Lucrare geografie

Lucrare de diploma geografie

CUPRINS:

Introducere

I. Asezarea geografica si limite

II. Istoricul comunei

III. Suportul geologic

IV. Relieful si riscurile geomorfologice

tialul pedogeografic

IX.Resursele solului

X. Potentialul demografic

Introducere

Am ales acest titlu de lucrare de diploma ,,Comuna Ip-studiu de geografie regionala"(monografie), în primul rând dintr-un motiv subiectiv, fiind originar tocmai din aceste locuri. Este vorba despre comuna în care am copilarit, practic este leaganul copilariei mele. Pe lânga acest aspect, aceasta comuna are o serie de valente pline de istorie,chiar geografie si am putea spune valoare rebusistica.

În primul rând este recunoscuta in istorie ca fiind o comuna martir a neamului romanesc. Este o comuna martir pentru ca in acest an se împlinesc 68 de ani de la odiosul masacru împotriva românilor din comuna Ip, comis de catre bandele hortiste maghiare, când au fost masacrati 157 de martiri, români de cult Greco-catolic (din Ip), la care se adauga inca 14 din Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus.Astfel,in fiecare an, de 14 septembrie pentru comuna Ip este sarbatoare în cinstea eroilor, e o întâlnire a oficialitatilor comunale, judetene cu locuitorii comunei si nu numai, pentru a judeca putin istoria, asa cum a decurs ea, pentru a trage mereu si mereu invataminte despre cele ce au fost, ce sunt si încotro ne îndreptam noi românii-stapâni prin mostenire pe pamântul Transilvaniei.

Anii au trecut, tragicul eveniment si-a gasit locul sau in istorie, dar in sufletul fiecarui român bate o toaca pentru amintirea martirilor,chipurile celor 157 de eroi vor dainui presupun în constiinta istorica româneaca. Cei ce vin au datoria de a cultiva idealurile celor care au existat candva.

Comuna Ip este cunoscuta si în geografie ca fiind o comuna ce ofera importante zacaminte de carbuni(lignit) si care reprezinta principala resursa a subsolului comunei, fiind în masura sa asigure nu numai necesarul consum local,ci sa participe cu o pondere substantiala la cel national.

Nu în ultimul rând, localitatea Ip, resedinta de comuna este cunoscuta în lumea rebusurilor ca fiind localitatea cu cea mai scurta denumire, atât din tara, cât si din Europa. Pe parcursul activitatii mele de cercetare în vederea realizarii acestei lucrari am descoperit multe lucruri foarte interesante. A fost o experienta deosebita.

În cuprinsul acestei lucrari am încercat sa surprind elemente legate de: istoricul comunei, asezarea geografica, limite, relief si riscuri geomorfologice, potential si riscuri climatice, resurse de apa si riscuri hidrologice, potential biogeografic, potential pedogeografic, resursele subsolului, potential demografic, sistemul de asezari, infrastructura tehnica a teritoriului, potentialul economic, aspectele sociale, respectiv starea mediului.

I. Asezarea geografica si limitele

Comuna Ip este situata în partea de vest a judetului Salaj, la o distanta de 45 km de resedinta de judet, municipiul Zalau si 17 km fata de cel mai apropiat centru urban, simleul Silvaniei.

Teritoriul administrativ al comunei Ip se învecineaza cu urmatoarele comune:

La nord cu comunele Camar si Carastelec

La nord-est cu comuna Maieriste

La sud-est cu comuna Nusfalau

La sud cu comuna Halmasd

La vest cu comuna Marca

Teritoriul administrativ al comunei Ip are în componenta cinci localitati:

-Ip, resedinta de comuna

-Cosniciu de Jos

-Cosniciu de Sus

-Zauan

-Zauan-Bai(în cadrul caruia se individualizeaza o strada cu foarte putine locuinte, ce compun asa-numitul Zauan de Pusta).

Comuna Ip este situata la contactul dintre Depresiunea simleului (parte componenta a Depresiunii Silvaniei) si Dealurile Camarului (subunitate a Dealurilor Crasnei). Localitatile Ip, Zauan, Zauan-Bai, situate la nord de râul Barcau se include în Dealurile Camarului, iar teritoriul localitatilor Cosnici de Jos si Cosnici de Sus (aflate la sud de râul Barcau) apartin Depresiunii simleului.

Teritoriul comunei include astfel un relief de lunca (lunca Barcaului) si un relief deluros (alt.max.326,7 m), fragmentat de numeroase vai, afluenti ai râului Barcau. Dealurile ocupa cea mai mare parte a comunei.

Legaturile cu resedinta de comuna a celorlalte sate apartinatoare se realizeaza prin urmatoarele drumuri:

-DN-19b Ip-Zauan (6 km)

-DJ-109 Zauan-Bai-Ip-Cosniciu de Jos-Cosniciu de Sus

-DC-96 Zauan-Bai (Pusta)-Ip (3,3 km)

II. Istoricul comunei

Istoria stravechiului tinut salajean se pierde în negura vremurilor, ea fiind o parte integranta din multimilenara istorie a existentei poporului roman. Datorita conditiilor naturale pe care le-au oferit dintotdeauna aceste locuri, omul a vietuit aici înca din timpuri preistorice. Cerceta 838g64i rile arheologice au dovedit prezenta omului din epoca neolitica la Zauan si Ip.

Resedinta de comuna, Ip(Ipp în limba maghiara-raion simleu, regiunea Crisana) este atestata documentar pentru prima data în 1208 sub denumirea de villa Ypu (,,Vânatorii de bouri din satul Ip, au citat pe fiii lui Gunter,anume pe Anania,Azaria si Missael, în fata regelui Andrei,zicând ca pamantul cu numele Deulas, lânga satul Lesmir, de drept e al lor, iar aceia l-au cuprins cu puterea iara regele a încredintat pricina lor spre judecata lui Nicolae, adica comitelui curial de Pojon (Poson Bratislava) înaintea acestuia sus-zisi vânatori recunoscându-se vinovati, au marturisit ca i-au învinuit pe nedrept pe pomenitii frati pentru pamântul acela , apoi în 1213 (villa Ip, Ipu),1414,1435,1450 (Iph), 1572 (Ipp), 1850 (Ipu),respectiv 1854 (Ipp,Ip).

Localitatea Cosniciu de Jos este atestata prima data in 1213 sub denumirea de villa Coznis,iar în final în 1854 drept Also-Kaznas,Coznitu de Jos.Cosniciu de Sus a fost atestat documentar pentru prima data în 1341(Kosnich)pentru ca în 1854 sa aiba o denumire apropiata de cea actuala (Felso-Kaznacs,Cosnitu de Sus).

Localitatea Zauan a fost mentionata documentar pentru prima data în 1249(terra Zwan),iar în final în 1854 (Zovany,Zovan). Cea mai recent mentionata documentar a fost localitatea Zauan-Bai în 1913 Zovaynfürdo (catun al satului Zauan).

Anul 1848 marcheaza unul din momentele hotarâtoare ale procesului de trecere de la orânduirea feudala la orânduirea capitalista. Înlaturarea epocii feudale a permis dezvoltarea rapida a noilor relatii de productie capitaliste si un progres rapid al societatii în toate domeniile de activitate.

Unirea din 1918 si realizarea statului national unitar a deschis o noua pagina în istoria poporului român.Realizarea statului national a marcat începutul unor profunde transformari si în viata locuitorilor comunei Ip.

Din punct de vedere administrativ,satul a continuat sa faca parte din judetul Salaj, plasa simleu. Ca si pâna acum are un Consiliu Comunal de conducere în fruntea caria se afla un primar.

Prin Decretul nr.1072 din anul 1925, ete aprobata noua lege pentru modificarea administrativa a judetelor din Transilvania cu cele din vechea Românie, ceea ce a avut urmari pozitive si asupra localitatilor comunei Ip.

Dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial în septembrie 1936, extindea expansiunii naziste spre centrul, sud-estul european au intensificat actiunile agresive ale unor regimuri fasciste si autoritare din imediata vecinatate a României. Pentru dezmembrarea lor teritoriala, au creat, spre mijlocul anului 1940,una din cele mai grave situatii pentru destinele poporului nostru si existenta de sine statatoare a statului român.

Locuitorii satelor Ip, Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus vor cunoaste întreaga politica dusa de regimul hortist în cei patru ani cât a durat.La aflarea vestii ca bande hortiste, în colaborare cu elemente reactionare din localitatile cu populatie maghiara din vecinatate, au dezlantuit gravele crime de la Ip, Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus.

Evenimentele petrecute în satul Cosniciu de Jos în toamna anului 1940 sunt similare cu cele din alte parti ale teritoriului cedat Ungariei hortyste,cu exceptia victimelor,care în Cosniciu de Jos nu s-au produs,întrucât documente cu privire la evenimentele in Cosniciu de Jos din noaptea din 13-14 septembrie nu s-au pastrat, recostituire s-a facut pe baza declaratiilor unor martori oculari.Noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 a fost si pentru locuitorii satului Cosniciu de Jos o noapte de groaza. Începând de la ora 11 si jumatate,seara,trupe de soldati maghiari însotiti de locuitori dinn Ip,Zauan si Nusfalau, îmbracati si ei în uniforme militare,dar care totusi au fost recunoscuti, au început sa cutreiere ulitele satului umblând din casa in casasi ridicând mai ales pe cei care au fost demobilizati din armata româna si reîntorsi acasa,dar si pe alti locuitori din sat,probabil tot pe baza unor liste întocmite în prealabil,la fel ca si la Ip.

Oamenii erau scosi în curtea casei, îmbracati foarte sumar, cum a fost cazul lui Cosma Traian,lovit si scos din casa numai în camasa si izmene.Au fost legati cu funii si purtati pe jos între soldati,calari pe cai,loviti tot timpul cu armele sau palmuiti,convoiul format fiind purtat de-a lungul satului si crescând cu noi si noi locuitori ce erau retinuti doar barbati.

La rasaritul soarelui coloana a fost îndreptata spre Ip, din ea facând parte un mare numar de oameni 42 dupa declaratia lui Gut Gratian,aflat între cei retinuti, 60-70 conform declaratiei lui Faina Alexandru, peste 80 dupa declaratia lui Butcovan Gheorghe si Pordea Petru. Se poate aprecia ca numarul celor care trebuiau sa devina urmatoarele victime dupa cele de la Ip a fost de 40.Ajunsi la Ip,cei retinuti din Cosniciu de Jos au fost pusi cu fata la zidul cladirii Consiliului Comunal, fiind supusi amenintarii unei pusti-mitraliere si terorizati psihic de unul din paznicii,care periodic le anunta minutele pe care le mai aveau de trait.

Unii dintre cei retinuti au avut posibilitatea sa observe cum erau transportati cu carutele cei ce fusesera asasinati la Ip.Cei arestati din Cosniciu de Jos au fost eliberati,permitându-li-se sa se întoarca în sat.

Linistea locuitorilor satului a durat putin timp. În noaptea de 15-16 septembrie noi grupuri de militari patrund în sat, ridica în jur de 12 locuitori, care vor fi maltratati si dupa ce au fost dusi pâna în centrul satului au fost eliberati. Nu aceeasi soarta au avut-o Sopone Teodor si Balog Gavril. Dupa ce au fost ridicati au fost dusi în grajdul casei parohiale, unde au fost batuti toata noaptea.

În zorii zilei de 16 septembrie, Balog Gavril a fost eliberat, Sopone Teodor fiind dus însa de militarii care s-au îndreptat spre Cosniciu de Sus.

La intrarea în Cosniciu de Sus este împuscat în gât si dupa ce este impuns si cu baioneta este aruncat în vale.Dupa un timp îsi revine, se adaposteste în casa lui Silaghi Ioan pâna în seara aceleasi zile, când pe ocolite se întoarce în sat, de unde peste 2 zile pleaca, reusind sa treaca granita în România, stabilindu-se la Brasov, unde va si muri.

Calvarul terorii si al jafului nu se va încheia cu aceste evenimente, ci a continuat în toti cei patru ani de ocupatie hortista. Au loc jafuri din bunurile populatiei(faina, slanina, obiecte de îmbracaminte). Asemenea actiuni nu au fost singulare. Ocupatia hortista a avut drept consecinta si înrautatirea situatiei economice a locuitorilor.

Pasunea ,,aronyos" primita în urma reformei agrare le-a fost reluata de vechiul proprietar.În timpul ocupatiei locuitorii sunt supusi sa de a cote obligatorii din produsele agricole. O grea povara o reprezinta pentru locuitorii satului concentrarile atat la diferite munci cât si în armata regulata. Cei concentrati la munci grele au fost dusi în Ungaria.

Salajan Dumitru îsi aminteste numele a 14 locuitori concentrati în astfel de munci, dar numarul lor a fost cu mult mai mare. O consecinta dintre cele mai grave a constituit-o regresul înregistrat în ceea ce priveste învatamântul. Dupa introducerea administratiei maghiare învatatorii români au fost înlocuiti cu învatatori maghiari.

Politica oficiala de maghiarizare fortata a elevilor a avut drept consecinta inregistrarea unui numar mare de nescolarizati. Astfel în anul scolar 1940-1941 din 133 elevi înscrisi în clasele I-VIII, 38 au ramas repetenti, iar 25 nu au frecventat scoala, fiind declarati si ei tot repetenti. În anul scolar 1942-1943 va fi înregistrata o situatie asemanatoare: din 175 elevi 40 ramân nescolarizati, iar 18 sunt declarati repetenti. Eliberarea satului la sfârsitul celei de-a doua decade a lunii octombrie 1944 a pus capat unui regim de teroare si jaf.

Relevanta este cuvântarea lui Gavril Butcovan prezent de fiecare data la Ip la ziua de 14 septembrie, zi de sarbatoare în cinstea eroilor.

III. Suport geologic

Orice cercetare a reliefului nu începe fara o cunoastere prealabila a bazei concrete pe care s-au cladit formele. Un rol esential îl au evolutia si efectele fazelor de miscari tectonice. Cunoasterea sumara a acestor structuri ce formeaza suportul geologic reprezinta o premisa necesara pentru intelegerea evolutiei reliefului derulat din cele mai vechi timpuri pâna în prezent.

Din punct de vedere geologic, zona în studiu( în special teritoriul aflat la sud de Barcau) a suferit o evolutie specifica Bazinului simleului, golf neogenvestic al Muntilor Apuseni, cuprins între cele doua ramuri cristaline ale Muntilor Plopisului si Meses. El s-a format în urma prabusirilor care au afectat zona marginala vestica a Muntilor Apuseni, începând cu Badenianul Inferior si pâna în Pliocen.

În alcatuirea geologica a acestei zone, participa pe de-o parte formatiunile de bordura si fundament, formate din sisturi cristaline si depozite triasice, iar pe de alta parte sedimente de umplutura ale bazinului, reprezentate prin Badenian, Sarmatian, Pannonian si Cuaternar.

Bazinul neogen al Silvaniei este unul din cele cinci bazine de scufundare existente pe marginea pannonica a Muntilor Apuseni, larg deschis spre depresiunea interna pannonica. Bazinul Silvaniei este umplut astfel cu depozite neogene ce stau peste un fundament, cuprinzând atât sisturi cristaline, cât si depozite sedimentare.

Cea mai mare extindere în Dealurile Camarului o are Pliocenul (respectiv Pannonianul). Tectonica bazinului e complicata. Fundamentul preneogen al întregii arii depresionare a simleului, din care Dealurile Crasnei sunt parte, are aspectul unui mozaic de blocuri tectonice, mai mari sau mai mici, ridicate sub forma de horsturi sau grabene, delimitate prin falii longitudinale si transversale cu amplitudini ce pot ajunge la sute de metri. (M.Pauca,1964)

Toate aceste blocuri au avut o comportare în timpul evolutiei neogene a bazinului, unele fiind mai stabile, altele având o mare mobilitate. Printre fracturile bazinului se remarca si falia Barcaului, cu repercursiuni în morfogeneza.

Pliocenul este compus din roci argiloase, nisipuri, si gresii slab cimentate, cât si strate întinse de lignit (la Ip si Zauan). Daca teritoriile satelor: Zauan si Zauan-Bai, se includ în dealurile Camarului, teritoriile satelor Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus apartin Depresiunii simleului.

În evolutia paleografica a acestei depresiuni au fost distinse cateva etape:

Etapa predariana

Etapa danian-paleocena

Etapa de bazin

Etapa de depresiune

In prima etapa, care a fost cea mai îndelungata, s-a individualizat fundamentul Bazinului simleului, ca urmare a orogenezei hercinice sau chiar caledoniene. Odata cu sfârsitul Cretacicului se intensifica miscarile disjunctive si sunt reactivate vechile linii de falii, ce vor contura în etapele urmatoare Bazinul simleului..

În etapa danian-paleocena se formeaza în zonele depresionare schitate anterior adevarate ochiuri marine, ce ulterior se separa si evolueaza în bazine si lacuri.

Etapa de bazin, în Bazinul simleului se creeaza noi conditii de sedimentare. Odata cu faza stirica noua, în Bazinul simleului sunt reactivate liniile de falie, ceea ce va duce la scufundarea unor blocuri cristaline cu sedimentarul preneogende pe ele si la acoperirea lor de apele marilor tortoniene.

La începutul Pliocenului, apele marine patrund în Bazinul simleului dinspre vest, depunând sedimente transgresive si discordand peste cele mai vechi. Miscarea rhodanica dintre Dacian si Levantin a încheiat golirea Bazinului simleului. Eroziunea fluviala a adus la dezmembrarea nivelului periferic si la sedimentarea pe mari suprafete a depozitelor de piemont în Dealurile Camarului.

În ultima etapa (de depresiune) se instaleaza noi conditii de modelare, care vor duce la sculptarea dealurilor piemontane si la formarea teraselor fluviatile. Dupa individualizarea acestore urmeaza faza actuala de modelare, care se manifesta prin eroziunea areolara si liniara (siroire,ogase,torenti), alunecari de teren, rolul omului în geneza si prevenirea lor fiind foarte importanta.

Analizând harta geologica a comunei Ip, se disting urmatoarele formatiuni neozoice:

-Pleistocenul mediu (gp2)

-Holocenul superior (gh2)

-Pleistocenul superior (gp23)

-Pannonianul (pn)

Pleistocen mediu (gp2)

Pleistocenul mediu i-au fost atribuite argile laterice, dezvoltate in axcavatii ale calcarelor urgoniene.

Holocen superior (gh2)

Aluviunile recente ale luncilor, reprezentate prin pietrisuri si nisipuri au fost atribuite Holocenului superior.

Pleistocen superior

Au fost atribuite Pleistocenului superior si depozite aluviale apartinând terasei medii (gp23) ce sunt reprezentate ca si cele ale terasei superioare, prin pietrisuri si nisipuri fosilifere.

Pannonian (pn)

Depozitele Pannoniene ocupa o suprafata mai mare decat cele tortoniene si volhynian-bessarabian inferioare, peste care, în regiunile de margine ale depresiunilor se dispun transgresiv. Transgresiunea Pannonianului nu începe în orizontul A, care este de obicei regresiv, ci cu orizontul B, C sau chiar D, care, în regiunile de rama ale bazinului (Depresiunea simleului) se depasesc de cele mai multe ori succesiv. Din punct de vedere litologic, Pannonianul este reprezentat printr-o succesiune monotona de nisipuri ce altereaza cu argile nisipoase.

IV.Relieful si riscurile geomorfologice

Relieful zonei în studiu este rezultatul unei evolutii îndelungate, în functie de interactiunea dintre factorii interni si externi si cuprinde doua unitati diferite ca genez, dar care în timpurile geologice au evoluat în stransa legatura, fiind vorba de:

Zona de deal (Dealurile Camarului)

Zona depresionara (Dealurile simleului)

În decursul perioadei geologice atât factorii interni, reprezentati prin structura geologica, faciesul petrografic si procese tectonice, cât si cei externi, reprezentati prin conditii climatice, reteaua hidrografica, învelisul pedovegetal, lumea animala si societatea omeneasca, au cunoscut importante modificari în ceea ce priveste succesiunea, ritmul si intensitatea cu care au actionat.

Analizând diverse lucrari de specialitate se constata o diversitate de opinii în ce priveste ancadrarea acestui teritoriu al comunei Ip în unitatea de relief corespunzatoare. Astfel, dupa Bente Florian cu teza de doctorat "Depresiunea simleului-Studii de Geografie Regionala (1974)", comuna Ip s-ar încadra în totalitate Depresiunii simleului.

Ulterior, în volumul IV din lucrarea "Geografia Romaniei" (1992), zona în studiu se include Dealurilor Banatului si Crisanei, ce formeaza o treapta de relief intermediara, dar nu continua, între munti la est si câmpie. Acestea sunt cunoscute în literatura geografica si sub numele de Dealurile Vestice, ce reprezinta în ansamblu o regiune de dealuri piemontane joase, un peisaj colinar. Zona de studiu se încadreaza mai exact în Dealurile Silvano-Somesene, ce ocupa aproape doua treimi din Dealurile Banatului si Crisanei.

În 1998, Nicoara Liviu în teza de doctorat "Dealurile Crasnei. Studiu de Geografia Populatiei si Asezarilor Umane" atribuie denumirii de Dealurile Crasnei un înteles mai larg, cuprinzând toata regiunea situata între cursul Somesului de la Jibou la Ardusat si Câmpia de Vest. Este vorba de o regiune deluroasa formata pe un fundament cristalin faliat în retea de tabla de sah si inegal scufundata, considerata de catre Vintila Mihailescu "latura externa a Platformei Somesene".

Unitatea denumita de catre Ioan Mac "Dealurile si Depresiunile Silvaniei", include zona la care ne referim, dar pe de alta parte include si o subunitate pe care a inclus-o teritoriul luat in studiu (Depresiunea simleului), precum si Culoarul Barcaului si Depresiunea Guruslau, prinse partial, în functie de râurile care le strabat si pe care s-a trasat limita.

O alta parere e cea a lui Alexandru A.Pacuraru, exprimata în teza de doctorat "Dealurile Crasnei.Studiu de Geografie Economica" (1998). Dealurile Crasnei sunt astfel o subunitate distincta a Dealurilor Silvaniei. Dealurile Crasnei sunt numite astfel dupa râul omonim, care le strabate în partea lor mediana, si reprezinta o subunitate situata la nord de Golful Barcaului si Depresiunea Simleului. Prin pozitie si geneza apartin dealurilor pericarpatice din latura vestica a Carpatilor (V.Mihailescu,1996), având legaturi strânse cu Podisul Somesan. Alexandru Pacurar este cel care clarifica într-o oarecare masura lacurile.

În stabilitea limitelor acestei subunitati (Dealurile Crasnei) s-au luat în considerare în primul rând, elemente de ordin administrativ (limite de comune, cu e cazul comunei Ip, în care limita cu Dealurile Crasnei e data de Barcau).

Teritoriul comunei Ip include astfel un relief de lunca (cea a Barcaului) si un relief deluros (Dealurile Ipului si Dealul Mal-316,6 m în Zauan Nord), altitudinea maxima de 326,7 m fragmentat de numeroase vai, afluenti ai Barcaului.

Dealurile Crasnei unitare prin geneza si trasaturi de ansamblu, sunt nuantate în structura morografica de detaliu prin posibilitatea de a individualiza numeroase unitati. Astfel, zona în studiu (mai exact teritoriul localitatilor Ip,Zauan si Zauan-Bai) se include în subunitatea Dealurile Camarului (situate la vest de culoarul larg al Crasnei).

Dealurile Camarului (Toglaciului) cuprind o culme interfluviala unitara în partea centrala a spatiului dintre Crasna si Barcau, din care se desprind radiar o serie de dealuri, în special spre vest si nord-vest.

Depresiunea simleului e cea care se suprapune pe teritoriul comunei Ip, la sud de râul Barcau. Aceasta depresiune este situata între Culmea Mesesului si Muntii Plopisului la sud-est, sud si sud-vest si pintenul cristalin al Plopisului la nord si interfluviul Crasna-Zalau la est, nord-est. Cele doua râuri principale (Crasna si Barcau) au suferit o adâncire cu peste 100 m în cadrul depresiunii, sculptând sapte nivele de terasa.

Sintetizând toate aceste aspecte si analizând cu mare atentie harta geomorfologica a comunei în studiu, rezulta ca de fapt comuna Ip este situata la contactul dintre Depresiunea simleului si Dealurile Camarului (mai exact, teritoriul localitatilor Ip, Zauan si Zauan-Bai, situate la nord de Barcau, se include Dealurilor Camarului, iar teritoriul localitatilor Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus, aflate la sud de Barcau, apartine Depresiunii simleului).

4.1.Piemonturile

Notiunea de piemont a fost introdusa si aplicata în geografia româneasca la analiza Piemontului Getic de catre Vintila Mihailescu(1946).Piemonturile din România au reprezentat si reprezinta unitati de relief cu cea mai accentuata morfodinamica din spatiul românesc.

Mobilitatea accentuata a reliefului a determinat în mare masura fragmentarea si distrugerea lor. Piemonturile s-au nascut ca urmare a tectonicii si variatiilor climatice. În sudul Depresiunii simleului, în zona de

înbinare a Muntilor Plopisului cu Muntii Meses s-a identificat piemontul danian-paleocen, dar piemontul sarmatian, vazut în urma miscarilor attice si moldavice, care au dus la formarea lacurilor panonic si transilvan, este cel mai semnificativ (Osteana).

Piemonturile marginale Muntii Plopis s-au individualizat începând cu a doua parte a Dianului, în Levantin si probabil pâna la începutul Cuaternarului, apoi au fost erodate, fiind prezente azi doar pe interfluvii..

Formarea piemonturilor a fost posibila datorita caracteristicilor depresiunii si deversarilor puternice care au adus aluviuni grosiere, pe seama carora s-au format suprafetele structurale si cuestele.

Astfel, scufundarile din Pontian au fost mai accentuate si caracterul initial, de golf putin adânc, se modifica, astfel ca si generarea zonelor piemontano-litorale se reduce la o fasie relativ îngusta, paralela cu vechea linie de tarm. Catre sfârsitul Piemontianului se pare ca întregul bazin s-a înaltat, reinstalându-se conditii favorabile genezei piemonturilor de acumulare.

Levantinul constituie etapa de colmatare a bazinului. Tot în aceasta perioada s-a organizat reteaua fluviala de pe flancul nord-estic al Culmii Plopitului, precum si cea din Meses, iar pe masura ce apele lacustre se retrageau, spre nord, înainta în acelasi sens si aria piemontana, trecând drept de la zona de bolovanis la cea de pietrisuri fine, nisipuri si argile.

Patrunderea Barcaului si decapitarea succesiva a afluentilor de pe stânga Crasnei, au dus la compartimentarea acestui piemont acumulativ (al Plopisului), în doua zone distincte:

-prima, mai bine pastrata, între Barcau si Crasna, numita piemontul Banisor-Ratin (dupa localitatile în preajma carora e mai caracteristic)

-a doua, mai evoluata si mai coborata cu aproximativ 50 m fata de rama cristalina, dar specifica, în stânga Barcaului(piemontul Plopis-Cosniciu)

Denivelarea de peste 50 m din zona piemontana Plopis-Cosniciu se explica prin faptul ca, initial, trecerea de la sectorul de eroziune la cel de acumulare se facea în acelasi plan, usor înclinat, fara nici o denivelare sensibila, plan ce se putea urma sub poala Culmii Plopisului si pâna în preajma cursului actual al Crasnei.

Piemontul Plopis-Cosniciu se diferentiaza, nu numai ca altitudine dar si ca vârsta, de acela al Banisorului, cu care facuse corp comun înainte de patrunderea Barcaului. Prin urmare, sectorul Plopis-Cosniciu e secundar, mai tânar-deci cuaternar-si nu mai pastreaza caracterul genetic strict de piemont acumulativ, pe care l-a avut la început, ci devine la rândul sau un piemont de eroziune.

Fig.2: Profil schematic referitor la evolutia piemontului Plopis

Eroziunea fluviatila a dus la dezmembrarea nivelului periferic si la sedimentarea pe mari suprafete a depozitelor de piemont în Dealurile Camarului. Vintila Mihailescu (1960) si Alexandru Savu (1936) subliniaza ca prin canalul piemontan, dar si prin geneza, pozitie, aparitia insulara a cristalinului, Dealurile Crasnei apartin Dealurilor pericarpatice din latura vestica a muntilor.

4.2. Relieful petrografic

Structurile se impun în relief, cumulând sensul miscarii la care sunt supuse si rezistenta rocilor. În aprecierea rolului factorului petrografic, trebuie sa se tina seama de faptul ca înscrierea în relief a rocilor difera în functie de complexitatea actiunii si dinamicii componentelor fizico-geografice. Astfel relieful petrografic este determinat de structura geografica, si de natura rocilor, care având proprietati diverse s-au comportat diferit la actiunea agentilor externi modelatori, potrivit cu particularitatile lor genetice de alcatuire, de vârsta si de structura.

Predomina în zona rocile sedimentare (sedimentele de umplutura ale bazinului), la care se adauga formatiunile de fundament formate de sisturi cristaline. Altitudinile teritoriului comunei Ip scad de la periferie (dinspre nord si sud) spre centru (unde îsi desfasoara traseul râul Barcau).

Referitor la comuna în studiu, vorbim de un relief dezvoltat pe roci sedimentare. Este vorba de pietrisuri, nisipuri, argile nisipoase (respectiv depozite fluviatile de lunca si de terasa). Relieful modelat de rocile sedimentare este variat, datorita caracteristicilor rocilor rezultând forme de relief si peisaje distincte.

Granulatia fina face ca rocile argiloase sa aiba o stabilitate fragila, nota lor definitorie fiind impermeabilitatea. Cresterea lor în volum prin îmbibarea cu apa duce la modificarea formei, la gomflare, la fenomenul de structurare, respectiv la frecventele alunecari de teren.

Prezenta nisipurilor prin formatiunile argiloase schimba comportamentul rocii fata de agentii externi. Nisipurile si pietrisurile fine si grosiere nu impun forme de relief semete ci culmi interfluviale rotunjite, versanti puternici atacati de eroziune torentiala.

Ca urmare a dominantei acestor formatiuni friabile (argile, nisipuri, pietrisuri) se manifesta frecvente procese de eroziune liniara (siroiri), pornituri superficiale, surpari, precum si alunecari de teren. Semnificative sunt si interfluviile piemontului Osteana, care se pierd treptat în depunere.

4.3. Relieful structural

Influenta structurii asupra trasaturilor definitorii ale reliefului trebuie judecata, pe de o parte, la nivelul întregului teritoriu, diferentiat pe mari unitati de relief relativ omogene, iar pe de alta parte, la nivelul formelor si chiar al elementelor de relief, în care modul de dispunere a rocilor are o reflectare directa. În ansamblul reliefului din aceasta zona, situata la nord-vest de aliniamentul Culmilor Meses-Dumbrava-Ţicau, se remarca o succesiune de suprafete monoclinale, dispuse pe mai multe planuri, sectionate de vai, în general consecvente.

Aceste suprafete largi, cu caracter piemontan (în cea mai mare parte) se pierd succesiv în sesurile puternic aluvionate ale râului Barcau de asta data subsecvente care au degajat forturile structurale de cueste orientate sud-est. Prin urmare, relieful structural este legat de dispozitia monoclinala a depozitelor pontiene si de succesiunea unor state cu rezistenta diferita.

Reteaua hidrografica, de dimensiuni si cu putere de eroziune diferite si în cea mai mare parte formata din vai mici, nu a reusit peste tot sa intersecteze rocile dure. Drept raspuns, relieful structural în zona de studiu cât si în întreaga Depresiune a simleului nu reprezinta întreaga gama de forme.

Relieful structural de amanunt este legat de dispozitia depozitelor sedimentare-pontiene si sarmatiene înclinate de la nord-est pe diferite grade si de succesiunea unor strate cu rezistenta la culmea apelor curgatoare în special, care au atacat rocile atât pe verticala cât si pe lateral.

Râurile au creat vai asimetrice subsecvente ce prezinta maxima raspândire. Barcaul, colector principal din zona îsi desfasoara cursul superior în cristalin, nascând un defileu spectaculos. De la iesirea din defileu râul îsi creeaza o vale subscventa asimetrica cu o creasta foarte bine pusa în evidenta pe dreapta sa. Afluentii Barcaului (Cerisa, Ipul) si-au creat de asemenea vai asimetrice subsecvente cu creste evindente, dar cu dimensiuni reduse, spectaculoase totusi acolo unde rocile dure apar sau padurea protejeaza creasta de procesele denudationale.

Asimetria vailor este prezenta numai pe anumite sectoare. În general, suprafetele structurale lipsesc sau sunt reduse la suprafete restrânse. Crestele au dimensiuni reduse, rareori înaltimea lor depasind 100 m. Ele însotesc versantul drept al Barcaului. Valea cosecventa este Valea Ciungilor, afluent al Vaii Boului. Vai obsecvente sunt mai putine si relevante sunt în acest sens afluentii pe dreapta ai Barcaului, în aval de Ip (Bente Florian, 1974). În cazul aparitiei argilelor crestele îsi pierd caracterul abrupt.

4.4. Relieful fluvial

Relieful comunei Ip este foarte bine reprezentat, ca urmare a apelor curgatoare ce dreneaza teritoriul în studiu (Barcau ti afluentii sai).

Vaile constituie unul din tipurile de relief importante deoarece în toate timpurile au oferit conditii prielnice de concentrare a asezarilor omenesti, favorizând astfel crearea unui microclimat specific în zona deluroasa.

Reteaua hidrografica este noua cu precadere cuaternara, dar instalarea si ierarhizarea ei s-a facut printr-o lunga evolutie. Reteaua se contureaza începând cu Tortoneanul si Sarmatianul mediu, când în urma miscarilor stirice si moldavice se contureaza "golful" simleului. Vaile create erau largi ca urmare a altitudinii reduse a Carpatilor. Încapând cu Sarmatianul superior pâna în Moetian, spatiul Carpatic a suferit ridicari lente, râurile s-au adâncit puternic si s-au lungit prin retragerea apelor marine spre vest.

Începând cu Pontianul râurile dispar datorita transgresiunii marine, pastrându-se sectoarele montane pe care le mostenim azi. În Cuaternar reteaua hidrografica se adapteaza tectonicii noi, se produc remanieri impuse si de depresiunile de contact conturate anterior.

Combinarea schimbarilor climatice cu neotectonica au dus la ritmicitate în adâncimea vailor, la formarea luncilor si teraselor care sunt dominante în morfologia vailor din regiune. Luncile râurilor ca unitati morfo-hidrografice complexe, reprezinta relieful cel mai coborât si cel mai tânar (Holocen).

Aspectul si desfasurarea luncilor sunt dictate de unitatile de relief pe care le strabat râurile, precum si faciesurile petrografice transversate. Luncile se largesc din amonte catre aval datorita cresterii debitului, litologiei si ponderii eroziunii laterale.

Lunca Barcaului, numita în unele lucrari geografice si Depresiunea Nusfalau (Barcau), are zona satului Cosniciu de Jos o latime de 3-5 km si apartine hotarelor satelor Boghis, Nusfalau, Zauan, Ip, Cosniciu de Jos si Marca. Ea se îngusteaza treptat spre localitatea Marca, disparând aproape total în cheile pe care Barcaul si le croieste la traversarea Muntilor Plopis.

Din punct de vedere geologic, lunca este formata din roci sedimentare acoperite cu un strat de roci aluvionare deosebit de fertile. Slaba înclinare a luncii a impus efectuarea unor lucrari de drenaj pentru eliminarea excesului de umiditate în perioadele bogate în precipitatii. Referitor la lunca pârâului Cerisa, aceasta se confunda cu lunca Barcaului.

Golirea bazinului simleului, conditionata de retragerea tarmului lacului panonic si de subsidenta lenta dar continua din nordul Câmpiei Tisei s-a facut initial, numai prin intermediul Crasnei, care a început sa îsi schiteze primele terase, ca noi forme de relief, în zona de sedimentare. Dupa patrunderea dinspre vest a Barcaului si organizarea sa ca artera principala în dauna Crasnei, s-a accentuat golirea bazinului, fiind scoase tot mai mult în evidenta zonele de cristalin, intersectate epigenetic de cele doua vai formâdu se toata seria de terase.

Se remarca câteva trasaturi specifice, ale teraselor Barcaului: dispozitia monolaterala; paralelismul foarte pronuntat în ceea ce priveste altitudinea si extensiunea teraselor inferioare (lunca 4-6 m) si medii (18-22 m; 30-35 m si 50 m); esalonarea clasica a acestora si individualizarea neta a fiecarui nivel în functie de conditiile de bazin, care conserva, în general, terasele ca forme de relief; prezenta unor cuverturi joase de pietrisuri, atât prin aluvionarea contemporana fiecarui nivel, cat si prin adâncirea vailor în vechile depozite de piemont (care se accentueaza pe terasele medii).

Prin urmare lunca (1,50-2 m deasupra talvegului) este foarte bine dezvoltata pe Barcau, atingând local, mai ales în zonele de confluente (Nusfalau-Zauan), latimi de peste 3-4 km. Procesul de individualizare a luncii ca terasa este abia la început, fiind îngreunat de remuul natural din sectoarele de defileu, care provoaca frecvente revarsari în amonte, conditionând si cursuri lenese meandreate, cu aluvionari intense.

Terasa I se poate urmari pe stânga Barcaului, între Valcau (confluenta cu Valea Lazurilor) si Nusfalau. Altitudinea relativa se mentine în general, pe ambele vai, între 4-6m. Prin parazitare cu material de panta aceasta altitudine creste pâna la 8-10 m. Se individualizeaza chiar doua niveluri distincte între Valea Mare si Valea Drighiului, cu valori de 4-5 m si 8-10 m. Se poate vorbi astfel de doua niveluri (I a si I b), desi uneori se înregistreaza diferentieri strict locale, sub forma unor terase false, de meandru.

Terasa a II-a are o dezvoltare mare aproape neîntrerupta. Podul terasei, de o netezime clasica, oscileaza ca altitudine relativa între 18-22 m, fiind mai înaltat, printr-o panta aproape imperceptibila înspre tâtâna. Nivelul de 18-22 m apare si pe afluentul Valea Mare, precum si pe dreapta Vaii Zauanilor înainte de Confluenta cu Barcaul.

Terasa a III-a cu altitudini de 30-35 m, pastreaza aceeasi dezvoltare mare ca si terasa a II-a, desfasurata aproape neîntrerupt pe stânga Barcaului, de la Valcau pâna aproape de Marca. Este însa bine dezvoltata pe zonele de interfluviu dintre Valea Mare-Valea Iazului, respectiv Valea Iazului.

Terasa a IV-a cu altitudinea medie de 50 m, oscilând pâna la 55 m. Se pastreaza mai fragmentar. Aceasta terasa a fost identificata pe dreapta Vaii cu Groapa.

Terasa a V-a, de la 90-110 m este absenta si se schiteaza numai printr-o usoara denivelare a piemontului Plopisului.

Terasele sunt usor convergente catre aval. Terasele superioare trec în nivelele de glacis, se efileazaa imperceptibil, la nivelul vechilor conuri ramânând ca trepte în evantai si sunt cauzate de eustatism, spre deosebire de cele inferioare cauzate de subsidente.

Cursul mijlociu al Barcaului a functionat multa vreme ca un afluent al Bistrei, curgând în sedimentar si având obârsiile în zona defileului actual de la Marca, sub Dealurile Plaiului si Marin, prin intermediul pârâului Borumblaca.

În aceasta perioada, Barcaul mijlociu, cu obârsiile sub Dealurile Marin, curgea sub sedimentarul care acopera înca pintenul cristalin de la Marca. Actionat si el de o arie de subsidenta locala, din Câmpia Tisei, Barcaul a patruns peste pintenul cristalin nord-estic al culmii Plopisului, curgând însa în sedimentarul acestuia, ceea ce îi asigura un substrat surplus de vigurozitate în eroziune fata de Crasna, deja înclestata epigenetic. Favorizat de aceasta situatie, râul decapita succesiv vechii afluenti ai Crasnei, formându-si cursul actual.

Captarile s-au produs într-o zona mult mai apropiata de rama cristalina a Plopisului, aproximativ pe traseul care ar unii, în linie dreapta, sectorul epigenetic între Preoteasa si Subcetate, cu acela de la Marca. Bucla mare a Barcaului dintre Valcau si Ip fiind ulterioara, constituie rezultatul împingerii permanente, spre dreapta a râului, de catre afluentii sai din Plopis, respectiv de catre vastele conuri de dejectie ale acestora, cu pietrisuri remaniate din piemontul levantin.

4.5. Relieful sculptural

Cea mai mare parte a reliefului zonei în studiu are un caracter sculptural, însa structura geologica si alcatuirea litologica sunt puse în evidenta prin trasaturi specifice, astfel ca pe lânga relieful sculpural se întâlnesc si elemente ale reliefului structural. De asemenea, în lungul principalelor vai si la contactul dintre versantii puternic înclinasi si lunca, se întâlneste un relief de acumulare.

Aparisia si dezvoltarea acestui tip de relief sunt condisionate de eroziunea fluviala si procesele deluviale.

Interfluviile

Interfluviile sunt definite ca fiind spasii teritoriale care despart la nivelul superior al sistemelor de drenaj, doua bazine de eroziune locale (vaile). Dimensiunea si forma lor sunt variabile. Lungimea se coreleaza cu lungimea retelei hidrografice, iar latimea cu densitatea acestora.

În ceea ce priveste suprafetele interfluviale din zona piemontana, particularitatile lor locale impun diferentierea unor tipuri distincte, cu influente mai mult sau mai putin evidente asupra gruparii si morfologiei asezarilor umane si impicit a specificului economiei agricole (de exemplu suprafetele piemontane derivate, monoclinale ce flancheaza Culmea Plopisului fata de care nu se înregistreaza însa acelasi abrupt).

Aceste suprafete se extind si între Barcau si Crasna, unde fragmentarea mai moderata a conservat acumulari piemontane pe suprafeîe destul de largi, asigurând si o buna aprovizionare cu apa potabila (cu deosebire în partea sudica). Interfluviile sunt mai slab înclinate si mult mai prelungi, separate de vai care nu s-au adâncit prea mult sub nivelul lor.

Astfel, interfluviile corespunzatoare zonei în studiu au aceeasi orientare ca si reteaua hidrografica, iar pe alocuri prezinta suprafete înguste cu rol de cumpene de apa.

La obârsiile vailor mici (Valea Hotarului, Valea Bailor) se schiteaza o treapta a interfluviilor secundare sau versanti circumscrisi bazinetelor depresionare. Acolo unde îsi fac prezenta nisipurile si argilele, interfluviile sunt domoale si afectate de eroziunea în suprafata. Este vorba de interfluvii rotunjite ce caracterizeaza comuna în studiu.

Prin procesul de recul al crestelor datorat subminarii de catre râuri, eroziunii regresive a torentilor care sunt în general obsecventi, a proceselor gravitationale are loc o îngustare si festonare a interfluviilor principale cu aparitia de înseuari, care înlesnesc escaladarea abrupturilor si legaturile dintre principalele compartimente ale vastului piemont aflat la poalele Muntilor Plopis, înseuari dupa care se face racordul între varietatea montana si cea depresionara.

Versantii

Versantii au profile diferite, în functie de natura depozitelor intersectate de reteaua hidrografica. În sectoarele afectate de procesele de panta au forma concava în partea superioara,de unde au desprins masele de alunecare, rostogolire, prabusire, si convexa în portiunea în care se impun.

Versantii formati de pietrisuri si nisipuri au forma mult mai regulata, asa cum e cazul versantilor modelasi în piemontul Ostean. Formele sunt convexe, însa prin cimentare, nisipurile pot naste trepte de versant.

Procesele de versant întâlnite în zona de studiu sunt deplasarile de teren (alunecari, surpari) si eroziunea în suprafata (areolara).

Alunecarile de teren

Alunecarile de teren sunt deplasari de teren rezultate prin înmuierea masei materiale. Aceasta reprezinta o forma de evacuare rapida a materialelor de pe versanti, specifica pantelor cu înclinari relativ mari.

Alunecarile de teren sunt frecvente în perimetrul comunei Ip, în special pe teritoriul satelor Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus.

Dupa factorul determinant în producerea lor, alunecarile de teren din zona de studiu sunt conditionate de intercalatiile argiloase precum si alunecari legate de supraumezirea solului în perioadele cu precipitatii bogate.

V.      Potentialul si riscurile climatice

În repartitia si regimul principalelor elemente meteorologice, pe lânga circulatia generala a atmosferei, un rol important au si factorii locali si mai ales relieful.

Prin pozitia sa, comuna Ip se încadreaza în sectorul de clima continental-moderata, care caracterizeaza regiunile vestice si nord-vestice ale tarii noastre si este supus unei circulatii vestice predominante. Astfel în timpul iernii predomina invariatiile de natura maritim-polara sau maritim-arctica din nord-vest, iar vara, aerul cald de sud-vest, în cadrul activitatii ciclonice nord-mediteraneene deplasate spre nord.

În cadrul zonei de studiu, tinând cont de repartitia si modul de îmbinare a principalelor elemente climatice, se diferentiaza urmatoarele tipuri de clima:

Clima de dealuri joase (<500 m)

Clima de depresiune (Valea Barcaului)

Ca si topoclimate elementare se disting:

Culmi deluroase (principale, secundare)

Paduri

Versanti expusi circulatiei de vest

Versanti adapostiti fata de circulatia de vest

Depresiuni (adapost)

În cadrul subtinutului climatic corespunzator comunei Ip, principalele valori ale elementelor meteorologice sunt urmatoarele:

Temperatura medie anuala (˚C) 9-10

Temperatura medie-ianuarie (˚C) -2

Temperatura medie-iulie (˚C) 20,5-21

Amplitudine medie anuala (˚C) 32,5-24,5

Temperatura maxima absoluta (˚C) 38-40

Temperatura minima absoluta (˚C) -30 -32,5

Zile cu înghet 100-110

Zile de vara   60-80

Zile tropicale   20-40

Umezeala medie anuala(%) 76-78

Umezeala medie în iulie (%) la 13˚˚ h 56-70

Nebulozitatea medie anuala (zecimi) 5,4-5,5

Zile senine   55-60

Zile acoperite   90

Cantitatea anuala de precipitatii (mm) 500-650

Precipitatii în sezonul cald (mm) 350-650

Maximul de precipitatii în 24h anuale 80->200

Zile cu precipitatii >0,1mm 100-120

Zile cu strat de zapada   60-75

Indice de ariditate   25-30

Ţinând cont de aceste elemente meteorologice teritoriul comunei Ip se încadreaza în tinutul climatic de dealuri si podisuri joase (<300-500).

5.1. Regimul termic

Regimul termic înregistreaza unele mici diferentieri în functie de altitudinea reliefului. Astfel, valorile medii anuale în partea nordica a comunei (ce se suprapune Dealurilor Camarului) sunt între 7-8°C, iar în regimurile joase (Lunca Barcaului, zona depresionara) mediile anuale ale temperaturii aerului sunt cuprinse între 8-9°C.

Urmarind mersul anual al temperaturii medii lunare ca luna cea mai rece este ianuarie, iar cea mai calda iulie, cu valori cuprinse între -2°C si -5°C, respectiv 15°C si 20°C. Referitor la temperaturile din cursul lunii ianuarie, acestea au coborât si pâna la -30°C în iarna anului 1986-1987, considerata una din cele mai reci ierni.

Amplitudinile termice anuale au valori de 21-23°C în aceasta zona de studiu. Înghetul are o frecventa mai mare iarna si mai redusa toamna si primavara când pot provoca pagube serioase în economia agricola. Scaderea temperaturii sub 0°C se produce în a doua decada a lunii octombrie, iar ultima zi de înghet se produce în prima decada a lunii mai   (datorita inversiunilor termice).

Fig.3: Mersul temperaturilor medii lunare

Umezeala relativa a aerului difera, ca urmare a deosebirilor de ordin termic, mentinându-se însa relative ridicate datorita predominarii maselor de aer oceanic, încarcate cu vapori de apa. Mediile ajung pâna la >75% în partea vestica a comunei. În mersul anual se remarca doua maxime si doua minime. Maxima principala apare în luna decembrie, iar cea secundara în mai-iunie. Între acestea se intercaleaza minimele: principala în martie si secundara in iulie-august.

Regimul pluviometric

Precipitatiile atmosferice nu sunt repartizate uniform în timp si spatiu

în cadrul judetului Salaj. Ca o trasatura generala se constata descresterea lor dinspre vest spre est, în functie de conditiile orografice,circulatia maselor de aer,etc., si totodata descresterea lor cu înaltimea.

Astfel, cantitatile medii anuale sunt între 700-800 mm în zona deluroasa si 700 mm în zonele coborâte de pe Barcau. În anii cu activitate deosebit de frecventa si intensa, cantitatile de precipitatii cazute au fost de 1000-1300 mm.

În anii deficitari, sumele anuale au ajuns la 360-460 mm. Iarna se înregistreaza cele mai reduse procente din cantitatile de precipitatii cazute în cuprinsul anului (aproximativ 17%). Primavara cantitatile de precipitatii sunt mai abundente de 45-75mm fata de cele din timpul iernii. Vara, când pe lânga procesele frontale contribuie în mare masura si ploile de convectie termica, se înregistreaza cele mai ridicate cantitati de precipitatii din timpul anului (aprox. 35%). Toamna, datorita frecventei mai accentuate a regimului anticiclonic si a stabilirii convectiei termice, cantitatile de precipitatii scad cu 65-110 mm fata de cele cazute vara.

Fig.4 : Media cantitatilor lunare de precipitatii

Primele ninsori cad în decada a doua a lunii noiembrie. Data medie a ultimei ninsori e situata în a treia decada a lunii martie. Prin urmare numarul mediu al zilelor cu ninsoare este de 30-40 în zonele deluroase si de 25-30 pe Valea Barcaului, numarul zilelor cu strat de zapada este de 60-80 în zonele deluroase si sub 60 în zona joasa a Barcaului.

Frecventa fenomenelor hidro-meteorologice (ceata, chiciura, bruma, poleiul) în sezonul rece este mai mare în deosebi în zona de vale.

Regimul eolian

Teritoriul comunei Ip, fiind situat în partea de nord-vest a tarii, se gaseste în cea mai mare parte a anului, sub înfluenta vânturilor de vest si nord-vest. Regimul vântului e influentat de formele de relief, care modifica directia si viteza lui.

Cu toate acestea,predomina directiile caracteristice invaziei maselor de aer vestic. Astfel, în regiunea de dealuri directiile predominante sunt din nord-vest si vest, chiar si din sud-vest, înregistrându-se cele mai ridicate valori ale vitezei, aducând cu ele umezeala.

Riscuri climatice

Variatiile destul de semnificative ale temperaturii pot provoca diverse tipuri de riscuri climatice. Nu sunt rari anii în care se semnaleazî, desi cu frecventa redusa, brume si îngheturi timpurii de toamna si târzii de primavara, care afecteaza pomii fructiferi si chiar culturile de legume si zarzavaturi.

De asemenea vara cade frecvent grindina, iar iarna destul de des este întâlnit fenomenul de polei, care îngreuneaza circulatia în deosebi în satul Cosniciu de Jos.

VI.           Potentialul hidrologic si riscurile hidrologice

Din punct de vedere al resurselor de apa, comuna Ip este foarte bine reprezentata. Reteaua hidrografica a comunei în studiu este redata de:

Râul Barcau

Afluentii acestuia:-Cerisa

Raul Barcau

Are 147 km. Acest râu apartine bazinului hidrografic al Crisurilor, reprezentând afluentul cel mai nordic. Îsi culege apele din Muntii Plopisului, având obârsia într-o regiune carstica (Ponorul Negrenilor-997 m) de vârsta triasica situata pe versantul sud-vestic al acestora, în apropierea localitatii Tusa. Barcaul delimiteaza între localitatile Zauan si Sântimreu granita sudica a Dealurilor Crasnei.

Teritoriul comunei Ip, Barcaul îl dreneaza de la est la vest, având un curs lenes si meandrat. Prezinta o scurgere cu caracter permanent, iar tipul de alimentare este nivo-pluvial. Debitul mediul al Barcaului, la postul hidrometric Nusfalau, este de 1,63 m ł/s ramânând aproximativ constant pâna la iesirea din judet.

Afluentii Barcaului

Principalii afluenti ai Barcaului sunt:

Cerisa -Parau

-Vâlceaua Blagoaii

-Vâlceaua Cerailor

Ipul -Valea Bailor

Valea cu Groapa-Valea Hotarului

Principalul afluent pe care-l primeste Barcaul din perimetrul comunei este Cerisa. Acest pârâu izvoreste ca si Barcaul din Muntii Plopis si strabate teritoriul satelor Cosniciu de Sus si Cosniciu de Jos. Debitul este foarte mic: 0,5mł/s, iar în verile scetoase ajunge pâna la secare(iulie 2007).

Apele Subterane

Apele freatice au o raspândire cvasigeneralizata. Nivelul lor de diferenta, fiind mai aproape de suprafata în regiunile joase de lunca, unde au tendinta de a produce înmlastiniri. În cadrul apelor de adâncime se diferentiaza cele ascensionale(arteziene), acumulate în stratele de nisip si pietris pannoniene.

Deosebit de importanta e problema calitatii apelor, datorita afectarii acestuia prin poluare, îndeosebi în cazul Barcaului, prin industria lignitului. În cazul pârâurilor mici, principala sursa de poluare o reprezinta rezidurile provenite de la gospodariile situate de a lungul lor.

Fenomene hidrologice de risc

Aceste fenomene apar datorita unei scaderi accentuate sau dimpotriva a unor valori foarte ridicate ai unor parametri climatici. Riscurile cele mai frecvente care se semnaleaza în cadrul comunei sunt inundatiile si secetele.

VII.       Potentialul biogeografic

Conditiile de relief, clima si sol au permis ca vegetatia sa se etajeze normal în altitudine si sa prezinte o zonalitate evidenta.

Vegetatia

Vegetatia zonei în studiu apartine provinciei daco-ilirice (Al.Borza 1959,1965), respectiv dacice(r.Calinescu si colaboratorii,1969), fiind caracterizata prin predominarea elementelor central-europene. În repartitia elementelor floristice se constata o slaba zonalitate verticala, nota caracteristica fiind data de intercalarea suprafetelor paduroase (fagate, gorunete, stejarete si de amestec) cu cele de pajisti secundare si derivate sau cu terenuri agricole.

De asemenea, se constata ponderea ridicata a pajistilor si a terenurilor agricole, ca urmare a introducerii culturilor în poieni de catre o populatie straveche si a defrisarii padurilor de fag, gorun si stejar.

Nu trebuie uitat faptul ca padurea constituie un element predominant în peisajul "Ţarii Silvaniei" si are o importanta certa în economie. Se remarca astfel subetajul fagetelor în care predomina fagul, gorunul, cerul carpenul, paltinul de câmp, teiul, frasinul si ulmul. Padurile ocupa în cadrul comunei Ip 762 ha.

Flora ierboasa este alcatuita din plante hidrofile si unele specii mezofile care dau o cantitate de masa ierboasa ridicata,dar de calitate inferioara. Mai raspandite sunt: murul,diferite specii de trifoi, care formeaza pajisti folosite ca fânete.

7.2. Fauna

În padure traiesc o serie de specii de animale de interes faunistic si cinegetic: cerbul, caprioara. În numar destul de semnificativ se întalneste porcul mistret. În prezent dintre mamifere, cele mai frecvent sunt rozatoarele: iepurele, soarecele de câmp, veverita, vulpea.

Îsi fac aparitia si dihorul, nevastuica, cârtita, ariciul, jderul. În apropierea comunei Ip, în Padurea Lapis se afla o rezervatie de cerbi lopatari, pe cale de disparitie.

Lumea pasarilor este foarte variata si este alcatuita din: fazan, prepelita, potârnichea, cucul, mierla, ciocanitoarea, pitigoiul, graurul, turturica, corbul etc.

Reptilele sunt rare, reprezentate de sopârla de câmp, sarpele de apa, salamandra, broasca. În categoria pesti întâlnim: stiuca, crapul, carasul, cleanul.

VIII.    Potentialul pedogeografic

În conceptia genetico-geografica, solul este considerat ca un scop natural aparte, cu constitutie organo-minerala, cu arhitectura interna si insusiri bio-fizico-chimice specifice.

1.Clasa argiluvisoluri

* Soluri brune argiloiluviale(preluvosoluri, 2003)

Apar asociate cu solurile brune luvice sau cele brune eu-meyobayice, fiind de fapt argiluvisoruri lipsite de un orizont eluvial. Desi nu au proprietati fizice si chimice din cele mai bune, fiind situate într-o zona mai umeda, prezinta avantajul ca asigura o buna aprovizionare a plantelor cu apa.

* Soluri brune luvice(luvosoluri tipice,2003)

Constituie cel mai raspândit tip dintre argiluvisoluri, având cea mai larga extindere in cadrul teraselor medii-superioare.

* Luvosoluri albice(luvosoluri albice,2003)

Reprezinta expresia stadiului cel mai avansat de alternare si iluviere din zona temperata.

2.Clasa cambisoluri

* Soluri brune eu- mezobazice(eutricambosoluri,2003)

Geneza lor s-a desfasurat sub paduri de stejar, pe materiale parentale cu textura variata, pe versanti sau culmi de dealuri, pe suprafete piemontane sau terase.

3.Clasa solurilor hidromorfe

* Soluri gleice(gleisoluri,2003)

Conditiile caracteristice sunt cele de apa freatica aflate la adâncimi mici aceasta fiind însa nesalinizata si lipsita sau foarte saraca in biocarbonaati de calciu.

* Soluri pseudogleice(stagnosoluri,2003)

Sunt soluri evoluate sub influenta unei supraumeziri determinate de stagnarea apei la suprafata, în conditiile de clima umeda din zona si în prezenta pe profil a unui oriozont Bt, greu permeabil.

4.Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate

* Regosoluri(regosoluri,2003)

Aceste soluri ocupa, în cadrul zonei de sudiu suprafte mici si discontinui îmtâlnite cu precadere în conditiile unui relief accidentat, dar evoluate pe depozite litogice afânate.

* Soluri aluviale(aluviosoluro,2003)

Sunt soluri neevoluate si corespund stadiului incipient de solificare a depozitelor aluviale sau aluvioproluviale. Au textura mijlocie sau fina.

* Erodisoluri(erodisoluri,2003)

Apar cu deosebire pe versantii supusi eroziunii, datorita folosirii intense si nerationale a terenului. Proprietatile fizico-chimice nefavorabile limiteaza modul de utilizare al acestui tip de sol, necesitând totodata ample lucrari antierozionale.

IX. Resursele subsolului

Resursele subsolului sunt strâns corelate cu evolutia geologica a zonei în studiu. Principalele surse naturale sunt reprezentate de exploatarile de lignit. Se remarca astfel un orizont inferior de carbune (lignit).

Acest zacamant ocupa teritoriul situat în lungul râului Barcau, imediat la est de structurile petrolifere de la Port-Suplac, fiind constituit din trei perimetre:

Ip(epuizat)

Zauan

Marca-Cosniciu(imediat la sud de Barcau)

În perimetrul Ip exploatarea a început în 1951, prin trei mine, actualmente resursele fiind epuizate. În 1992 productia a fost de 176000 tone de lignit.

În hotarul satului Cosniciu de Jos, sondajele efectuate în ultimii ani au permis localizarea unor rezerve reduse de carbuni. Acestea au fost exploatate în cariera pâna în 1986, când rezervele exploatabile s-au epuizat. Alte rezerve au fost depistate în partea sud-estica a satului Cosniciu de Jos, dar grosimea mica a stratului de carbune nu este rentabila din punct de vedere economic.

Din albiile râului Barcau se exploateaza pentru nevoile locale cantitati însemnate de nisipuri si pietrisuri pentru constructii.

Sunt semnalate si izvoare minerale, cu apa sulfata, magneziana, calcica si hipotona la Zauan-Bai. Aceasta apa este extrem de eficienta în tratarea bolilor reumatice, diabetice, gastrice (atât cura interna, cât si cea externa), peste care, din pacate, astazi s-a asternut uitarea, nemaifiind valorificate.

Potentialul demografic

Zona ce se suprapune luncii Barcaului, respectiv pe o parte din Depresiunea Simleului si Dealurile Camarului, a oferit cele mai prielnice conditii populatiei din cele mai vechi timpuri, gasindu-se în aceste areale urme ale civilizatiei dacice.

Populatia din aceasta zona prezinta o situatie de echilibru, dar exista o usoara tendinta de scadere a populatiei în comuna Ip.

Ocupatia de baza este agricultura, celelalte activitati (prestari servicii, industrie mica si artizanala) sunt mai mici.

Evolutia numerica a populatiei

În ce priveste analiza geodemografica, primul semnal este cel de ordin cantitativ. În acest sens, Anatole France referindu-se la chinezi afirma "Atâta timp cât nu sunt numarati nu conteaza"-Vasile Surdu, "Geodemografie".

Urmarind evolutia populatiei comunei Ip în ultimii 17 ani, sub aspectul numarului de locuitori, se constata o continua scadere si anume:

Anii

Populatia

Cauzele acestei scaderi sunt de natura economica, si nu numai. Centrele urbane apropiate: simleul Silvaniei, Zalau, Alesd si Oradea au atras forta de munca tânara, iar în ultimii 3-4 ani, tinerii au emigrat în statele europene cum ar fi: Italia, Spania, Germania, Ungaria, Anglia etc.

Aceasta diminuare a populatiei, îndeosebi în grupa tinerilor si a persoanelor de vârsta mijlocie, a condus la modificarea structurii demografice, în sensul îmbatrânirii populatiei, scazând numarul persoanelor tinere si implicit calitatea, cât si la scaderea fortei de munca tinere.

Comform recensamântului din 2002, populatia totala a comunei Ip însuma 4039 locuitori, din care:

-2003 barbati

-2036 femei

Tabel 2: Repartitia populatiei pe sate pentru anul 2002

10.2. Dinamica populatiei

Dinamica populatiei include toate fenomenele legate de miscarea naturala si mobilitatea teritoriala. Natalitatea si mortalitatea, procese care determina regenerarea continua a populatiei, având ca rezultat sporul natural, precum si schimburile de populatie în teritoriul considerat si cele exterioare, sunt factorii de care depinde modificarea în timp sau evolutia numerica a populatiei teritoriului respectiv.

Pentru analiza evolutiei demografice a populatiei sunt folositi o serie de indici demografici globali, calculati prin raportarea la populatia totala a numarului de nascuti vii si decedati. Acesti indici globali ne redau în mod satisfacator evolutia demografica a populatiei, deoarece ea este influentata si de structura populatiei pe grupe de vârsta si sexe.

Natalitatea

Natalitatea reprezinta un element esential în evolutia demografica, depinzând de structura populatiei, precum si de conditiile socio-economice.

Se calculeaza dupa formula:

Anii

Numar nascuti vii

Fig.6: Evolutia numarului nascutilor vii in intervalul 1990-2002

Mortalitatea

Mortalitatea semnifica frecventa sau intensitatea deceselor în cadrul unei populatii, pe o perioada de timp, data. Rata de mortalitate reprezinta numarul de decese la 1000 de locuitori într-o perioada de timp, de regula un an.

Se calculeaza dupa formula:

Anii

Numar persoane decedate

Tabel 4: Numarul persoanelor decedate în intervalul 1990-2002

Mortalitatea infantila

Mortalitatea infantila reprezinta unul dintre indicatorii demografici deosebit de "sensibili", un adevarat "barometru" al starii de civilizatie a unei natiuni. Se exprima sub forma activa prin raportarea numarului de decese în primul an de viata la 1000 de nascuti vii din acel an.

Formula de calcul este urmatoarea

<1 an x 1000/Nv<1an

<1an-decese în primul an de viata

Anii

D<1 an

Tabel 5: Numarul persoanelor decedate sub 1 an, în comuna Ip, în intervalul 1990-2002

Sporul natural

Sporul natural reprezinta balanta dintre natalitate si mortalitate, rezultând din diferenta dintre numarul nascutilor vii si a celor decedati, într-o perioada de timp, de regula un an.

Se raporteaza la 1000 de locuitori, rezultând rata sporului natural, care se calculeaza dupa formula:

sn=(N-D)x1000/Pm

Fig.8: Sporul natural în intervalul 1990-2002

Mobilitatea populatiei

Omul este o fiinta dominata de o remarcabila mobilitate spatiala, cu o initiativa si imaginatie. Mobilitatea spatiala a populatiei începe din preistorie si se continua pâna în prezent, având rol esential în configuratia distributiva actuala a populatiei la scara globala.

Mobilitatea populatiei se refera la totalitatea deplasarilor populatiei în teritoriu cu si fara schimbarea de domiciliu stabil, indiferent de durata absentei din localitatea de origine si modificarea unor caracteristici de ordin social, profesional, ca urmare a influentilor factori social-economici.

Sporul migratoriu sau migratia neta reprezinta diferenta dintre emigranti si imigranti.

Tabel 6: Sporul migratoriu în ultimii 2 ani, la nivelul comunei IP

10.3. Densitatea populatiei

Reprezinta un indicator de maxima generalizare ce pune în evidenta gradul de concentrare al populatiei în teritoriu.

Densitatea generala(Dg) exprima numarul de locuitori ce revin la unitatea de suprafata(km˛). Având în vedere ca suprafata totala a comunei Ip este de 6013 ha, iar populatia este de 3981 locuitori, se obtine o densitate generala de 66loc/km˛.

În afara de densitatea generala se utilizeaza o serie de indicatori complementari, cu rezonante utile în viata economica.

Se distinge astfel indicele de arealitate( Ia ), ce reprezinta expresia inversa a densitatii, aratând numarul de unitati de suprafata(ha) ce revin unui locuitor.

Ia=S/P S-suprafata

P-Populatia

În comuna Ip indicele de arealitate este de 1,51 ha/locuitor.

Densitatea pura(Dp) este data de raportul dintre numarul populatiei si suprafata agricola(Sa) exprimata în hectare:

Dp=P/Sa P-populatie

Sa-suprafata agricola

Pentru comuna Ip acest indicator este de 0,84(loc/ha teren agricol).

Densitatea fiziologica(Df) este definita ca raport între numarul total al populatiei si suprafata cultivata(Sc):

Df=P/Sc

Pentru comuna luata în studiu, densitatea fiziologica este de 1,26loc/ha.

10.4. Structuri geodemografice

Populatia unui tinut, a unei tari sau a Terei în întregime se deosebeste sub multiple aspecte. Azi, lumea e marcata de o larga paleta ocupationala, oamenii apartin diverselor grupe de vârste, vorbesc o multime de limbi, apartin unor grupe religioase foarte etenogene si se grupeaza dupa sexe în barbati si femei.

Se disting astfel în functie de aceste criterii, urmatoarele categorii de structuri:

Structura pe grupe de vârsta

Analiza unei populatii dupa vârsta se impune din considerente de ordin economic, social, politic, cultural. Structura pe grupe de vârsta e puternic influentata de intensitatea natalitatii si mortalitatii, fiind rezultatul manifestarii acestor doi indicatori demografici în timp.

Stabilirea grupelor majore de vârsta difera de la o tara la alta, în functie de durata medie a vietii, de nivelul dezvoltarii economice si de legislatia muncii.

Departamentul specializat al O.N.U. adopta pentru analizele globale si la nivele regionale, trei grupe de vârsta majore:

<19 ani (tineri)

20-64 ani (adulti)

>64 ani (vârstnici)

Fata de ponderea acestor trei mari categorii de vârste, se determina "tineretea" sau "batrânetea" unei populatii. La nivelul comunei Ip populatia tânara reprezinta 914 persoane, adica 24%, populatia adulta e data de 2257 persoane, ceea ce înseamna 58%, iar cea vârstnica e în numar de 675 persoane, adica 18%. Se observa ca ponderea cea mai mare în zona are populatia adulta, iar cea tânara reprezinta aproape un sfert din populatia comunei, ceea ce influenteaza unele activitati prezente si de perspective.

"Batrânetea" sau "tineretea" unei populatii se poate aprecia si prin prisma raportului dintre grupele extreme de vârsta (cele<19 ani si cele >64). Valoarea pragului e de 0,42. Peste aceasta valoare, se poate vorbi de populatie "îmbatrânita", iar sub aceasta valoare de populatie, "întinerita". În cazul comunei Ip ne confruntam cu o populatie "îmbatrânita".

La recensamântul din martie 2002 structura pe grupe de vârsta a populatiei comunei Ip era urmatoarea:

Fig.9: Piramida vârstelor pentru barbati în anul 2002

Fig.10: Piramida vârstelor pentru femei în anul 2002

Fig.11: Structura populatiei pe grupe de vârsta majore

Structura populatiei pe sexe are o importanta deosebita cu consecinte demografice si economice remarcabile.

Tabel 7: Structura pe sexe a populatiei comunei Ip

În privinta structurii populatiei pe sexe, datele statistice din anii 2001 si 2002 indica ponderea mai mare a populatiei de sex feminin în comuna Ip.

Prezentarea grafica pe grupe de vârste si sexe se realizeaza prin constructia unei histograme ce poarta denumirea de "piramida vârstelor". De regula, grupele de vârsta se aleg în functie de nivelul de detaliere al analizelor.

Structura nationala

În ce priveste acest aspect se poate afirma ca românii au alcatuit în toate timpurile cea mai mare parte a populatiei, maghiarii si slovacii stabilindu-se mai târziu, în functie de anumite conditii social-istorice si economice.

Tabel 8: Structura nationala a populatiei din comuna Ip, potrivit recensamintelor din intervalul 1930-2002

Chiar daca românii reprezinta majoritatea populatiei tarii, în cadrul comunei Ip maghiarii sunt cei care au cel mai mare procent (50,2%), urmati apoi de români. Cel mai mare procent îl au maghiarii în Ip si Zauan, în timp ce în Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus, românii reprezinta majoritatea.

Structura populatiei dupa religie

În privinta structurii populatiei dupa religie, în comuna Ip cele mai mari procente le îmbraca religia reformata (48,55%). Alaturi de reformati se mai întâlnesc: ortodocsi, baptisti, romano-catolici, sâmbatari, penticostali, martori ai lui Iehova, crestini dupa evanghelie si chiar atei.

Potrivit statisticilor din anul 2002, structura populatiei dupa religie se prezinta astfel:

Sistemele de asezari

Comuna Ip, dupa cum arata si statutul administrativ de comuna, se încadreaza în domeniul rural.

În privinta echiparii teritoriului comunei Ip, situatia pentru anul 2002 se prezinta astfel:

Suprafata totala(ha)-6013

-în proprietate pubica-13

-din fondurile private-1390

Suprafata locuibila(mp)-total-57211

-în proprietate publica-420

-din fondurile private-56791

Dupa amplasarea vetrelor în raport de formele de relief, se disting în cadrul comunei urmatoarele tipuri de asezari:

-asezari pe culoare depresionare ale vailor locale (pârâul Cerisa):Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus

Bai.

Fig.13:Satul Cosniciu de Jos vazut de pe interfluviu

Fig.14: Vedere asupra comunei Ip în departare, iar în apropiere o strada a satului Cosniuciu de Jos, respectiv valea Cerisa

Dupa marime se disting:

Dupa textura vetrelor

XII.       Infrastructura tehnica a teritoriului

Din punct de vedere al infrastructurii tehnice a teritoriului comunei Ip se impun a fi abordate urmatoarele aspecte: cai de transport, alimentarea cu energie electrica, alimentarea cu apa, canalizarea, alimentarea cu gaze, respectiv telefonia.

12.1 Caile de transport

Situatia existenta:

Comuna Ip, compusa din cinci localitati este deversiva de urmatoarele drumuri:

DN-19 B, care strabate teritoriul localitatilor Ip si Zauan pe o distanta de 6 km;

Dj-109 P, Camar-Ip-Cosniciu de Jos-Cosniciu de Sus-Halmasd pe o lungime de 12,5 km

Dc-96, Zauan-Bai-Pusta pe o lungime de 3,3 km

Pe lânga aceste drumuri mai pot fi amintite cele vicinale, strazile, podurile si podetele.

Propuneri:- se impune amenajarea drumurilor Dj-109 P si Dc-96 care sunt în curs de desfasurare. Se impune realizarea de spatii de parcare în apropierea obiectivelor mai importante.

12.2 Alimentarea cu energie electrica

Alimentarea cu energie electrica a localitatilor apartinând comunei Ip este realizata din sistemul energetic national prin reteaua de distributie de medie tensiune 20 KW- axa simleul Silvaniei-Ip-Suplacul de Barcau.

De la acestea sunt alimentate posturile de transformare 20/0,4 Kw de tip aerian, dupa cum urmeaza:

-Ip -5 posturi de transformare

-Cosniciu de Jos -2 posturi de transformare

Distributia la cei 1646 consumatori se face prin retele de distributie de joasa tensiune pe stâlpi de beton amplasati de-a lungul strazilor.

12.3. Alimentarea cu apa si canalizarea

Alimentarea cu apa a locuitorilor se realizeaza atât prin cursurile de apa care strabat localitatile, cât si prin fântânile particulare si mai rar fântâni publice.

Puturile individuale au o adâncime de 3-7 m, care colecteaza apa din pânza freatica existenta în fiecare localitate, din râurile care strabat localitatile si din izvoarele existente pe versantii din apropiere.

În prezent, în comuna nu exista instalatii de canalizare în sistem de centralizare.

12.4 Alimentarea cu gaze

La ora actuala, extrem de importanta este alimentarea cu gaz metan a localitatilor. Din pacate, localitatile acestor comune nu beneficiaza de o astfel de alimentare prin conducte, locuitorii având acces la gaz doar prin intermediul unor butelii speciale în acest sens.

12.5. Alimentarea cu caldura

Alimentarea cu caldura a locuintelor si cladirilor se realizeaza în prezent cu sobe individuale sau centrale proprii.Comuna nu dispune de centrala termica si nici în viitor nu se prevede realizarea unei astfel de centrale.

12.6. Telefonia

Serviciile telefonice sunt asigurate de o centrala digitala în localitatea Ip, care deserveste un numar de 342 de abonati. De asemenea întregul teritoriu al comunei Ip este cuprins în zona de acoperire de telefonie mobila.

XIII.    Potentialul economic

Pentru a întelege specificul economic al comunei Ip trebuie evidentiata si precizata structura fondului funciar a comunei în studiu.

Tabel 9: Structura fondului funciar

Tabel 10: Modul de folosinta al terenului agricol

13.1. Agricultura

Agricultura reprezinta o ramura economica de baza a comunei Ip si totodata se întrevad posibilitati de dezvoltare în perspectiva, atât în ceea ce priveste productia vegetala, cât si ceea de zootehnie.

Cultura plantelor

Comuna Ip ofera o gama diversificata în privinta culturii plantelor. Este vorba de cultura cerealelor, a plantelor tehnice, a cartofului, legumelor si fructelor.

Tabel 11: Suprafata principalelor culturi agricole pentru anul 2002.

Tabel 12: Productia totala a principalelor culturi agricole la nivelul comunei Ip în anul 2002.

Cresterea animalelor

Zootehnia este o ramura agricola importanta fiind reprezentata prin cresterea bovinelor, porcinelor si ovinelor, mai ales pe baza pasunilor si fânetelor naturale, dar si pe baza culturilor furajere, a nutreturilor concentrate.

La nivelul comunei Ip exista doua crescatorii de pasari (gaini), neexistând nici un alt complex zootehnic, animalele fiind crescute în gospodariile proprii.

Alaturi de aceste animale se mai cresc caprine(56 capete), cabaline (190 capete), si 250 familii de albine.

Tabel 14: Productia totala de carne, lapte, lâna si oua la nivelul comunei Ip în anul 2002

Baza materiala a agriculturii este dotata cu 95 tractoare, 11 combine de recolta si 28 de semanatori.

13.2. Industria

La nivelul comunei Ip numarul mediu de salariati în industrie este de 282 persoane (în anul 2002). Se remarca ramura extractiva cât si cea prelucratoare.

În privinta rezervei de carbune, la ora actuala, aceasta se afla în cantitati destul de mari, însa, Sectorul Minier Ip nu mai functioneaza, dar se intentioneaza a fi o mina privata.

13.3. Comertul

Activitatea comerciala la nivelul comunei Ip este asigurata de urmatorii agenti economici:

Ip   -3 magazine alimentare-6 angajati

-13 magazine ABC-16 angajati

Cosniciu de Jos -1 magazin alimentar-1 angajat

-3 magazine ABC-4 angajati

Cosniciu de Sus -1 magazin alimentar-1 angajat

-1 magazin ABC-1 angajat

Zauan   -1 magazin alimentar-1 angajat

-1 magazin ABC-1 angajat

Zauan-Bai   -1 magazin alimentar-1 angajat

În comuna Ip se afla o croitorie, o firma de transport, o fabrica de mobila si doua crescatorii de pasari.

13.4 Servicii

Forta de munca este cea care îsi pune amprenta si influenteaza nivelul de dezvoltare al comunei în studiu. Dintr-un total de 3981 de locuitori din care 607 sunt elevi si copii înscrisi în gradinite, la care se adauga pensionarii, somerii si copii sub 3 ani, 499 sunt salariati.

13.5 Turismul

Pe teritoriul comunei Ip exista un numar important de monumente si situri arheologice (asezare dacica în lunca vaii Barcaului, asezare din epoca neolitica la locul "Princedomb", asezare din epoca bronzului la punctul "Banffing", asezare din epoca neolitica, cultura Tiza I si II la locul "akastodomb"); precum si monumente de arhitectura: Biserica Reformata Ip sec. XVI; Casa Parohiala reformata (1751); Casa locuita Fam. Sebes (1854); casa (XIX); Biserica reformata Zauan (1680); cladirea postei sec.XIX; fost conac(dispensar) sec.XIX.

La Zauan-Bai exista izvoare de apa minerala, care au apa sulfata, magneziana, calcica si hipotona (atât cura interna cât si cura externa), de unde si denumirea localitatii de "Bai", cu eficienta în tratarea bolilor reumatice, diabetice, gastrice, peste care astazi, din pacate s-a asternut uitarea nemaifiind valorificate.

Alte locuri care prezinta interes turistic remarcabil sunt: mormantul si monumentul eroilor din localitatea Ip.

Fig.15: Mormântul eroilor din comuna Ip

Aspecte sociale

14.1.Învatamântul

scoala ca factor important de cultura are o veche traditie in judetul Salaj. Învatamântul prescolar desfasurat în comuna Ip e reprezentat prin 4 gradinite cu 8 grupe de copii, repartizate astfel: 3 grupe în satul Ip, 2 grupe în Cosniciul de Jos, 1 grupa în Cosniciul de Sus si 2 grupe în Zauan. Învatamântul primar si gimnazial se desfasora în 5 scoli generale cu un numar de 31 de clase.

Tabel 15: Tipurile de scoli si efectivul de elevi pt anul scolar 2007-2008

În ce priveste numarul cadrelor didactice din comuna acesta este de 47.

Tabel 16: Numarul cadrelor didactice pe specializari la nivelul statelor comunei Ip

Localiatatea

Debutant

Definitivat

Gradul II

Gradul I

Fara grad

Total

Ip

 

Cosniciu de Jos

 

Cosniciu de Sus

 

Zauan

 

Tabel 18: Gradul cadrelor didactice

În aceste unitati se remarca un numar destul de semnificativ de calculatoare, care contribuie la deschiderea orizontului cunoasterii.

Ocrotirea sanatatii

Nimic nu e mai de pret decât sanatatea omului. Asistenta sociala e asigurata de doua dispensare medicale aflate unul în resedinta de comuna Ip si celalalt în satul Zauan, deservite de un medic de familie si o farmacie privata, care se afla în Ip. Personalul sanitar în sectorul public era în numar de 3 persoane în anul 2002.

. Cultura

Activitatea culturala se desfasoara în cele 4 caminuri culturale din satele Ip, Zauan, Cosniciu de Jos si Cosniciu de Sus. Aceste camine sunt folosite pentru serbarile organizate de elevi cu diferite ocazii, cât mai ales pentru discoteci si nunti. Localizarea lor în mijlocul satului denota însemnatatea pe care o aveau în trecut.

Lumea cartilor este extrem de importanta în viata fiecarei persoane. Aceasta comuna este deservita de o singura biblioteca publica (la Ip), la care se adauga înca 6 biblioteci aflate în incinta unitatilor scolare.

14.4. Cultele

Dupa cum s-a remarcat în capitolul destinat populatiei, religia reformata este cea mai numeroasa (48,5%), urmata de cea ortodoxa (39%), celelalte culte având ponderi neînsemnate: baptisti, romano-catolici, greco-catolici, sâmbatari, penticostali, martori ai lui Iehova, crestini dupa evanghelie si atei.

Personalul fiecarei biserici este compus dintr-un preot si unul sau 2 cantori. Cimitirele satelor sunt plasate la periferia acestora. Proprietatea bisericii include casa parohiala si în functie de caz, o anumita suprafata de teren.

14.5. somajul

Pentru comuna Ip, rata somajului este în crestere. somerii sunt reprezentati de catre tineri, care dupa terminarea liceului se confrunta cu gasirea unui loc de munca. La acestia se mai adauga si persoanele disponibilizate(este vorba de Sectorul Minier Ip, Rafinaria si Schela Suplacul de Barcau).

14.6. Nivelul de trai

Comuna Ip are statutul de zona defavorizata(zona D). Politica zonelor defavorizate se înscrie în cadrul mai larg al dezvoltarii regionale în Romania, reglementata prin Legea nr.151/1998.

Acest statut de zona defavorizata a favorizat înfiintarea mai multor firme.

Nivelul de trai este destul de ridicat deoarece o mare parte a populatiei lucreaza la Schela din Suplacu de Barcau, la autostrada, la o firma de transport din comuna Ip, care este cea mai mare din tara, si în unitatile industriale din simleul Silvaniei.

14.7. Delicventa sociala

Comuna Ip este în general o comuna linistita, fara prea multe actiuni care sa disturbe linistea publica sau sa creeze stari de panica. Însa, ca în orice asezare si aici întâlnim câteva abateri(furturi, batai si foarte rar crime).

Pentru o mai buna protectie a cetatenilor se încerca o cooperare politie-populatie.

14.8. Elemente etnografice

Traditiile, obiceiurile si datinile comunei Ip oglindesc aspiratiile, fantezia si spiritualitatea locuitorilor comunei. În cadrul comunei în studiu se deosebesc doua tipuri de obiceiuri: calendaristice (obiceiuri de iarna si obiceiuri de primavara) si familiale (obiceiuri legate de nastere, casatorie si înmormântare).

Obiceiuri de iarna

În satele din comuna în care se gasesc în majoritate români(Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Ip), în perioada dintre Craciun si Boboteaza se desfasoara o serie de obiceiuri integrate în cadrul obiceiurilor din Transilvania, dar purtând însa amprenta unei coloraturi locale: în seara de Craciun se desfasoara colindatul din casa în casa, de Anul Nou, copii umbla cu "sorcova" si "plugusoru", la Boboteaza copii mici umbla cu "Ţuraleisa" iar cei mari umbla cu "Capra"

Obiceiuri de primavara

Aceste obiceiuri sunt legate de reînvierea naturii si aveau initial sensul de promovare a vegetatiei, de unde si rolul pe care îl jucau în cadrul lor ramurile înfrunzitoare.

Astfel, de "Sfântul Gheorghe" la fiecare poarta dar si la anexele gospodaresti se asezau crengute verzi de trandafir salbatic în semn de aparare împotriva strigoilor(acest obicei s-a pierdut cu timpul). Tot de "Sfântul Gheorghe" se practica si "udatul" fetelor(cu parfum), ca semn al fertilitatii.

La "Rusalii"(Pogorârea Sfântului Duh) usile, portile si ferestrele sunt împodobite cu ramuri înverzite de tei.

Obiceiurile familiale

Cele mai interesante obiceiuri, sunt cele legate de momentele deosebite ale vietii: - nasterea

- nunta

- înmormantarea

Obiceiuri legate de nastere

Aceste obiceiuri oglindesc modul de comportare a familiei si a comunitatii satesti fata de mama si noul nascut. Ele exprima reguli de convietuire, de întrajutorare sociala. Viitoarea mama este înconjurata cu multa grija. Dupa nasterea copilului nu trebuie lasat singur în casa pentru a nu se apropia satana de el si la mânuta i se leaga cu fir rosu o cruciulita sau un medalion cu Maica Sfânta, pentru a nu fi "deocheat" de nimenea.

Când cineva strain intra în camera copilului, la parasirea acestuia trebuie sa-si scoata scame din haina si sa le treaca peste fata copilului ca sa nu-i i-a somnul si la mama sa nu-i i-a laptele. Nu este permis sa se miste leaganul în lipsa copilului, existând credinta ca astfel va muri.

Obiceiuri legate de casatorie

Casatoria reprezinta un moment de mare însemnatate în viata omului si a colectivitatii. Acest obicei se desfasoara în doua etape:

- logodna

- nunta propriu zisa

Dupa datinile stravechi, nunta este precedata de petit. Daca se ajunge la întelegere, se stabileste data nuntii, dupa care are loc logodna urmata de vestirea în biserica a noii casatorii. Cu o saptamâna înainte de nunta sunt invitati la acest moment deosebit locuitorii satului de catre "chematori"(doi feciori- rude,vecini sau prieteni de-ai mirilor), care sunt frumos împodobiti cu flori si fire de trandafiri.

Nunta se organizeaza de obicei, la cei doi miri acasa sau la caminul cultural. Mirii se întâlnesc la biserica, unde are loc cununia religioasa, dupa care fiecare se întorc la locul unde are loc desfîsurarea nuntii, apoi mirii cu nuntasii pleaca dupaa mireasa, unde sunt serviti cu mâncare si bautura, dupa care întreg alaiul se îndreapta la casa mirelui, unde petrecerea continua pâna dimineata.

Obiceiuri legate de inmormantare

Când se apropie momentul decesului cuiva, membrii familiei, vecinii si rudele vin sa-si i-a ramas bun de la el. Cel decedat este spalat si îmbracat de un om din sat, care se ocupa cu asa ceva. Se practica obiceiul, de a aseza mortul în casa, jos pe niste scânduri, acoperindu-l cu un cearceaf alb("lipideu").

În semn de doliu, membrii familiei sunt îmbracati în negru, iar în casa oglinda se întoarce cu fata la perete. În momentul aducerii sicriului, acesta este pus în mijlocul casei pe doua scaunele mici.

Despartirea de cei vii are loc în curte, dupa terminarea prohodului, care este facut de preot la trei zile dupa deces. Defunctul este dus la groapa cu un car sau tractor, iar dupa ce sicriul este coborât în groapa, fiecare participant la înmormântare arunca pamânt peste sicriu. Toti cei prezenti se întorc la casa mortului unde se da pomana acestuia(mâncare si bautura).

Aspecte din folclorul local

Prin intermediul folclorului se patrunde în intimitatea sufletului popular, folclorul fiind depozitul întelepciunii, sensibilitatii si talentului a zeci de generatii, pastratorul unor elemente arhaice, apartinând unui trecut îndepartat.

Folclorul oglindeste într-o masura însemnata spiritualitatea unui popor, reflectându-i psihologia, preocuparile majore, temperamentul si zestrea culturala.

De la folclorul bihorean s-a pastrat cântecul si jocul ritmat, vioi si dinamic, iar de la cel salajan, elementele "horii lungi" si a dansului "p-alung".

Frumusetile naturii ocupa un loc important în versurile populare. Astfel, padurea este un motiv des întâlnit :

"Padure, draga padure

Am varat o vara-n tine

Tu sa nu spui la nimeni."

Dragostea, tema ipuizabila, si-a gasit rasunet în cântecul popular local:

"Cui nu-i place dragostea

Ei, hai, dragostea,

Dumnezeu sa nu i-o de-a

sa la,la la la la..."

Diferenta de stare economica a fost mereu o piedica în calea fericirii:

"Saraca, fata saraca

Ea cu mâna ei se-mbraca,

De când ii la maritat

Nu o ia cela bogat."

De asemenea, versurile satirice sunt prezente în foarte multe cântece populare:

"Asta-i fata dantausii

Cu gunoiu-n fata usii"

"Ma dusa-i la mandra mea

si nu aveai unde sedea.

Pe ladoiul cel festit,

Tot o lingura si-on blid.

Pe ladoiul cel cu spate,

Stau vasele nespalate."

Lauda, tot ce este deosebit este exprimat prin versurile :

"Foaie verde de macrici,

Da fetile, da fetile de la Cosnici"

"Pe Barcau în jos si-n sus

Fete ca si la noi nu-s."

"Ma cunosc ca-s salajanca

Dupa poale si naframa,

si camesa cu margele

Dupa dorurile mele."

Numeroase sunt si strigaturile(descântecele) în termen local la nunta:

"Trandafir în coltu' mesii

Mândru plâng ochii miresii.

Las' sa plânga cât de tare,

Mila maichii no mai are."

"Miresuta cu cununa

Te cunosti ca tu-i fi buna.

Ca nici mata n-a fost rea

Numa tu dac-ai fi asa."

"Neamu meu si vita mea

Draga-i la toata lumea

si-o mai fi pân-o tinea."

Folclorul colindelor este bine cunoscut în sat, fiind interpretat de diverse grupuri de tineri cu ocazia sarbatorilor.

În contextul vietii spirituale, un loc de frunte îl ocupa folclorul coregrafic, repertoriul coregrafic din sat, cuprinzând urmatoarele "dansuri": schiopul, învârtita, maruntelul si p-alungul.

Arta si arhitectura populara

Gospodariile locuitorilor comunei Ip se aseamana cu cele ale celorlalte sate din zona, îmbracând însa unele particularitati. Principalele constructii aflate în cadrul gospodariei sunt: casa, grajdul, stâna, cotetele pentru porci si pasari, camara pentru lemne taiate, numita "colnita".

Caracteristica pentru actualul proces de modernizare a gospodariei din sat este cresterea suprafetei locuite în raport cu anexele economice. Casa, cu multe încaperi, cu camara, cu pivnita preia functiile unor vechi anexe, determinânt disparitia acestora, fie utilizarea lor în cu totul alte functii.

Locuinta este constructia din cadrul gospodariei folosita permanent si se numeste în sat, casa.

Treptat casele au avut doua încaperi mari si una mica. Casa poseda un spatiu exterior deschis, limitat de stâlpi, prispa, spatiu care face corp comun cu restul constructiei, putând fi plasata pe latura din fata casei ori la capatul dinspre ulita sau vale.

Casele construite în ultimii ani sunt din ce în ce mai moderne si mobilate cât mai modern, în resedinta de Ip, existând si câteva blocuri. Locuintele din Zauan(cele ale maghiarilor) sunt zugravite în verde, portile de asemenea vopsite în verde, iar în strada sunt prevazute cu câte o mica gradina de flori.

Portul popular

Portul local se încadreaza într-o zona mai larga, care cuprinde Valea Barcaului, îmbracând însa o serie de particularitati fata de restul portului din judetul Salaj. Portul popular se caracterizeaza printr-un numar mai redus de piese, însa ornamentatia este facuta cu economie si discernamânt.

Portul femeiesc este alcatuit dintr-o basma cu fond negru, zadie neagra aleasa în razboiul de tesut, camasa, spacel si poalele, confectionate din pânza de casa a carei calitate se alegea în functie de rolul ce urma sa-l aiba aceste piese de port: de sarbatoare sau de lucru. Poalele erau albe, foarte largi si foarte lungi, confectionate din pânza de casa.

Portul barbatilor este reprezentat de o camasa de pânza, lunga pâna la jumatatea coapsei, cu mâneci si mansete la partea inferioara. Camasa avea fond alb. Barbatii purtau izmene("gaci") largi si aveau la partea superioara cretele prinse într-o barta. Peste mijloc se legau cu chimirul, iar peste camasa se purta cojocul fara mâneci.

XV.       Starea mediului

Omul a cautat sa aduca mediului transformari care sa-i permita o mai buna utilizare a lui, sa creeze conditii cât mai favorabile pentru viata si pentru a-si satisface diversele nevoi materiale si spirituale.

Pe de alta parte însa, efectele secundare negative si nedorite, s-au manifestat ca peste tot si în aceasta zona, dând nastere unor factori poluanti în zona.

Inexistenta retelei de canalizare în satele comunei Ip determina locuitorii sa dirijeze apele reziduale direct în albia râului Barcau, respectiv în albiile afluentilor acestuia. Astfel apele sufera un proces de poluare. Nu doar apele curgatoare sunt principalul loc de devarsare a deseurilor, acestea putând fi întâlnite chiar si în unele locuri de la marginea satelor.

Activitatea miniera prezenta în zona de studiu a lasat în urma sa peisaje degradate cu o puternica amprenta a influentei umane. Astfel de peisaje degradate se întalnesc în perimetrul Zauan-Ip cât si în satul Cosniciul de Jos( din 1986 rezervele explorabile fiind epuizate), rezultând un astfel de peisaj degradat.

Cele mai extinse suprafete afectate de procesele de eroziune se întâlnesc în valea Cerisa si Valea cu Groapa. Fenomenul este conditionat de fragmentarea accentuata a reliefului, friabilitatea rocilor(marne, argile, nisipuri), utilizarea necorespunzatoare a terenurilor, lipsa unui covor vegetal închegat. În acest sens se impune conservarea solului prin cultivarea unor plante bune protectoare: trifoi, grâu, înfiintarea de benzi înierbate, înierbarea versantilor, terasari de pomi fructiferi si plantatii de salcâmi.

Suprafata forestiera(762ha, adica 12,7%) ce reprezinta "aurul verde" asigura un plus de aer proaspat pe tot cuprinsul comunei Ip.

Propuneri: - finalizarea activitatilor de reabilitare a drumurilor comunale si judetene;

- valorificarea potentialului hidrologic prin exploatari de lunga durata;

- corectarea potentialului geopedologic prin lucrari de îmbunatatiri funciare.

CONCLUZII

Acum la final de lucrare razbat o serie de întrebari:

Ce este cu adevarat definitoriu pentru aceasta comuna?

Ce anume imprima comunei o individualitate?

În primul rând trecutul istoric al acestei comune este unul încarcat de fapte, de unde si denumirea de comuna martir a neamului românesc. Acest trecut istoric isi pune si azi amprenta în spiritul locuitorilor comunei.

Alte aspecte definitorii se refera la faptul ca asceastaa comuna se afla situata în partea de vest a judetului Salaj, având o suprafata de 6013 ha fiind marginita de teritoriile administrative ale urmatoarelor comune: Camar si Carastele(N), Maieriste(NE), Nusfalau(SE), Halmajd(S) si Marca în vest.

Din punct de vedere a reliefului, comuna Ip se afla la interferenta dintre Depresiunea simleu si Dealurile Camarului, fiind vorba astfel de o zona deluroasa(altitudinea maxima de 326,7 m, în sudul comunei) fragmentata de mai multe vai, afluenti ai râului Barcau. Teritoriul comunei se încadreaza tinutului climatic de deal si podisuri joase, în cadrul caria se diferentiaza doua tipuri de clima: clima de dealuri joase(<500m) si de depresiune(Valea Barcaului)

Populatia s-a adaptat foarte bine climatului, fiind în anul 2002 de 3981 locuitori. Cea mai mare parte a populatiei e alcatuita de maghiari, urmati apoi de români, rromi, slovaci, ucrainieni si germani. Se constata totodata o îmbatrânire a populatiei, fapt datorat sporului natural negativ, caracteristic ardealului, precum si polarizarii populatiei în centrele urbane care ofera un nivel de trai ridicat.

Exploatarea carbunelui (lignit) din perimentrul comunei asigura o mare parte de forta de munca. Toate aceste aspecte denota o crestere a nivelului de trai si a dotarilor din gospodariile proprii.

Istoria acestor locuri încarcate de învataminte, frumusetea peisagistica sunt câteva din aspectele care incita cunoasterea.

Bibliografie

Bente, Fl.(1974) - Depresiunea simleului - Studiu de geografie regionala(rezumatul tezei de doctorat), Bucuresti

Bente,Fl.(1975) - Tipuri de relief în Depresiunea simleului, Institutul Pedagogic Oradea

Bente,Fl.(1976) - Aspecte morfometrice si morfografice ale reliefului din Depresiunea simleului

Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena(1990) - Riscurile climatice din România, Editura Academiei Române, Bucuresti

Irimus,I.A.(1997) - Cartografiere geomorfologica, Editura "Focul viu",Cluj-Napoca

Irimus,I.A.(2003) - Geografia fizica a României, Editura "Casa Cartii de stiinta", Cluj-Napoca

Mac, I., Idu P., D Dealurile si depresiunile Silvaniei, Tratatul de Geografia României, Vol.IV, Editura Academiei României, Bucuresti.

Morariu, T., Sorocovschi, V (1972) - Judetul Salaj, Editura Academiei Române, Bucuresti.

Pauca, M Bazinul Silvaniei geneza si evolutie, Bucuresti.

Pacurar, A.Alexandru Dealurile Crasnei-studiu de geografie economica.

Savu, Al Aspecte de relief in Depresiunea simleului, "Comunicari de Geografie", Vol.III, Bucuresti.