit/a fost declansata de grup o avalansa, pe un valcel din padure! !, care i-a fost fatala salvamontistului sibian Robert Ungureanu, "culcat" si strivit de greutatea zapezii. Gimi, a reusit sa stea in picioare. Zapada i-a cuprins rapid genunchii, soldurile, umerii, capul. A ridicat mana in sus! Dan Vasilescu, unul dintre cei din apropiere, a memorat locul, i-a gasit-o rapid si Gimi l-a strans de mana in semn de "multumesc", inca inainte de a-i fi degajat si capul.
Asadar cei ingropati partial trebuie degajati rapid, cel putin capul (cu grija, sa nu-l miscam, fiind posibila existenta unei fracturi de coloana cervicala!), dar de dorit si toracele.
Se face rapid si atent examinarea starii celui in cauza (a se vedea cap.VII/2) si se incepe concomitent sau apoi, cautarea celorlalti. Se asculta daca nu se aud gemete, strigate de sub zapada. Este recomandabil a se plasa intr-un loc relativ sigur un observator, care sa dea alarma daca porneste de sus o noua avalansa.
Cautarea se face mai intai in apropierea obiectelor ramase la suprafata, pe linia directiei lor (mai sus si mai jos). Sansele de oprire (gasire) a victimei sunt mai ridicate la racordul pantelor (unde se termina panta mai abrupta si incepe zona mai lina, sau in adanciturile terenului: denivelari, trepte, gropi, valcele, (dar acestea nu sunt acum vizibile) Victima poate fi gasita si in frontul/varful avalansei - dusa de "primul val" - cum s-a intamplat in Valea Sambata din Muntii Fagarasului in 1975 cu unul din cei doi tineri germani din Rostock si cu Calin T. la Balea in 29 martie 1997.
Pe Gh. Petrut, inginer electronist la releul TV de pe varful Curcubata Mare - care in martie 1988 a declansat o avalansa rupand cu schiurile cornisa din motive de ceata, l-am gasit dupa o cautare de doua zile, la a doua "trecere" cu sondele, la racordul pantelor, in apropierea /mai jos de schiul ramas la suprafata (unul ii era pe picior si betele in maini. Capul ii era cam la 1,20 m de suprafata zapezii).
Martorii avalansei trebuie sa dispuna de cele necesare cautarii (sondarii). Clasic, cautarea se facea cu betele de schi eliberate de rondele, cu atentie de a nu.perfora victima, sau mai bine cu batul intors invers. Salvatorii vin cu sonde speciale de avalansa (tije metalice de 2-3 m. (nu "pari", "tzepuse", "prajini"- cum au aparut traduse in unele filme! ). Dar nu doar salvatorii, ci si cei care abordeaza zone de risc, ar trebui sa aiba fiecare sonda, emitator- receptor si lopata (a se vedea mai jos).
1.2 Sondarea sumara, rapida ("bruta". Aceasta e indicata pentru inceput, in zona cea mai probabila, cu distanta de 50 cm. intre punctele de sondare sau 2-3 puncte/m2, la adancimea de 2 m. Cautatorii se aliniaza umar la umar. La comanda "sondat 14214j910o i", introduc toti sondele intre varful bocancilor, apoi, tot la comanda, fac un "pas inainte" si repeta ciclul. Eficienta: pentru 20 de oameni sunt necesare 4 ore pentru un hectar.
Cautatorii se pot alinia si la distamta "mana la umar" (o mana intinsa la umarul vecinului) si fiecare, la comanda, face cate doua sondari la 50 cm orizontal: "stanga, dreapta" apoi "pas inainte" pentru cei 50 cm. vertical.
O metoda mai recenta (N & A martie 2003), recomanda ca, inainte de a pasi, sondele sa fie tinute oblic, prin sprijinirea lor pe umarul drept al fiecaruia din sirul "sondorilor". Cel care supravegheaza si da comenzile, poate controla/dirija mai bine alinierea /paralelismul sondelor. Varful sondelor ramanand fixate pe/in zapada, prin pasire, ele devin verticale, pozitia de sondare la comanda urmatoare.
1.3 Sondarea minutioasa - zisa si "fina" - se face cand victima nu e gasita prin sondarea sumara, sau cand au sosit mai multe ajutoare si mai ales cand a trecut mult timp de la producerea avalansei si nu se mai spera gasirea in viata a victimelor.
Sondarea se face la 25-30 cm. intre punctele de sondare (medie 13 puncte/m2) la adancimea de 2-3 m. Fiecare cautator va face la fiecare pas trei sondaje, tot la comenzile unuia: cate un sondaj la varful fiecarui bocanc si unul la mijloc, ca ma sus. Comenzile sunt: "stanga, mijloc, dreapta, pas inainte." Eficienta: 20 de oameni cerceteaza 1 ha in 20 de ore! Sondele trebuie introduse strict vertical, altfel se trece pe langa victima, mai ales cand aceasta e situata mai adanc, cum se pare ca s-a intamplat cand l-am cautat pe cel amintit mai sus. (prima sondare in zona cea mai probabila, o facusera colegii victimei si militari, inainte de sosirea noastra, a salvamontistilor).
Orice rezistenta la sondare e suspecta. Dar avalansele cu placi/crusta sunt derutante. Ele ne-au dat mult de furca sub Varful Curcubata: sonda se oprea, apoi cand fortam, strapungea bucata de "scandura". Sonda care l-a depistat nimerise in gulerul de blana al subei. Rezistenta opusa era "altfel", era elastica asa ca am inceput degajarea cu lopeti. In literatura de munte s-au citat insa si cazuri de victime perforate de sonde!
1.4 Cainii de avalansa - sunt foarte utili. Se estimeaza ca mirosul victimei traverseaza 1 m de zapada in aproximativ 15 minute. Pe Misi Szalma si Laci Halmagyi, in acea zi de 22 ian. 1974 la Podragu i-a gasit (indicat) rapid - nu un Saint Bernard nici un caine - lup ci.catelul cabanei, ne - dresat pentru o astfel de manevra! ! Erau la sub 1 m. adancime. Cautarea cu caini special antrenati se estimeaza ca fiind de 8-10 ori mai eficienta decat cautarea prin sondare
1.5. Aparatele electronice de depistare a victimelor din avalansa. (A.D.A) Cea mai moderna si eficienta metoda de localizare a celor acoperiti de avalanse este utilizarea emitatoarelor speciale (Ortovox, ARVA, Pieps etc.), cu care sunt dotati in Occident aproape toti cei care intra in zone potential periculoase. La noi sunt inca rare cazurile cand cei ce abordeaza muntele iarna au asa ceva.. Nu intram in detalii, precizand doar ca utilizarea lor trebuie invatata si exersata, conform instructiunilor fiecarui aparat si cel mai bine in cadrul unor scoli specializate. Starea bateriilor si functionarea acestor aparate trebuie verificate inainte de fiecare tura si purtate in asa fel incat sa ramana pe cel antrenat in avalansa: aceasta sa nu i-l smulga cum se intampla celor ce-l tin atarnat de gat!
- Aparatul emitator- receptor individual de tip ARVA,(engl:
"transceiver") e cel mai folosit si eficient de catre grupuri
(fiecare om sa aiba unul! ) ce se deplaseaza, schiaza departe de partii si
statiuni.. Pretul in 2003: 250-300 Euro. Cantareste 200-300g, are volum mic.
Functioneaza pe 457 kHz. in toate tarile europene si
- Emitatorul simplu - e un subprodus ARVA, mai ieftin.-65 EU. El poate doar emite, deci cei dotati cu el si ramasi afara din avalansa nu-l pot folosi la cautarea celor acoperiti, de aceea e numit "aparat egoist".
- Recco- e un sistem compus din doua piese: - "reflectorul"- piesa pasiva, reflectorizanta, 3 gr. greutate, aflata la purtator. Costa 18-20 EU perechea, dar de obicei sunt incorporate in imbracamintea de munte sau in bocanci. Ele sunt utile doar in apropierea partiilor, ca sa poata interveni rapid salvatorii specializati. "Detectorul" - mai voluminos si cantarind 1.6 kg. Emite unde electro-magnetice pe 917 MHz- care anunta sonor cand depisteaza "oglinda" reflectorizanta purtata de victima. Cu el sunt dotate echipele de salvare. Uneori semnalul e reflectat si de alte aparate electronice: telefoane mobile,. cartele de autostrada, ceasuri, proiectile neexplodate in cadrul actiunii de declansare preventiva prin explozii. Se specifica faptul ca Recco nu depisteaza emitatoare tip ARVA!
Pentru exemplificarea eficientei fiecarei metode, dam cateva repere dintr-o statistica din Alpii francezi, in iarna 2002-2003:
Persoane acoperite (ingropate, deci cu capul acoperit) = 37, din care salvati vii 13, gasiti morti 24
Din cei 13 salvati: 2 autosalvati, 2 prin cautari organizate (salvatori specializati) si 9 salvati de coechipieri/martori ai avalansei!
Dupa modalitatea gasirii. Din 11 gasiti vii: (2 s-au autosalvat) - 2 prin sondaj "de urgenta", 10 cu ARVA! !! (9 dintre ei de catre coechipieri! , cum se vede mai sus)
Dupa durata: din cei 13 scosi vii: 6 sub 15 minute, 4 intre 15-45 minute, 3 timp neprecizat.
Dupa profunzimea unde au fost gasiti cei vii (capul): 3 intre 0,5-1 m; 1 intre 1-1,5 m; 3 intre 1,5- 2 m, 6 la adancime necunoscuta
Dupa cauza declansarii avalansei: naturale (spontane) - 4 (10%), accidentale (provocate) - 37 (90%).
DM: Au fost deci 41 de avalanse cu oameni, dar unele au avut doar oameni acoperiti partial, deci nu apar mai sus.
In sezonul 2000-2001, tot in Alpii francezi, din 12 salvati vii din avalanse, 8 au fost gasiti cu ARVA, de catre coechipieri!
Eficacitatea trio-ului ADA-sonde-lopeti a fost demonstrata si prin teste pe teren in 1999, cu cursantii unei scoli de ghizi din Alpii francezi. 120 de personae, impartiti in 4 grupe (cate 6 echipe in fiecare grupa), echipa avand 5 oameni. Fiecare grup de 6 echipe a fost, dotat diferit, cum se vede mai jos. Fiecare echipa a avut de depistat doua emitatoare ingropate la 1 m adancime si la 6 m. una de alta, pe o panta de zapada cu suprafata de 200/300 m. Rezultate (media, de la depistarea primului semnal): ARVA + sonde + lopeti 16 minute
ARVA + lopeti 26 min
ARVA + sonde 50 min
Numai ARVA 1 ora
Depistarea exacta a locului placii de lemn pe care era fixat emitatorul, s-a facut cu ajutorul sondei dupa (media) 10 min. de la primul "bip" auzit in receptor si in 35 min. cu lopata. Cei care nu aveau lopeti, degajau victima depistata cu mainile goale (ca in Valea Morarului! ), cu rachetele de zapada, etc.
Dupa studiul de mai sus se conchide ca: dintre cei gasiti sub 15 minute: 93 % pot fi gasiti gasiti in viata, 15-30 min- 50%, 30-45 min.- 25 %.
E dovedita si in acest fel necesitatea ca fiecare dintr-un grup sa aiba emitator-receptor, sonda si lopata ! Avand fiecare si Recco-reflector- cresc sansele de a fi depistat rapid de echipele de salvare (cam toate au si Recco Detector) , mai ales cand accidentul nu e departe de partii sau salvatorii vin rapid cu elicopterul.
Paranteza: Cred ca ar trebui ca si la noi sa existe niste chestionare tip despre avalansele cu victime umane. Daca exista, ne cerem scuze! Acestea sa fie completate cat mai exact- toate rubricile. Atunci, mai ales dupa cativa ani- s-ar putea trage niste concluzii, s-ar putea compara cu anii anteriori, cu alte tari, etc
Chiar daca aparatele de detectie in avalanse
1. Primul ajutor, transportul
Primele actiuni "organizate" de salvare din avalanse, stim ca o faceau in urma cu secole, calugarii de la manastirea Grand Saint Bernard, care, impreuna cu cainii lor, actionau in perioade "avalansoase" in "Valcelul Mortilor" (Combe des Mortes), cautand /salvand pelerini si alti calatori in "valanga" (avalanse). Tratamentul reanimator era dupa cum stim... butoiasul cu rom! Am vazut in iarna anului 2001, un urias caine Saint Bernard cu butoiasul la gat, pe o partie de schi din statiunea Passo di Tonale din Italia. Dar butoiasul de acum era doar pentru.... amuzamentul si aparatele foto ale schiorilor.
Nu mai stim unde anume (e cert ca in Alpi) si cand s-a intamplat: dupa ce un astfel de caine a gasit/degajat un om din avalansa, acesta. ..l-a impuscat crezand ca e lup! Era in vremurile cand multi turisti umblau pe munte inarmati. Intr-o localitate din Alpi, exista acum statuia acelui caine, recordman in acea vreme la salvari din avalanse.
Cel scos din avalansa trebuie considerat un socat, politraumatizat, asfixiat / hipooxigenat si hipoterm si tratat ca atare. 1-2 salvatori/coechipieri se ocupa de el, ceilalti cauta celelalte victime.
In revista Neige et Avalanches 103 din sept.2003 e data formula mnemotehnica: PAS:
Protejare- instalarea celui degajat intr-o zona sigura, sa nu vina o alta avalansa
Alertare - chemarea de ajutoare prin tel mobil, radio-telefon, curier, etc.
Salvare - sunt dati urmatorii "pasi"in examinarea victimei, in inventarierea leziunilor:
- Vorbeste? Respira? Exista hemoragii? Isi poate misca membrele? Are leziuni evidente (rani, fracturi)? A cauta pulsul nu e necesar/concludent.
Daca victima e inconstienta, se controleaza si se elibereaza la nevoie caile respiratorii superioare. Cu un deget se scoate zapada sau continutul gastric din gura; din nas se poate aspira. Se scot - daca are- protezele dentare mobile. Uneori avem surpriza sa reinceapa a respira printr-o inspiratie profunda. Eventual se aplica o "pipa Guedel", sa nu se sufoce cu propria limba. Abia apoi se face degajarea completa.
- Daca nu au reaparut miscarile respiratorii, se face respiratie artificiala "gura la gura" (singura permisa!). Asa a facut Tavi Bortos in acea zi de 11 febr. 1983 in Retezat cu amicul sau Calin. Apoi, cand a vazut ca acesta isi revenea, le-a spus celorlalti "ocupati-va de el" si a inceput disperat sa-l caute pe Cuxi. Avea si acesta o mana afara din zapada, dar era mort prin traumatisme. Un schiu nu-i sarise din picior, asadar nu se putuse mentine prin inot la suprafata zapezii in timpul curgerii acesteia.
- La nevoie se face si masaj cardiac extern, posibil de fapt numai dupa degajarea completa a victimei si plasarea in pozitia intins pe spate Atentie: daca are fractura de coloana, manevre neglijente pot duce la leziuni medulare ireversibile (paralizie)! Reanimarea nu trebuie intrerupta caci au fost cazuri de victime ale avalanselor salvate dupa 5 ore de reanimare! Caci aparentul decedat poate fi doar in hipotermie profunda, cu functiile vitale la limita supravietuirii.
- Se panseaza ranile
- Se imobilizeaza fracturile.
- Se protejeaza victima de frig: nu o asezam direct pe zapada. Daca e deja hipoterm, inconstient, se pun pungi cu apa fierbinte (am avut primus? sau ceai din termos) pe abdomen si torace, dar nu pe membre! Daca e constient, i se dau pe rand inghitituri de lichide calde. Il introducem/impachetam in 1-2 saci de dormit si/sau folie "de supravietuire".
Nu se mobilizeaza! (nu-l punem sa mearga "pentru a se incalzi"). Nu se fac frectii! In timpul transportului trebuie supravegheat continuu. Transportul e de dorit a se face rapid, de preferat cu elicopterul, mai ales daca e hipoterm, nu la cel mai apropiat spital, ci la unul foatre bine dotat. Daca nu, cu sanie Akija. In unele cazuri se face adapost in zapada pana vin salvatorii
In Alpi, peste 98% din evacuari se fac cu helicopterul.
Visam si noi la asa ceva. Neobositul veteran al Salvamontului - Mircea Opris -
a initiat aceasta colaborare cu pilotii de la Ghimbav, in materie de
constructie de refugii alpine dar si de salvare. Pilotii din
Perfectionarea aparaturii si metodelor de cautare, cresterea
operativitatii echipelor de salvare au ridicat procentul celor degajati vii din
avalanse, ceea ce nu inseamna ca avalansele au devenit mai putin periculoase.
Dimpotriva, noua moda a coborarilor pe pante ametitoare cu zapada mare,
intacta, produce multe victime, asa cum vedem in filme. In 27 febr.2004, am
vazut unul realizat pentru Discovery, in care un veteran si expert american al
avalanselor din
In muntii nostri, noi stim un singur caz cand a murit cineva surprins de o avalansa pornita/venita spontan. E vorba de Ingrid Lutz si un caine, care au murit mai jos de cabana Turnuri in 1988. Ar fi trebuit sa mai ramana macar inca o zi la cabana, caci supravietuitorii afirmasera ca toata noaptea au curs avalanse. Dupa ninsori semnificative, pericolul e maxim in prima zi, dar mare si in ziua 2-3! Pe urma mai scade, dar nu e inexistent! Scuze daca gresim. Datele exacte nu le posedam si de multe ori nu pot fi stabilite fara martori ai avalansei. Dar nu credem ca statisticile privind cauzele avalanselor cu victime umane din Alpi si din muntii Americii nu sunt valabile si in Carpati.
Publicarea statisticilor si a concluziilor necosmetizate a rezultatelor anchetelor, ar fi utile pentru a preveni alte tragedii in viitor.
Īndrumar avalanse - Masuri de prevenire
Motto: "Si in domeniul avalanselor, ca si in medicina, e mult mai eficient a preveni decat a trata
In Alpi, intre 1940-1980, aproximativ 19.000 de avalanse au cauzat numeroase pagube materiale si 3.800 decese... E vorba de totalitatea avalanselor, deci si cele spontane, care au "maturat" case, sosele etc. Caci am vazut ca excluzand catastrofele, avalansele cu victime umane sunt aproape in totalitate declansate de cei in cauza si ca in Franta, in Elvetia si in SUA sunt 30-35 turisti, alpinisti, schiori morti in fiecare an in avalanse, reprezentand 20 % din accidentele montane mortale. Am mai scris ca nici in muntii nostri, nu avalansele iau cel mai mare tribut de vieti omenesti, altele sunt cauze mai frecvente.
Avand in vedere ca si in domeniul avalanselor, ca si in medicina, este mai eficient a preveni decat a trata, in tarile "avalansoase" s-au luat numeroase masuri pentru a impiedica producerea de avalanse sau pentru a evita ca ele sa poata produce pagube si victime. Vom trece pe scurt in revista aceste masuri, unele existente si la noi, multe insa deocamdata neglijate.
1. Protectia colectiva: consta in masuri luate de autoritati:
1.1 Stabilirea cat mai exacta a zonelor periculoase
In Franta, de exemplu (desigur si in alte tari) , s-au elaborat:
- Harti cu localizarea posibila a avalanselor (CLPA) - la scara de 1:25.000. Pe baza unor fotografii aeriene stereoscopice luate vara, coroborate cu evaluari in teren privind zonele cu vegetatie distrusa, urme de eroziune, conurile de dejectie, natura solului si pe baza studierii arhivelor privind frecventa avalanselor in diferite zone, pe anumite valcele, se marcheaza pe harta cu culoare portocalie traseul fostelor si posibilelor avalanse.
- Pentru zonele urbane si urbanizabile, hartile la scara 1:1000 - 1.5000, numite Planul zonelor expuse avalanselor (P.Z.E.A) indica gradul de risc:
- zona alba e considerata fara risc
- zona rosie e periculoasa, neconstruibila
- zona albastra - intermediara, unde se vor face constructii doar cu masuri speciale, adecvate riscului.
Dar se poate gresi ! Avalansa de la Montroc din Alpii
francezi din 9 februarie 1999 soldata cu 17 case / cabane acoperite/distruse si
12 morti e o dovada.! La fel acele case si biserici distruse de avalansa in
departamentele Savoia si
Si in
1.2 Interzicerea constructiilor si activitatilor in zonele expuse
In zonele cu risc major se interzice orice constructie. In cele cu risc moderat se admit numai anumite categorii si cu masuri constructive speciale.
In mod analog se supravegheaza si reglementeaza alte activitati umane in zonele de risc, in special turismul si sporturile montane. Fiecare administrator de partie de schi si primarii localitatii respective - au obligatia de a inchide partiile (in SUA -zonele schiabile) care si cand au devenit periculoase. In revistele "Neige et avalanches" pe care le posedam si in cartea amintita la inceput, sunt citate hotarari ale tribunalelor care au condamnat pe cei vinovati dupa decesul unor persoane in avalanse, pe partii de schi. In acest sens:
- Pentru fiecare zona
In SUA, buletinele de risc de avalansa nu dau riscul cu cifre 1-5, ci cu culori: verde= risc redus, galben= moderat, portocaliu = important, rosu = ridicat, rosu in chenar negru = risc extrem.
BRA e regional, da o imagine/previziune de ansamblu. De aceea, scopul BRA nu e nici de a interzice, nici de a autoriza, ci de a oferi un suport pentru ca oficialii- pentru zona lor: zone schiabile sau indivizii- pentru planul turei- sa ia o hotarare adecvata si de care apoi raspund. Datele din BRA sunt utile mai ales pentru zone "virgine", unde nu sunt partii amenajate, balizate, securizate. In situatii critice, de risc major = "situatii avalansoase"- BRAM= Buletine Regionale de Avertizare Meteorologica- sunt difuzate prin toate mijloacele si Apararea Civila intra in alerta. La procesul de dupa catastrofa de la Montroc, judecatorii au constatat ca primarul luase masuri, dar nu toate cele care ar fi trebuit in situatia anuntata. (evacuarea unor cabane, locuinte care nu erau bine protejate antiavalanse) .
- Drapelul de avalansa (in carouri negre si galbene) plasat pentru a-i avertiza de risc pe cei care ies din zonele securizate, trebuie respectat. Victimele din Alpi sunt mai ales cei care practica "ski hors pistes" - "schiul salbatic", free-ride, mai ales in zone unde nu pune nimeni drapelul avertizor, deci mai departe de partii si de statiuni.
Exista diferente intre reglementarile unor tari: In Franta si in alte tari europene se vorbeste de "schi in afara partiilor"- "ski hors pistes"- adica in afara celor preparate, batute, balizate. In SUA exista notiunea de zone schiabile - "Ski Area Boundary"- bine delimitate cu jaloane si cu corzi, unde se poate schia in siguranta si in zapada mare, nu doar pe partiile batute ale zonei. Cei care parasesc aceste zone sunt avertizati prin panouri, la portile de iesire din "ski area", ca o fac pe riscul propriu ("out of bounds skiing !") .
Desigur ca schiul acesta, in afara partiilor sau a limitelor securizate, este foarte spectaculos, ofera satisfactii deosebite, este adevaratul schi alpin. Dar e mult mai periculos, indiferent ca se face cu schiuri clasice sau cu snowboardul care se extinde tot mai mult. Prin "schi salbatic" cu snowboardul a murit Kitty Cojocaru. la Balea in avalansa declansata de ei in 29 martie 1997.
Urme de schiuri in zapada mare nu sunt dovezi ca riscul de avalansa nu exista, cum s-a dovedit in Alpi de atatea ori. In nr. 104 (dec.2003) , al revistei N& A, la rubrica "Temoignage" (Marturie) un supravietuitor al unei avalanse, povesteste despre cum a plecat cu el o fatza nu prea mare, dupa ce doi coechipieri coborasera pe ea in viraje si se oprisera la loc relativ sigur, langa niste stanci.
In aceeasi revista, la rubrica "Colloque" (Colocviu) sunt redate pe scurt concluziile unei discutii a specialistilor cu tema: "Trebuie reglementat <free-ride >-ul?". Opiniile difera:
- Asociatia civica "Free-ride: DANGER ! Stop au massacre" considera free-ride-ul asemanator cu alcoolul, fumatul, drogul, sida, violenta, boala vitezei- care toate omoara si afirma sus si tare: "Noi trebuie sa ne protejam copiii !". Se propune stoparea publicitatii incitante. pro-free-ride prin TV si cinema. (se da ca ex. filmul de lung metraj "Snowboarder") a firmelor si magazinelor de materiale, a statiunilor de schi in goana dupa clienti.
- Presedintele asociatiei ghizilor valais-ieni, afirma ca incercarea de a reglementa free-ride-ul se incadreaza in in trista tendinta a societatii de a cataloga, supraveghea, controla totul.
- Si patrulele din Elvetia romanda si Tessin sunt moderate, refuzand o reglementare stricta, dar apreciind unele restrictii: punctuale, temporare si limitate.
- Ce spun riderii ? Desigur nu-s de acord cu restrictii/reglementari. Dar sunt de acord cu actiuni de prevenire in scoli, de a oferi adolescentilor mesaje de securitate.
Concluzia este (va intereseza teoretic pe multi !) ca nu se poate/nu trebuie interzis. Dar avand in vedere numarul tot mai mare de accidente mortale prin declansarea avalanselor de catre free-rideri, trebuie luate masuri de alt gen, educative, de constientizare a marilor riscuri la care se supun unii tineri care vor sa imite ce vad in filme, fara a se interesa sau fara a tine seama de buletinele meteo si avertismentele forurilor locale competente. Se propun cursuri si materiale/brosuri de prevenire.
Un astfel de material, o brosura de 8 pagini "Avalanche:attention danger", sfaturi practice destinate schiorilor si snowboarderilor "horse-piste" e semnalata chiar in revista. Se difuzeaza GRATUIT s se poate citi si pe www.anena.org.
De asemenea e semnalata brosura: "Dans le secret des
avalanches"- ghid practic pentru estimarea riscurilor, Ed. Glenat,
1.3 Masuri speciale de protectie a unor cai de comunicatie si a constructiilor in zone cu grad inalt de risc, si anume:
1.3.1 Masuri temporare de protectie:
- reglementari (interdictii de acces si circulatie, evacuare cand exista risc iminent).
- declansari artificiale a avalanselor, cu metode specializate, de obicei cu mijloace explozive (tir de artilerie militara sau cu lansatoare speciale, lansare de explozibil din elicopter, din teleferice speciale sau cu saniute speciale etc.)
1.3.2 Masuri permanente
Aparare pasiva prin: lucrari genistice de deviere, franare sau oprire a avalanselor.
- Deviere: - copertine - care deviaza avalansele pe deasupra soselelor sau liniilor ferate, cum sunt si la noi pe Transfagarasan si unele linii ferate (Ex.Valea Jiului) ,
- etrave (ziduri) de deviere intr-o parte sau bilateral
- Franare - colti din beton armat (borne) de 5-6 m., pentru a disipa, pentru a "ucide" avalansa.
- Oprire - ziduri, unul sau in serie - perpendiculare pe directia avalansei. Uneori sunt colmatate de zapada ninsa in cantitati mari si avalansele pot trece peste ele.
Unele dintre acestea necesita mari cheltuieli de intretinere. Pe de alta parte, aceste amenajari antiavalanse "mutileaza" peisajul ; dar are prioritate prevenirea catastrofelor cu victime umane si distrugeri materiale. Ecologistiii au reusit in unele tari sa impuna masura de a impaduri culoarele astfel barate, de a masca unele ziduri. Cu timpul se mascheaza si prin impadurire naturala.
Pe versantul estic al muchiei Balea putem vedea ziduri si palisade antiavalanse. Si Transfagarasanul in sine era la inaugurare "ca un cancer pe trupul muntelui", cum spunea un elvetian; Acum, acele rani ale muntelui s-au cicatrizat partial prin inierbare si impadurire.
Apararea activa: - consta in masuri de fixare a zapezii in zona "de plecare", prin modificarea terenului: drenaje, mici ziduri, parapete, imbinate cu impadurire eficienta si.ecologica. Referindu-se la suprafete intinse, aceste lucrari sunt foarte costisitoare. In Alpii francezi, in 1983 ele costau 1,7 milioane de franci la hectar.
2. Protectia individuala - reiese din subcapitolul V/2 "Precautii practice". Am mai adauga aici o problema: falsa senzatie de siguranta in grup! Liviu Balea, intr-un mesaj recent pe lista Costila, o numea "fenomenul de turma". Chiar daca in grup sunt mai multi competenti, priceputi, fiecare asteapta sa zica altul daca ceva nu e in regula, daca e pericol. Dovada ca la unele scoli de alpinism au plecat avalanse cu instructori si elevi.
Asadar, avand in vedere ca un montaniard, chiar cu multa experienta, nu dispune de toate "datele problemei" pe care el trebuie s-o rezolve (este risc de avalansa sau nu) - el trebuie sa se bazeze si sa se conformeze datelor oferite de autoritati prin institutiile specializate, daca vrea pentru el, dar obligatoriu cand e vorba si de alte vieti
In muntii nostrii, in ultimii ani tot mai multi tineri practica "schiul de tura" (ski - randonne) si free-ride in zone mai abrupte. Acestia, precum si cei care parcurg iarna crestele carpatine fara schiuri sunt, cum am exemplificat, cei mai expusi avalanselor. Carpatii nostrii, fara a fi inofensivi, sunt insa "mai cuminti" si putem cu intelepciune si rabdare sa-i cunoastem mai bine, sa ni-i facem prieteni.
Am scris aceste episoade despre avalanse - pe care speram sa le strangem intr-o brosura, desi stim ca sunt multi salvamontisti si montaniarzi care ar fi putut s-o faca la fel de bine sau mai bine ca noi. Si noi am putea scrie un material mai amplu, dar consideram ca alte multe detalii sunt oferite de instructori la scolile de salvamont si alpinism.
Am scris despre avalanse cu gandul la marii alpinisti ai nostri trecuti pe rand in lumea umbrelor: Aurel Irimia, Misi Szalma, Toma Boerescu, Emilian Cristea, Matei Schenn, Aristide Stavros, Niculae Baticu, Walter Gutt, precum si la veteranii Ionel Coman, Walter Kargel, Alexandru Floricioiu, Eugen Seracin, Buti Garner, Paul Fozocos, Traian Flucus, Simion Boeru si altii, de la care au avut de invatat atatea generatii de alpinisti.
Am scris cu gandul la tinerii care au cazut in Carpatii lor dragi - si la cei 6 alpinisti romani care-si dorm somnul de veci in zapezile Himalayei: Cezar Vargulescu (15 mai 1985 - Konabon), Taina Dutescu - Coliban si Sanda Isaila (mai 1992 Dhaulaghiri), Razvan Petcu si Gabriel Stana (iunie 1996- Nanga Parbat), Mihai Cioroianu (10 iulie 1999- K2).
Am scris mai ales cu gandul la acei tineri montaniarzi in care arde ca o valvataie dragostea de munte si care nu au sansa de a fi insotiti pe crestele argintate ale Carpatilor de un veteran.
Ne este placut gandul ca cele scrise succint in aceste episoade despre avalanse, le vor fi poate utile. Utile pentru a umbla vara si iarna in muntii pe care ii iubim cu pasiune si atunci cand -peste ani- altii de varsta noastra, stand in fotoliu in fatza televizorului, vor fi de mult batrani.
|
