LACURILE TERREI
Tipuri principale de lacuri: lacuri tectonice, lacuri vulcanice, lacuri glaciare, lacuri carstice, lacuri de baraj prin surpare si alunecare, lacuri in depresiuni eoliene 636n134g , lacuri de la tarmul marilor si oceanelor-lagunele si limanele marine, lacuri de origine flviatila,alte tipuri de lacuri formate pe cale naturala: lacuri in interiorul atolilor de corali, lacuri formate în urma impactului meteoritilor pe scoarta terestra, lacuri în depresiuni rezultate prin incendierea zacamintelor de carbuni, lacuri de baraj construite de castori si lacuri antropice.
În tara noastra, pe lânga lacurile instalate în mine de sare parasite de la Ocna Sibiului, Ocna Muresului, Ocna Dejului, Ocna sugatag, Turda, Cojocna, Telega, Slanic Prahova, se gasesc si lacuri situate în depresiuni naturale. Cel mai tipic exemplu de lac format pe cale naturala pe un masiv de sare este lacul Ursu de la Sovata. Trebuie sa facem mentiunea, însa, ca adâncimea mare a acestui lac de 18,5 m se datoreaza unei prabusiri de teren.
În masivele de sare procesul carstic se dezvolta într-un mod deosebit. Aici vom întâlni acele doline tipice calcarului, cu un sifon de scurgere subterana. Pe sare, procesul de dizolvare se produce îndeosebi la zona de contact dintre formatiunea acoperitoare, de obicei breccia sarii, si masivul de sare propriu-zis. Depresiunile care se formeaza la suprafata, nu au adâncimi mari, iar versantii sunt putini înclinati.
Din multiplele forme carstice, dolinele si poliile reprezinta depresiunile în care se formeaza frecvent lacuri cu regim temporar sau permanent. La acestea se mai adauga pesterile în care adeseori întâlnim lacuri- evident subterane-, dar de mica extindere si adâncime.
În tara noastra un lac carstic tipic, care are apa în permanenta este lacul Ighiu din masivul Trascau- Muntii Apuseni. Situat într-o dolina la obârsia pârâului Ighiu, afluent al Ampoiului, are o suprafata de 5,26 ha si o adâncime maxima de 9 m.
Lacul Ursu primeste o cantitate de apa dulce din pâraiele mentionate, formându-se un strat la suprafata ce nu se amesteca cu apa sarata. Apa dulce se scurge mai departe în lacul Alunis. Din Lacul Rosu situat la numai cca. 40 m distanta, Ursu primeste apa sarata, întrucât pe malul lui se gaseste un afloriment de sare.
Salinitatea apei este între 10- 15 g/l la suprafata, pe cca. 2 m, dupa care urmeaza o crestere brusca între 2 si 3 m adâncime, la 240 g/l, iar de aici si pâna la fund valorile oscileaza între 250- 290 g/l si chiar 300 g/l. Temperatura înregistreaza un salt între 1,5- 2,5 m adâncime ce poate ajunge în lunile de vara la 32- 34oC fata de suprafata, unde este mai scazuta. De la 5- 6 m, temperatura se mentine în ecartul de 21- 26oC tot timpul anului - valori destul de ridicate dar explicabile daca avem în vedere salinitatea si desitatea apei.
Apa si namolul lacului Ursu sunt recomandate în tratamentul bolilor ginecologice. Aici, la Sovata, se fac bai calde de namol si apa tot timpul anului, iar stratul de apa helioterm, cu temperaturi mai ridicate, da posibilitatea prelungirii sezonului cu balneatie în aer liber.
Pe lânga lacul Ursu, la Sovata se mai gasesc câteva lacuri sarate, dintre care lacul Negru instalat într-o mina de sare prabusita este folosit la bai calde si reci, fiind prevazut cu instalatii proprii.
Lacurile de la Sovata, dealurile bine împadurite creeaza cadrul natural si potentialul balneologic pentru o statiune al carui renume a depasit granitele tarii.
|
