Istoria orasului Falticeni

Istoria orasului Falticeni

Orasul Falticeni este de o seama cu S.U.A..Ca asezare omeneasca însa este mult mai veche. De fapt, tot atât de veche ca si asezarile din continentul descoperit de Cristofor Columb, contemporan si el cu stefan cel Mare si Sfânt al Moldovei." ( Geo Nichita, " Însemnari falticenene")
Începuturile orasului Falticeni este caracteristic multor orase românesti si poate fi situat în primele veacuri ale evului mediu moldovenesc. Exista un grup de sate pe valea somuzului Mare: Brosteni, Costesti, Padureni, # 757e49h 0;oldanesti, Folticeni, Opriseni, Buciumeni. Ca oras, a luat fiinta în al optulea deceniu al secolului al XVIII-lea.
Documentar, prima atestare o reprezinta un hrisov din timpul lui stefan cel Mare, datat în 15 martie 1490, ca act întocmit la cumpararea mosiei si satului Fulticenii cu suma de 200 de zloti tataresti de catre vistiernicul Isac de la fosta proprietara, Neacsa, fiica lui Hanea. Documentul face referiri la voievozii Ilies si stefan, fiii lui Alexandru cel Bun, fapt ce certifica o existenta mai veche a asezarii rurale.La 12 martie 1554 Alexandru Lapusneanu pune sa se întocmeasca actul prin care se doneaza de catre domnitor mosia si satul cu acelasi nume Manastirii Moldovita.Un alt sat razasesc, parte componenta a orasului de azi, se regaseste pomenit într-un document datat în 16 februarie 1424, prin care Popa Juga primeste de la însusi Alexandru cel Bun satul Buciumeni.Enache Cantacuzino, ispravnic al tinutului Sucevei alaturi de Dumitru Saulea în timpul domniei lui Constantin Moruzzi, trage la 28 iunie 1779 prima brazda care marcheaza locul viitorului oras, pe mosia soldanesti a stolnicului Ionita Basota. Documentul cancelariei domnesti precizeaza:
" Sa se stie de când s-au facut târgul de la Fulticeni, în zilele Mariei Sale Constantin Moruz Voievod, Mitropolit fiind Chirio Chir Gavriil Calimah si s-au asezat târgul pe loc de talina de dumnealui vel vistiernic Ianachi Cant[Cantacuzino], 1779, iuni 28."
În 1780, un an mai târziu, boierii locului, proprietarii pamântului de întemeiere si noii târgoveti (români, evrei si armeni) încheie o conventie pecetluita de un hrisov emis de aceeasicancelarie a domnitorului Moruzzi , fapt ce dovedeste conferirea unui statut legal târgului.
Înca de la început, comunitatea evreiasca a avut un rol important în geneza orasului.Hrisovul dovedeste fara dubii acest fapt: " si jidovii sa-si tie o casa pentru închinaciune ca si celelalte case dar nu într-un alt chip cum si un loc afara sa li se dea jidovilor pentru mormânturi, unde le vor arata ispravnicia tinutului, care loc în lung sa fie de saizeci de stânjeni, iar lat patruzeci de stânjeni."
Artur Gorovei sustine în monografia " Folticenii-cercetari istorice asupra orasului" ( 1938) ca vechimea acesteea se confunda cu cea a satului Falticenii-Vechi de care amintesc documente din secolul al XIII-lea:
" Folticenii sunt o transformare în oras a unor sate care existau bine întemeiate, de pe la 1400 si înca de mai înainte; dar cum am putea sa-i socotim vechimea lui numai din 1780, când domnitorul tarii a îngaduit unui proprietar sa perceapa niste taxe. Vechimea orasului Folticeni se confunda cu vechimea satului Folticenii Vechi, despre care vorbesc documentele de demult.
Initial orasul a fost numit Târgul soldanesti sau Târgul somuzului dupa vatra sa, dar în 1826, la 29 martie, domnitorul Ionita Sandu Sturza emite o anafora ce denumeste urbea Târgul Falticeni, nume care oricum era folosit în popor.
Privitor la etimologia numelui, parerile sunt diferite si nu s-a ajuns la o concluzie, fiecare idee fiind partial justificata.
Virgil Tempeanu sustine ca denumirea provine de la cuvântul "foltau", arhaism utilizat în vechime de taranii din zona de munte pentru coaja de brad.
Ion Bogdan, Nicolae Iorga si Mihai Costachescu au considerat ca unul din boierii proprietari ai satului si mosiei Falticenii-Vechi, Stan Pântece, numit si Foltic, ar fi dat asezarii numele sau.
Inspirându-se dintr-o legenda din Transilvania, Gustav Adolf Zikelli a lansat ideea ca numele de Falticeni vine de la numele lui Fâln Hannes din Weillau (Transilvania), colonist sas caruia localnicii i-ar fi spus Hanea, deci el ar fi tatal Neacsei, femeia amintita ca vânzator al satului Fulticenii în hrisovul din 1490.
Dupa atestarea orasului , pâna la mijlocul secolului XIX numarul de locuitori creste considerabil, ca si suprafata, chiar daca pamânturile târgului fac obiectul mai multor dispute si procese civile între diversi boieri. Perioada aceasta tulburata de neîntelegerile create de "mentalitati feudale", l-au facut pe istoricul stefan Gorovei sa denumeasca Falticenii acelor timpuri "lupta dintr-un ev mediu întârziat si evul modern", ce oprea orasul de la o dezvoltare normala.Obstea pune capat conflictelor rascumparând de la boieri terenurile.
Strazile orasului erau dispuse în cea mai mare parte în papalel sau perpendiculare, dupa cum se observa din prima harta a târgului întocmita de ing. Iosif von Braun în 1805. Se remarca un numar de 23 de case asezate simetric de-a lungul unei uliti. Planul târgului realizat în 1823 de ing. Alexandru Cotescu demonstreaza o extindere ampla, numarul caselor crescând la 107.
Orasul are din 1832 Judecatorie tinutala si Tribunal.
În 1845, eforia, primul consiliu al târgului si apoi primarul si consiliu comunal în 1864, ca urmare a legii comunale data de Cuza, traseaza liniile de dezvoltare urbanistica ce va conduce, în sfârsit, orasul la o imagine citadina. Se paveaza strazile si se realizeaza reteaua de aductiune a apei, pâna în acest moment apa potabila fiind adusa în oras de sacagii. Eforia coordona constructia de scoli, închisori, poduri si raspundea de paza incendiilor ( s-a înfiintat " serviciul pompieriei"), de iluminat si întretinerea strazilor.
Parerile unor personalitati ale vremii despre Târgul Falticenilor sunt împartite. W de Kotzebue, consul al Rusiei la Bucuresti, sustine în cartea sa " Din Moldova-tablouri si schite" ca orasul, pe la 1852, se rezuma la Ulita Mare, "alcatuita din doua rânduri de pravalii lipite unele de altele,mai toate sunt din lemn, învelite cu sindrila putreda, verde de muschiu, numai ici acolo se vede o pravalie de caramida, care dovedeste un fel de pornire spre îndreptare, apoi mai straluceste si câte un acoperis de tinichea în lumina soarelui. Toate pravaliile au acoperisul lor prelungit; în dos se afla locuinta pravaliasului, vreo doua odaite întunecate si murdare, ale caror ferestre sunt înzestrate cu gratii de fier. Celelalte ulite, cu casele lor în parte foarte placute si vesele, s-au alaturat mai târziu pe lânga acest sâmbure." Poetul Dimitrie Bolintineanu îl vede în 1857 cu "o fizionomie de mizerie". Georgiu Melidon sustine în lucrarea " Calatorie în Moldova de sus" (1855) ca orasul ajunsese "un al doilea Galati, portul de uscat al Moldovei". V. I. Ghica în articolul " Icoane ale vietii românesti de ieri." îl citeaza pe un calator strain care în 1849 a vizitat bâlciul de la Falticeni si a remarcat ca " Dupa cel de la Leipzig este unul din cele mai însemnate bâlciuri ale Europei.".M. Sadoveanu surprinde la sfârsitul secolului al XIX-lea ambele fete ale orasului în opera " Dureri înabusite": în vale "casute leproase" si " uliti întortocheate si înguste" iar în deal, " pe culmea dinspre Buciumeni si Radaseni, în largime si curatenie.lumina si pace.miresme de gradini înflorite si viers de privighetori".
În 1850 orasul avea deja peste 9 000 de locuitori dintre care 63,5% erau evrei. Localitatea era construita dupa modelul târgurilor evreesti, arhitectura si ocupatiile de baza apartinând stilului de viata ale etniei amintite. Strazile continua sa fie numite "mahalale" si în documentele din 1864: mahalaua Feredeului, mahalaua Pârâul Ciurii, mahalaua Ciurii din Dos, mahalaua Broscariei etc. Amenajarea de trotuare începe în
Din 1857 s-a introdus serviciul de diligente.În perioada ce-a urmat, Falticeniul cunoaste o dezvoltare accelerata prin consolidarea si aparitia unor noi cai de comunicatie, procesul fiind încununat de inaugurarea caii ferate pe ruta Falticeni- Dolhasca la 28 septembrie 1887. " Falticenii sunt astfel legati cu lumea.", remarca G. Ilisei în cartea " Falticeni".
Primul teatru a fost inaugurat în 1880 într-o baraca de lemn, dar proprietarul Adolf Bayer îi înlocuieste peretii cu altii din zid.
1896 le aduce falticenenilor si una din cele mai importante realizari ale tehnicii, telefonia.
Alaturi de constructiile saracioase din lemn si lut, apar constructii cu o arhitectura maiestoasa, multe din ele existente si-n zilele noastre:Primaria, farmacia Carol Vorel si Kisselewski, Colegiul National " Nicu Gane", casa Cantacuzino, casa Lovinescu, scoala " Alexandru Ioan Cuza", casa Serafim Ionescu ( mai târziu, din 1902, Banca Nationala), Spitalul " Stamati", scoala primara nr. 2, casa Teodorini s. a. Orasul capata un aspect antitetic, chiar pe Strada Mare învecinându-se cladiri mari, moderne si adevarate " cosmelii", pentru a ma exprima în spiritul epocii.
Începând cu anul 1914 urbea modesta se poate lauda cu existenta unui muzeu de istorie si etnografie locala, performanta atinsa în România la acea vreme doar de Constanta, Galati, Hârsova si Târgul Jiu. Sub numele Muzeul Sucevei, apoi al Falticenilor, institutia îsi desfasoara activitatea în fosta casa ridicata de boierului Cantacuzino- Pascanu din Baia în 1858, sub conducerea inimosului profesor Vasile Ciurea, fost primar al urbei.
Viata spirituala a orasului este de-a dreptul efervescenta,numarând multe publicatii, de remarcat " sezatoarea", prima publicatie româneasca de folclor, editata sub îndrumarea lui Artur Gorovei ( 1 martie 1892). Mai multe tipografii, cea mai performanta fiind cea a lui Saidman, desfasurau o activitate bogata, orasul având parte de gazete si reviste locale. Nu toate au rezistat în timp. Trebuie amintite în schimb prima gazeta locala, " Plaesul" (1876), " Vocea Sucevei" ) si " Gazeta de Falticeni" ( 1882-1883).
În cartea "Calauza judetului Falticeni", V. Ciurea prezinta aspectul orasului în anul 1924 : " Stradele mai toate prunduite, multe din ele cu pavaj de bolovani, au trotuare de lespezi de Galitia. Partea de sus, e cea mai curata si frumoasa. Case curate, cu gradini mari în jurul lor, îi dau un aspect pitoresc mai cu seama primavara si toamna. Partea din jos a târgului, cu cartierul evreesc si cel comercial."
Din 1925 orasul este conectat la o retea de curent electric.
Evenimentele istorice urmatoare îsi pun amprenta asupra dezvoltarii localitatii. Perioada interbelica duce la o înflorire economica si culturala. Epoca comunista industrializeaza puternic orasul, numarul locuitorilor crescând foarte mult. " Fata" urbei se schimba, se modernizeaza inevitabil, desi alaturi de constructii impunatoare au aparul "cartierele muncitoresti", o pata în ansamblul arhitectural prin lipsa de calitate si "linia" aleasa, comuna, de fapt, tuturor oraselor supuse planului de sistematizare. Din " Florenta României" Falticeniul este transformat într-unul din sutele de orase cenusii si poluate de colosi industriali care si-au demonstrat ineficienta într-o economie de piata, dupa evenimentele din 1989. În ultimii ani, din motive economice sau, poate, din lipsa interesului fata de obiectivele arhitecturale de patrimoniu a unor edili ai orasului, o parte a cladirilor vechi au fost "schingiuite" prin renovari ce n-au respectat obligativitatea de a nu modifica aspectul initial, dar care servesc perfect intereselor actualilor proprietari sau chiriasi, iar altele au fost pur si simplu demolate.