LEGATURA DINTRE OM SI MEDIUL CARPATIC

Cind omul a deschis ochii pe aceste meleaguri, natura carpatica i-a luminat calea nazuintelor, intre ingramadirile de culmi si-a gasit adapost la un loc cu celelalte animale. Poate ca nu s-a dat suficienta atentie pina acum legaturii omului cu natura carpatica. Atit geologii cit si geografii au vazut mai 717i85h mult geneza, evolutia sistemului, formele realizate pe variatele structuri, resursele naturale si frumusetea lor, iar pe om intr-o postura prea poetica. Cunoasterea geografiei Carpatilor nu inseamna numai cunoasterea muntilor cu invelisurile lor naturale sub regimul unui anumit climat, ci si geografia poporului care i-a locuit permanent si-i locuieste.

Depresiunile si pesterile au pastrat vestigii doveditoare, picturile si obiectele identificate justifica viata omeneasca. Alibegul din Clisura Dunarii, aproape de localitatea Pescari (fost Coronini) si altele inca, cercetat recent, revarsa o lumina noua asupra istoriei indepartate a omului carpatic. Cind a iesit din primitivitate si si-a intemeiat organizatii de obsti satesti si apoi statale, Carpatii i-au fost sprijin nepretuit. In Carpati a fost prima capitala - Sarmizegetusa - a statului dac, cuprins in domeniul montan si extramon-tan; acolo unde muntii, cu liniile lor arhitecturale, dantelate, limitind stinca tare, cristalina, se impletesc intr-o coroana dubla, impaduriti, si greu de strabatut, inteleptul strateg al dacilor, stejar de neclintit, a aparat cu toata rivna cetatea centrala care a dainuit peste veacuri.

Carpatii, prin formele naturii lor de o desavirsita maiestrie, generata de un complex de factori interni si externi, ofera aspecte inedite, de o rara frumusete si incintare, o imbinare armonioasa a trecutului cu realizarile luminoase ale prezentului. In Carpati, legenda formelor de relief curioase si a unor ape se infrateste cu istoria, folclorul si poezia.

Trecutul geologic framintat si marea varietate a rocilor componente sub actiunea agentilor modelatori externi au dat aspect diferit masivelor muntoase. Sisturile cristaline prezente in axa sistemului carpatic, mai ales in Carpatii Meridionali, au pastrat cele mai mari inaltimi si cea mai mare masivitate. Pe ele se afla intinse pajisti alpine, iar versantii acoperiti cu bogate paduri de conifere, prin care serpuiesc drumuri forestiere si poteci turistice marcate sau nemarcate, invita tinerii la drumetie, in regiunile inalte si abrupte.

Rocile vulcanice mai ales, din estul bazinului transilvanean, au dat nastere celui mai lung sir de munti vulcanici din Europa, lasind din loc in loc cratere mai largi sau mai mici, mai bine pastrate sau roase de agentii externi, adevarate supape prin care si astazi, in capatul lor sudic, se simte respiratia fierbinte a adincurilor pamintului redata prin mofete, izvoare cu ape minerale si termale. In straturile de flis-gresii, marne, argile etc. care au o larga raspindire in multe locuri in cadrul Carpatilor, factorii externi - apa, vintul, inghetul, dezghetul s.a. - mari mesteri naturali, au slefuit forme deosebit de ciudate de care poporul, in inchipuirea lui, a legat multe din basmele de larga circulatie: asa sint "babele', "sfincsii', "ciupercile', "spinarile de berbec', "turnurile', "horjurile', "calderele', formele de microrelief si altele inca. Pe alocuri, apele curgatoare au izbutit, in munca lor multimilenara, sa ferastruiasca muntii, sa-i taie in curmezis si sa formeze incintatoarele vai transversale - defilee, chei - legind astfel regiunile dintr-o parte si alta a Carpatilor.

Masivele calcaroase modelate de apele curgatoare sau de cele de infiltratie au capatat cele mai variate forme: creste si virfuri cu pereti abrupti, locuri ispititoare pentru alpinisti, apoi pesteri, avenuri, poduri naturale, polii, izbucuri, chei etc. toate de un rar pitoresc. Din bogatia aceasta de forme de relief unele au fost declarate monumente ale naturii si ocrotite de lege.

Ghetari nu mai sint in Carpati, dar in perioada cuaternara au impodobit unele din culmile cele mai inalte, iar cind caldura a crescut si ei s-au topit au lasat tiparele existentei lor pe care le vedem astazi sub forma unor vai in chip de "U', creste crenelate, circuri glaciare ca niste caldari uriase care adapostesc lacuri (iezere, tauri etc.), apoi morene mai mari sau mai mici, roci zgiriate, toate deosebit de pitoresti, atractive, fapt ce explica multiplele amenajari turistice din preajma locurilor in care se gasesc.

Plaiurile inalte carpatice au constituit locuri unde se organizau acele tirguri periodice numite "nedei', a caror origine se pierde in negura timpurilor, ele fiind strabunele indepartate ale drumetiei romanesti. Astazi sint variate formele de manifestare in cadrul Muntilor Carpati, ca urmare a profundelor schimbari sociale, a progresului neincetat al stiintei si tehnicii, a valorificarii traditiilor.

Mai mult decit inaltimile locuite temporar - vara indeosebi, de catre pastori -, formele depresionare au adapostit din cele mai indepartate vremuri o populatie densa si permanenta. Ele erau ca niste cetati in mijlocul Carpatilor, bine adapostite de zidurile lor. Nu s-ar putea intelege trecutul glorios al poporului nostru fara a lua in consideratie aceste locuri ferite ale Carpatilor. Omul le-a dat viata si s-a legat de ele, datorita conditiilor climatice favorabile si resurselor variate de hrana. Depresiunile au fost centre de convergenta, vitale, forme de umanizare a Carpatilor, dupa cum ne dovedesc elementele geografice, etnografice, folclorice si mai ales cele arheologice. Legatura dintre om si formele depresionare - vatra si arealul lor montan - nu a fost vremelnica, indiferent de preocuparile care le-a avut - agricultor, pastor, taietor de lemne, vinator, pescar, muncitor in subteran etc. - ci permanenta, fiindca i-a simtit din plin binefacerile, siguranta locului, avind constiinta ca este un bun necesar. Cunoasterea conditiilor montane, experienta dobindita cu timpul, i-a aratat omului cum sa-si construiasca locuinta - cu acoperisul inalt, tuguiat spre a nu fi darimata de cantitatea mare de zapada care cade iarna la munte, cum sa pastreze alimentele, hrana vitelor si multe altele. Putem afirma ca omul si-a dat silinta sa cunoasca legea muntelui, mijloacele de convietuire, dar mediul inconjurator nu l-a supus, din contra i-a fortificat caracterul si fortele fizice. Crescator de animale si in special de oi, care gaseau hrana abundenta in pasunile alpine, transhumanta - emigratia traditionala temporara - nu l-a indepartat pe om de munte, de cetatile naturale carpatice. De exemplu, in Depresiunea Hategului si in altele inca, ca intr-un cazan s-a distilat fiinta neamului nostru si a iesit mai intarita. Capitala Daciei Romane - Ulpia Traiana Sarmizegetusa - dovedeste, de-a lungul timpului, puterea colectivitatilor omenesti din aria depresiunilor montane. Dar acestea nu erau izolate unele de altele; prin trecatori, peste culmi ori pe vaile apelor comunicau unele cu altele si cu exteriorul Carpatilor. Astfel si-au mentinut permanent unitatea, chiar in timpul migratiei popoarelor. Bunaoara, depresiunile Gheorgheni, Ciuc, Brasov ca depresiuni interne, erau in legatura permanenta intre ele, ori cu cele externe Carpatilor. Dupa epoca migratiei popoarelor, in cadrul depresiunilor, pe linga asezarile rurale permanente, apare si caracterul urban al unor asezari omenesti, concomitent cetati in locuri strategice, cum era cetatea Brasovului, a Feldioarei si altele.

Cu geneza, forme si marimi diferite, cu altitudini mai mari ori mai mici, depresiunile au suferit in timp numeroase prefaceri nu numai de ordin fizic, dar si antropic. Imagini din arhiva naturii ori a omului ne arata functiile indeplinite de-a lungul mileniilor. Atit a lucrat omul in cadrul lor, asanind mlastini, rectificind cursuri de ape, construind cai de comunicatie, scotind din adincuri resursele minerale, incit unele apar ca adevarate opere de arta, cum sint depresiunile Petrosani, Hunedoara, Comanesti, Onesti, Brasov, Dornelor etc.

Unora din depresiunile carpatice ori subcarpatice li s-a atribuit, de-a lungul secolelor, apelativul de ,,tara', asa cum se constata din scrierile cronicarilor ori ale istoricilor, cu o viata oarecum independenta, cu functii administrative proprii cum au fost Tara Birsei, Tara Hategului, Tara Maramuresului, Tara Lovistei, Tara Oltului si altele, bine fortificate si continuu populate. Notiunea de "tara' este o forma foarte veche, data de cei care locuiau depresiunile, de oamenii de la munte. Prin asemanare au fost si alte depresiuni denumite tari in timpurile noastre de diferiti cercetatori, ca Tara Lapusului, Tara Praidului s.a.