MINISTERUL EDUCAŢIEI sI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE -GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Oradea

MINISTERUL EDUCAŢIEI sI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE -GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ

ASPECTE ALE FUNCŢIONĂRII ACUMULĂRILOR DE APĂ ÎN BAZINUL SUPERIOR AL CRIsULUI REPEDE

Oradea

CUPRINS

Introducere pag.4

Capitolul I:

Asezare geografica. Limite. pag.5

Capitolul II. Cadru general pag.6

2.1 Influenta factorilor fizico-geografici si antropici asupra scurgerii în bazinul hidrologic superior al Crisului Repede. pag.6 2.2. Geologie pag.9

2.3. Relieful pag.10

2.4. Clima   pag.13

Capitolul III. AMENAJAREA HIDROENERGETICĂ DRĂGAN-IAD pag.25

3.1 Amenajarea hidroenergetica Dragan-Iad. pag.25

3.2 Factori antropici   pag.39

3.3 Caracterizarea hidrografica a viirilor din anul 2005-2006 de la statiile hidrometrice Les Amonte si Rachitele pag.40

Concluzii   pag.52

Bibliografie pag.53

Anexe pag.54

Introducere.

Lucrarea de fata are ca scop modul de functionare a acumularilor de apa în bazinul hidrografic superior al Crisului Repede.

Notiunea de ,,bazin hidrografic,, , definit ca fiind teritoriul ce înglobeaza o retea hidrografica, este nesatisfacatoare deoarece nu tine seama de factorul dinamic, cel care reliefeaza evolutia bazinului hidrografic.

Lucrarea cuprinde trei capitole, în primul capitol sunt prezentate asezarea si limitele bazinului hidrografic superior al Crisului Repede.

În cel de-al doilea capitol sunt prezentate cadrul natural si influenta factorilor fizico-geografici si antropici al bazinului hidrologic superior la Crisului Repede.

În capitolul trei sunt prezentate cum s-a realizat amenajarea hidroenergetica de pe valea Draganului si Valea Iadului, scopul acestor baraje si modul de atenuare a viiturilor.

În ceea ce priveste obtinerea informatilor despre arealul vaii Iadului si valea Draganului acestea au fost gasite destul de usor în cartile mentionate în bibliografie.

Trebuei sa mentionez ca cele mai multe informatii cu caracter hidrologic, modul de functionare a barajelor si uzinelor hidroenergetice le-am obtinut de la Directia Apelor Crisuri Oradea.

CAPITOLUL 1.

AsEZARE GEOGRAFICĂ. LIMITE.

Bazinul Crisul Repede este situat în partea nordica a Muntiilor Apuseni între 21ș 53Ž si 23 ș10Ž longitudine estica, 46ș 38Ž si 47ș 08Ž latitudine nordica (Aurora Posea,1977). Crisul Repede este singurul râu care izvoreste din estul acestor munti si-i traverseaza in intregime indreptându-se spre Câmpia de Vest pe care o strabate în totalitate.

Bazinul Crisul Repede este situat în parte de vest a României, acesta este marginit la nord si nord-est de bazinul Somesului, la est si sud de bazinul Muresului, iar la vest de frontierea cu Ungaria.

 

Fig.1 Asezarea geografica a bazinului Crisului Repede. (prelucrare dupa D.A Crisuri Oradea.)

CAPITOLUL 2.

CADRU GENERAL

2.1 Influenta factorilor fizico-geografici si antropici asupra scurgerii în bazinul superior al Crisului Repede

Scurgerea lichida si solida în bazinul superior al Crisului Repede se prezinta ca un proces deosebit de complex, rezultat din interactiunea unor factori pe care îi putem grupa ca factori litologici, factori orografici si morfologici, factori climatici, factori biogeografici, factori biopedogeografici si factori antropici.

Factorii litologici, în functie de caracterul permeabil sau impermeabil al rocilor, pot influenta circulatia apelor provenite din precipitatii favorizând, dupa caz, scurgerea apei la suprafata sau infiltrarea ei în subteran. Prezentsa rocilor compacte, cu rezistenta mare la eroziune, în jumatatea sudica a bazinului hidrografic al Crisului Repede Superior., genereaza o scurgere rapida în albii si cantitati mici de aluviuni în suspensie.

Factorii orografici si morfologici conditioneaza procesul de scurgere prin apnte, expozitia versantilor si altitudine. Pantele, atât cele ale versantilor cât si cele ale albiilor, conditioneaza formarea, concentrarea si viteza scurgerii. Viteze mai mari ale scurgerii apei scazând pe masura ce pantele devin mai domole . Expozitia versantilor favorizeaza topirea sau mentinerea startului de zapada, situatii remarcate îndeosebii în perioadele de trecere de la iarna la primavara dar si evaporatia unor cantitati de apa din acest bazin.

Factorii climatici sunt cei mai importantii prin prisma calitatilor de precipitatii care acd în bazin, candidatii ce depasesc mediile multianuale la aceleasi altitudini din alte bazine hidrografice (Stâna de Vale în medie 1632 mm/an la 1100 metri altitudine, Bulz în medie de 1103 mm/an la 350 m altitudine), a repartizarii lor în tot timpul anului si nu în ultimul rând datorita variatiei intensitatii lor. Temperaturiile scazute favorizeaza persistenta statului de zapada între trei si cinci luni (temperatura medie multianuala la Stâna de Vale este de 4° C), unde precipitatiile solide au o pondere de 30% din totalul precipitatilor cazute.

Factorii biogeografici, prin prezenta arealelor forestiere contribuie activ la la bilantul hidrologic din bazin prin retinerea unor cantitati de precipitatii lichide atât, la nivelul coronamentului cât si la nivelul litierei, cantitate ce este utilizata în parte de vegetatie sau este redata atmosferei prin evapostranspiratie.

Factorii pedogeografici, prin caracteristicile lor joaca un rol intremedoiar între factorii meteorologici si de scurgere, favorizând sau defavorizând scurgerea superficiala. Caracterul solului, starea lui fizica si structura sunt determinate în procesele de scurgere putând genera o atenuare a scurgerii maxime si imprimându-i un regim de scurgere constant râului.

Factorii antropici sunt prezentii in bazinul superior al Crisului Repede în special prin constructiile hidrotehnice : lacurile de acumulare Lesu; Munteni si Bulz, care contribuie la modificarea regimului scurgerii prin atenuarea viiturilor, prin redistribuirea volumului de apa în timp, prin intensificarea evaporatiei. Lacurile de acumulare constituie, prin prezenta lor într-un bazin hidrografic, o problema aparte din perspectiva hidrologica si geomorfologica, mai ales din punct de vedere dinamic al celor doua domenii, deoarece aceste structuri antropogene determina schimbari ireversibile în dinamica sistemelor fluviale. Derivatiile existente între bazinele hidrografice, prin tranzitarea debitelor de apa dintr-un bazin hidrografic în altul, modifica scurgerea naturala.

Utilizarea fondului funciar, în special prin defrisari, induce modificari în formarea si propagarea scurgerii pe versant si implicit, aport sporit , atât lichid cât si solid, în albia râului. Un fapt demn de mentionat este buan amenajare a torentilor pe versantii bazinului, ceea ce împiedica degradarea terenurilor si modificarilor scurgerii naturale.

Pasunile sunt utilizate doar cca. trei 24524h714y luni pe an si nu reprezinta aspecte majore ce pot aduce modificari importante scurgerii anuale.

Terenurile arabile sunt restrânse ca suprafata si prezinta o importanta locala în ceea ce priveste scurgerea.

2.2 GEOLOGIE

Formatiunile geologice sunt foarte variate din punct de vedere petrografic în functie de zonele de relief.

2.3 RELIEFUL

Teritoriu drenat partial sau total de apele Crisului Repede cuprinde doua tipuri de unitati morfostructurale: montane,deluroase si depresionare.

În cuprinsul bazinului se disting doua zone geomorfologice: muntii formati în proportie de 2% din munti inalti (1600-1848 m, Muntii Bihorului), 12.5% munti mijloci (1000-1400m), 10% dealuri. Zona de munte se incadreaza in marea unitate a Carpatilor Apuseni si reprezentata prin munti inalti de 1600-1800 m (Munti Bihorului), mijlocii de 800-1200 m.

Unitatile montane apartin partii de nord a Muntilor Apuseni si sunt drenate partial de Crisul Repede.

Masivul Vladeasa cuprinde partea nordica a Muntilor Bihorului si îsî i-a denumirea de la cel mai impozant vârf al sau, înalt de 1836 m. Masivul respectiv constituie portiunea cea mai înalta a bazinului Crisului Repede si, totodata, si una din cele mai masive unitati ale Muntilor Apuseni din care îsî aduna Crisul Repede principalii sai afluenti (Secueul, Draganu si Iadul.)

Este constituit din sisturi cristaline, sedimentar permomezozoic si eruptiv mezozoic, ultimele formatiuni dominând si dând caracterul litologic al masivului.

Masivul Vladeasa apare ca o ,,mare de culmi,, , varfuri plesuve si inseuari largi, care, luate la un loc formeaza cam acelasi nivel. Din loc in loc, nivelul comun este dominat de o serie de vârfuri mai inalte cum ar fi: Vladeasa (1836 m), Vârfurasul (1687,8 m), Nimoiasa (1610 m), Buteasa (1792 m).Cele mai principale râuri curg, formeaza cumpene de apa cu directie S-N, delimitand vaile Iad, Dragan si Secueu. Inclinarea lenta spre nord, sub forma de suprafata, precum si masivitatea regiunii explica, alaturi de alte cauze, largirea mare a bazinului Crisului Repede în aceasta zona, precum si puternica sa asimetrie.

Muntii Gilau sunt prezenti in bazinul Crisului Repede, numai la izvoarele Hentului, incepând de la obarsia vaii Rachitele, catre est, pana la localitatea Râsca. Altitudinile acestei culmi, alungita de la V la E, sunt in jur de 1000-1200m, din care rasare Magura Calatelelor de 1403 m.

Muntii Padurea Craiului se intind în sudul bazinului Crisului Repede si anume de la Valea Iadului spre vest, formând cumpana despartitoare intre Crisul Repede si bazinul Crisului Negru.

Litologic, sunt constituiti din depozitele sedimentare mezozoice ale autohtonului de Bihor si ale Pânzei de Codru. Formatiunile geologice dominante sunt constituite din calcare, marne nisipoase si brescii cretacice, ele ocupand partea de vest a regiunii.Spre est se continua catre Masivul Vladeasa prin câteva fâsii înguste de sisturi cristaline si sedimentar triasic si jurasic.

Altitudinile lor sunt relativ joase cele intre 400-600 m. Desi similari, oarecum, sub aspectul morfometric, cu Muntii Plopisului, aceasta unitate, a Padurii Craiului, se deosebeste totusi prin aceea ca fundamentul cristalin este acoperit aproape total cu formatiuni mezozoice, între care calcarele ocupa zone extinse. Au aspectul unei platforme fragmentate într-o serie de culmi prelungi pe care se individualizeaza masive izolate de tipul batcilor. Aspectul montan este dat de fragmentarea mare, datorita falilor transversale si datorata alternantei dintre rocile carstificabile si necarstificabile. Muntii Plopisului (Muntele Ses) apar ca un horst alungit la nord de Crisul Repede, pe care-l desparte de bazinul Barcaului. In partea de SE si E, se intind pâna la inseuarea de la Osteana si pâna la Defileul Crisului, unde i-au contact cu Muntii Mesesului si Muntii Vladeasa . Sunt constituiti din sisturi cristaline la care se adauga subordonat cateva petice de erupiv si sedimentar cretacic.

Aspectul lor general este acela de coline netede, situate cam la aceeasi altitudine, fapt ce le da un usor caracter de podis (de unde si numele de ses). Culmea principala se mentine, cu mici oscilatii, în jur de 700 m.

Muntii Mesesului (partea lor sudica), constituiti aproape in intregime de sisturi cristaline, sunt situati de asemenea, în nordul bazinului Crisului Repede, însa culmea lor, deosebit de alungita, este orientata aproape perpendicular pe cursul râului. Ei constitue, ca de altfel si Muntii Plopisului, o prelungire sub forma digitala, spre nordul Apusenilor.Altitudinile descresc spre nord, cele mai mari fiind inglobate in bazinul Crisului Repede.

Partea cea mai joasa a bazinului este suprapusa pe unitatile depresionare pe care Crisul Repede le dreneaza inca de la izvoare.

Depresiunea Huedinului, situata in estul Muntilor Apuseni, este formata prin eroziune diferentiala la contactul dintre acestea respectiv masivul Vladeasa si muntii Bihor, si Podisul Somesean. Inchisa spre vest de defileul Crisului apare ca ramasa suspendata in spatele acestuia. Constituie, ca aspect general, o treapta relativ inalta (550-800 m) dar destul de neteda fata de bazinul fragmentat al Almasului cu care se continua spre nord si care are in general, altitudini sub 600 m. Depresiunea Huedinului pe aproape trei parti este inconjurata de prelungiri ale Muntii Bihorului: spre vest Muntii Mesesului si culmea Hentului (din masivul Vladeasa); spre sud si sud est rama depresiuni este formata dintr-o culme relativ ingusta ce tine de Muntii Gilaului (culmea Belis-Calatele); catre nord cumpana apelor-marcata de o culme deluroasa foarte firava, sub care se intind abrupturi mari de eroziune-o delimiteaza de bazinul agresiv al Almasului. Zona cea mai joasa a depresiunii o constituie partea nordica unde are circa 550 m. De aici urca lent spre S, SE si E având aspectul unei poale prelungi ce culmineaza pe cumpana muntoasa dinspre Somesul Cald. Altitudinile ramei sale muntoase sunt cuprinse între 800-1200 m.

În concluzie, Bazinul hidrologic superior al Crisului Repede uneste, sub aspect hidrometric, o multime de unitati si subunitati de relief care, morfologic si geologic, sunt foarte variate.

2.4 CLIMA

Pe fondul climatului temperat-continental moderat al tarii noastre, în Apuseni se resimt influente specifice climei central-europene, cu influenta oceanica dubla: atlantica si mediteraneana.

Muntii Apuseni reprezinta un baraj orografic asezat perpendicular pe directia maselor de aer umede care vin din vestul Europei. Acestea urcând pe versantii vestici se reactiveaza prin racire adiabatica dinamica, generând precipitatii foarte bogate. Astfel, chiar la altitudini nu foarte mari (1100-1200 m.) se înregisteaza precipitatii comparabile cantitativ cu cele din climatul alpin (1200-1400 mm/an).Continentalitatea este putin accentuate. Pe deasupra regiunii se deplaseaza, in timpul toamnei pana primavera, depresiuni barice.

Datorita precipitatilor abundente, regimul scurgerii este influentat de puternic, atingând valori de 950 mm./an (30 l/s/kmČ) astfel de valori întâlnindu-se doar în Muntii Retezat (pe versantii vestici). O importanta deosebita pentru regimul scurgerii o au topirile de zapada repetate din timpul iernii si primaverii, în special în lunile februarie si martie când combinarea lor cu precipitatii lichide produc viituri. De asemena norii convectivi de tip Cumulonimbus care se formeaza în sezonul cald dau precipitatii importante sub forma de averse contribuind la mentinerea unui nivel ridicat al scurgerii în timpul verii.

Datorita adapostului pe care il ofera Muntii Apuseni, invazile dinspre est si nord vest patrund in regiune faorte rar. În timpul iernii regiunea e acoperita de aer oceanic sau mediteranean, umed, nu prea rece, fapt care determina ca precipitatiile sa cada sub forma de ploaie, lapovita sau burnita. Cauza acestor viituri sunt este legata de topirea zapezii sau de caderea abundenta a precipitatiilor, în special sub forma de ploaie, lapovita sau burnita.

Precipitatiile sunt relative bogate, ele sunt mai mari în zona de deal si munte (640 mm). Numarul zilelor ploioase este de 150-200 zile într-un an.

Covorul de zapada atinge în medie grosimea de 30-40 cm. iar numarul de zile cu sol acoperit este de 35 de zile.

Datorita acestor conditii naturale albia Crisului Repede are tendinta de sinuozitate, pe unele sectoare este puternica meandrata, fiind necesare lucrari de regularizare si îndiguire pe portiuni întinse amonte si aval de muncipiul Oradea.

Fenomenele de închet pot aparea dupa 1 noembrie si pot fi întâlnite pana la jumatatea lunii martie. Frecventa maxima este la jumatatea lunii ianuarie, durata medie a producerii fenomenelor de înghet fiind de 50-70 zile pe an respectiv 10-20 zile pe an în cazul producerii podului de gheata.

Turbitatea si scurgerea solida în bazinul superior al Crisului repede se încadreaza în zona cu valuri cuprinse între 250-500 g/mł existând si zone în care valorile turbiditatii depasesc valoarea de 500 g/mł datorita pantelor mari, torentialitatii precipitatiilor si despaduririlor.

Scurgearea solida specifica are valori între 1,0-2,5 t/ha/an.

Date fiind aceste conditii geologice, geomorfologice, climatice si hidrice în bazinul superior al Crisului Repede , s-a recurs la o serie de amenajari cu rol multiplu: atenuarea de viituri, hidroenergie si alimentarea cu apa potabila.

Etajele de clima

Climatul alpin caracterizeaza muntii cu altitudini de peste 1800 m altitudine. Temperatura medie anuala scade de la 2ș la 0șC , temperatura medie a lunii celei mai calde de la 12 la 10 iar celei mai reci are valori de -8 -10. Precipitatiile medii trec de 1200mm/an. Vânturile de vest, care bat la astfel de ânaltimi, sunt deosebit de puternice.

Climatul de munte caracterizeaza muntii înalti ti mijlocii cu altitudini de 1000-1800 m. Temperatura medie anuala scade propotional cu altitudinea de la 6șC la 2șC, temperature medie a lunii celei mai calde de la 19șC la 12șC, iar a lunii celei mai reci de -4șC la -8șC.

Precipitatiile cresc de la 800 mm/anual la baza muntilor la 1000 mm/annual si 1200 mm. Bat vanturile de vest.

Climatul alpin caracterizeaza muntii cu altitudini de peste 1800 m altitudine. Temperatura medie anuala scade de la 2ș la 0șC , temperatura medie a lunii celei mai calde de la 12 la 10 iar celei mai reci are valori de -8-10. Precipitatiile medii trec de 1200mm/an. Vânturile de vest, care bat la astfel de inaltimi, sunt deosebit de puternice.

Climatul de munte caracterizeaza muntii inalti si mijlocii cu altitudini de 1000-1800 m. Temperatura medie anuala scade proportional cu altitudinea de la 6șC la 2șC, temperature medie a lunii celei mai calde de la 19șC la 12șC, iar a lunii celei mai reci de -4șC la -8șC.

Precipitatiile cresc de la 800 mm/anual la baza muntilor la 1000 mm/annual si 1200 mm. Bat vanturile de vest.

Climatul de depresiuni (intramontane si submontane), se caracterizeaza prin inversiuni termice, cu temperature mai scazute si geruri persistente, iar primavara cu incalziri datorate foehnului.

Climatul de dealuri cuprinde dupa altitudine, un climat de dealuri joase (200-500 m), si inalte (500-800 m).

Climatul de dealuri joase, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10șC (la 200m) si 8șC (la 500m), vara in jur de 21șC iar iarna -2ș-3șC si precipitatii modeste (500-600 mm/an).

Climatul de dealuri înalte, cu temperaturi medii de 8șC (chiar 7ș si 6șC ), vara de 20șC (chiar de 19ș si 18șC), iarna de -3ș-4șC si precipitatii variabile (de 600-700 mm/annual).

2.5 VEGETAŢIA sI SOLURILE

Vegetatia este reprezentata partial de amestec de fag, ocupa suprafete foarte reduse. Paduri de gorun reprezinta un element pe suprafete reduse, padurea de stejar penducular sub forma de petice, padure de cer si gârnita, amestec de stejar cu foioase, padure de molid, vegetatie de lunca, paduri montane de fag(cu pajisti), silvostepa.

Pe teritoriul parcurs de Crisul Repede se întâlnesc ca soluri zonale: solurile etajului subalpin, solurile domeniului forestier, solurile silvostepei si o gama variata de soluri intrazonale si azonale.

Solurile de pajisti alpine apar in masivele Biharea-Cucurbata si Cîrligatele. În general profilul solului este subtire, nediferentiat cu un continut ridicat de materie humica, formatadin acizi fulvici si humici ceea ce le confera un grad destul de ridicat de aciditate.

Solurile domeniului forestier sunt in functie de conditiile climatice si de vegetatie apare o etajare pe verticala a solurilor. Astefel în zona înalta cu paduri de molid apare solul montan brun acid. În zonele acoperite cu paduri de gorun apare solurile montane brune de padure. Solurile brune de padure apar între altitudini de 150-700 m.

Pe relieful slab drenat si cu apa freatica aproape de suprafata apar solurile de tip cernoziomuri levigat umede. Reudzinele ocupa suprafete destul de întinse în muntii Padurea Craiului si Codru Moma. Mai apar si alte tipuri de soluri ca: soluri hamorfe, soluri aluvionare.

Fauna e reprezentata de caprior, lup, mistret, cerb, iepure, nevastuica, viezure specific padurilor de foioase. Pasari: prepelita, drophia, potarnichea, ciocarlia.

2.6 MEDIUL BIOTIC

Biocenoza tipică a bazinului superior al Crisului Repede este supusă permanent pericolului actiunilor antropice. Principalele cauze care atentează asupra mediului viu autohton sunt, în zona de munte, defrisarea pădurilor sau reducerea arealului lor, iar în toate regiunile, extinderea agrocenozelor în dauna silvostepei, extinderea localitătilor, îndiguirile si amenajarea de baraje de acumulare, poluarea apei si a solului cu îngrăsăminte si pesticipde, cu reziduuri menajere, la care se adaugă exploatarea excesivă, nedurabilă a terenurilor.

În mare măsură, construirea celor patru lacuri de acumulare a constituit un factor perturbator major pentru echilibrul ecologic al văii Crisului Repede între Alesd si Oradea, distrugându-se în întregime vegetatia tipică de luncă pe o lungime de peste 30 km.

În ceea ce priveste fauna, aceste lucrări au avut o influentă majoră si asupra lor. Taluzurile betonate nu oferă conditii prielnice de viată organismelor vegetale si animale. Fauna bentonică este săracă, vagă reminiscentă a bicenozei orginale, la care se adaugă putini reprezentanti alohtoni adaptati la conditiile de lac. În zona de alimentare a alcurilor se depun importante cantităti de sedimente fine si mâloase. Dintre rotifere predomină speciile care se hrănesc cu detritus organic (de exemplu Rotatoria ssp.), indicînd o încărcare organică apreciabilă a apei. În sedimentele lacurilor au fost identificate exemplare de Anodonta cygnaea, care probabil va forma în viitor o populatie abundentă.

Canalele de fugă de la marginea lacurilor, betonate, sunt improprii vietii organismelor acvatice, cu exceptia portiunilor cu depuneri importante de sedimente. Albia veche a râului mai păstrează o parte de asociatiile acvatice originare. Au fost identificate moluste din speciile Physa acuta, Radix auriculata, Stagnicola palustris si Planorbis planorbis, care sunt mai rezistente ecologic. Prădătorii sunt reprezentati prin hidracarieni, larve de Plectronemia conspersa, celenterate (Hydra sp.). Cea mai mare diversitate de organisme acvatice sau semiacvatice se găsesc în zona malurilor, de obicei, din cauza diversitătii habitatelor si a plantelor superioare care trăiesc aici. Dacă malurile sunt betonate, aceste comunităti sunt lipsite de ecotopul lor si sunt înlocuite cu asociatii sărace de specii euribionte.

În conditiile în care Crisul Repede are un aport de substante solide relativ mare, contribuind din plin la colmatarea relativ rapidă a bazinelor, iar decolmatarea este cu totul nefezabilă economic, se poate just pune întrebarea dacă aportul (de altfel necesar) de energie produsă compensează toate celelalte neajunsuri.

Ihtiofauna Crisului Repede este relativ bogată, atât ca număr de exemplare cât si ca varietate de specii. Zona păstrăvului are o întindere apreciabilă, de la afluentii râului, până în amonte de Alesd. Zona lipanului se întinde între vărsarea Secuieului si Ciucea si în sectoarele inferioare ale Drăganului si Iadului. În urmă cu mai multi ani, pe Iad s-au efectuat repopulări cu lostrită, cândva nativ aici. Nu există o limită între zona scobarului si a mrenei. Următoarele specii au devenit rare sau mai rare: chiscar (Eudontomyzon dafordi), lipan (Thymallus thymallus), clean mic (Leucistus leucistus), porcusor de vad (Gobio uranoscopus), mreană (Barbus barbus), zglăvoacă (Cottus gobio), mihalt (Lota lota), caracuda (Carassius carassius).

În bazinul superior al Crisului Repede au fost identificate în timp peste 180 de specii de păsări. În sectorul superior s-au semnalat câteva specii care ajung în zona înaltă, ca: alunarul (Nucifraga caryocatactes), pescărelul negru (Cinclus cinclus), pitigoiul de brădet (Parus ater), muscarul mic (Ficedula parva), soimul rîndunelelor (Falco subbuteo), sorecarul comun (Buteo buteo). În defileul de la Vadu Crisului sunt prezente fluturasul de stâncă (Tichodroma muraria), presura de munte (Emberiza cia), tot aici fiind observată drepneaua mare (Apus melba).

La Saula au fost identificate specii de oligochete, dintre care Tubifex tubifex era dominantă si Limnodrilus hoffmeisteri subdominantă. La acest nivel predomină dintre chironomide larvele care trăiesc în fitotecton, pe când la Bologa si Ciucea predomină cele care trăiesc în sediment. Părtile superioare ale Crisului Repede sunt lipsite de moluste datorită conditiilor particulare de viată, corelate cu deversările de ape menajere. În ciuda poluării organice, prezenta racului de râu (Astacus astacus) si a larvelor de trichoptere apartinând familiei Limnephilidae indică că acest sistem ecologic se află totusi într-un echilibru acceptabil.

La Bologa râul se lăteste, iar viteza de scurgere este mai mare. Depunerile mâloase, frecvente în amonte, se reduc la o fâsie îngustă, patul fiind format din sedimente cu o granulatie grosieră si pietris. Populatia de Hydropsyche are o abundentă redusă, dar abundenta speciilor Baetis vernus si Ephemerella ignita se mentin ridicate.

La Ciucea, pe măsură ce râul se apropie de munti, albia se lăteste si mai mult, patul devenind bolovănos, pe alocuri cu nisip grosier. Aici apar broscarita (Potamogeton crispus), care se mentine în râu de-a lungul întregului curs. În bentos predomină larvele de trichoptere (Hydropsychidae) si speciile de efemeroptere Baetis vernus si Ephemerella ignita, mai putin pretentioase. Unele specii mai sensibile ca: Siphonoperla negleta, Baetis scambus, Baetis niger sunt prezentă încă. De al Saula până la halta Stâna de Vale s-a înregistrat o descrestere progresivă a abundentei si numărului de specii.

Oligoneuriella rhenana este o specie sensibilă la scăderea concentratiei de oxigen dizolvat în apă, fiind caracteristică acelor tronsoane ale râurilor în care predomină fenomenele de transport si substratul este format de bolovani de dimensiuni medii, între care se acumulează detritus organic, nisip, pietris. Această specie a devenit destul de rară din cauza poluării si distrugerii acestor habitate.

2.7 HIDROLOGIE

Crisul Repede isi are izvoarele la altitudinea de 710 m în apropierea localitatii Izvorului Crisului, intr-o zona deluroasa din nordul Depresiunii Huedinului, având orientarea generala est-vest. Zona de izvoare are pante relativ mari (15 m/km), însă între Huedin si Morlaca, unde traversează sâmburele de cristalin din fundament, pantele râului scad până la 3-5 m/km. La 5 km de izvor, la Saula, râul are un curs meandrat, albia având doar 3,5 m. El curge spre nord vest pana la Ciucea de unde se indreapta apoi spre vest. Traverseaza Depresiunea Huedin, trecatoarea Ciucea, strabate orasele Huedin si Ciucea din judetul Cluj. Are o lungime de 148 km pe teritoriul României si o suprafata de receptie de 2425 kmČ din care 1325 kmČ în bazinul superior ( în amonte de localitatea Vadu-Crisului), reprezinta al doilea râu ca marime din bazinul Crisurilor.

Bazinul are forma asimetrica, afluentii ce coboara pe stanga din masivele Gilau-Vladeasa si Padurea Craiului, având lungimi si debite mult mai mari decat afluentii ce coboara pe dreapta ce isi aduna apele din Muntii Plopis(Ses), aportul principal de apa provenind din partea stânga a bazinului.

Afluentii Crisului Repede se dispun neuniform de o parte si de alta a axului hidrografic principal, dând astfel bazinului o asimetrie pronuntata: 1618.1 kmČ partea stanga , fata de 628.5 kmČ partea dreapta. Pâna la Huedin Crisul Repede nu primeste afluenti principali, doar niste pâraie pe partea stanga, dintre care cel mai important este pârâul Domos cu o lungime de 11 km. imediat ce paraseste depresiunea Huedin, primeste din partea stanga râul Calata (cu izvorul la 1340 m) având o suprafata de 152 kmČ si o lungime de 33 km, si este afluentul cel mai important pe care Crisul Repede îl primeste în Depresiunea Huedin, având izvoarele pe flancul nordic al masivului Gilau. Dup ace strabate aceasta depresiune, formata din depozite sedimentare Eocene, aval de localitatea Bologa, Crisul Repede incepe strapungerea barierei montane.

Secuieul are o suprafata de 227 kmČ si lungimea de de 41 km, denumit si sibiseul sau Hent, izvoreste de sub Vf. Vladeasa de la altitudinea de 1550 m si aflueaza în aval de localitatea Bologa, dupa ce paraseste Depresiunea Huedin.

Aportul Calatei si Secuieului face ca debitul Crisului Repede sa creasca concomitent cu cresterea pantei care în sectorul defileului eruptiv de la Poieni ajunge la 6-7 m/km. Din muntii Vladeasa, principalii afluenti ai Crisului Repede sunt Hentul (41 km), care colecteaza apele de pe versantul nord estic. Draganul (39 km), care colecteaza apele din partea centrala, si Iadul (42 km), care isi aduna apele din vestul masivului. Cei mai importanti afluenti ca marime a bazinului, ca lungimi dar si a debitului sunt: Draganul si Iad. Cei doi afluenti au aspect de vai tinere, in forma de V, cu numeroase repezisuri si praguri.

În aval de localitatea Poieni râul patrunde în depresiunea Ciucea -Negreni unde se produc aluvionari puternice datorita scaderii pantei si mobilitatii mari a albiei.   Depresiunea Ciucea-Negreni reprezinta o mica piata de adunare a apelor, unde afluentul cel mai important Draganul, îsi aduna apele de sub poalele Vladeasei.

Afluensii Drăgan si Iad au bazine colectoare consistente, foarte ramificate, care pătrund adânc în Muntii Vlădeasa cu o retea de formă detritică, bine dezvoltate pe rocile eruptive, în timp ce Hentul are o astfel de structură doar pe stânga.

Draganul are o suprafata de 256 kmČ si o lungime de 40 km, izvoreste de sub Piatra Bohodeiului de la altitudinea de 1500 m si îsi culegele apele de pe versantul vestic al Vladeasei în conditiile unei umiditati deosebit de bogate, formând o scurgere importanta, stimulata, stimulata fiind si de panta (cca. 26 m/km pâna la varsare.)

Crisul Repede paraseste Depresiunea Ciucea-Negreni la Bucea, unde râul patrunde în defileul format între masivul Plopis în dreapta si culmea Scoruset-Dealu Mare în stânga, constituite din sisturi cristaline. Imediat în avl de de defileu primeste al doilea afluent important: Valea Iada care are o suprafata de 223 kmČ si o lungime de 44 km cu izvorul sub Vf.Poienilor (1627 m.)

Dupa obârsie Iada dreneaza mica depresiune Stâna de Vale (unde se afla statiunea cu acelasi nume) dupa care îsi formeaza în masivul eruptiv riolitic un defileu lung, pitoresc, cu caderi mari care tin pâna la confluenta cu Valea Lesului unde de astfel s-a realizat iar pe stânga de formatiune calcaroase ale masivului Padurea Craicului unde s-au dezvoltat Pestera Bulzului, izbucuri, etc. (Pestera Firez, Pestera cu Apa, Pestera Bulzului, izbucul din Dealul Cornilor, lacul izvor de la Remeti).

Dupa cum se pot observa cei trei afluenti, cu debite in jurul a 3 mł/s , patrund adanc in zona montana. Marimea bazinelor colectoare, panta accentuate de scurgere, substratul petrografic impermeabil si mai ales datorita cantitatii mari de precipitatii (Stana de Vale, zona de unde izvoreste Iadul, reprezinta ,,polul ploilor", cu cei 1660 mm medie anuala), influenteaza hotarâtor aportul de ape in râul Crisul Repede. Cele doua baraje de acumulare amenajate pe Dragan si Iad conditioneaza debitele care ajung in aval, un rol important in controlul viiturilor. Toti cei trei afluenti mentionati strabat regiuni cu un peisaj deosebit, cu pesteri, casacade, chei si alte formatiuni, influentând hotarâtor fluxul turistic din zona, deosebit de mare. Pe valea Hentului si pe afluentii sai se gasesc risipite numeroase sate: Rachitele, Scrind-Frasinet, Mârgau, Rogojel, Sacuieu, Visag, Tranis, Bologa, in timp ce pe Iad si pe Dragan se gasesc mai putine asezari umane.

Din Muntii Padurea Craiului, Crisul Repede primeste afluenti cu debite si lungimi mult mai mici, datorita in primul rand precipitatiilor mai reduse (800-1000 mm): Bratcuta având o suprafata de 45 kmČ si o lungime de 12,5 km, Misid, Dobricionesti. Toate insa formeaza vai interesante din punct de vedere turistic, avand insa si portiuni puternic antropizate.

Ca afluenti de dreapta este de amintit Soimutul, cu mici sai afluenti Valea Morii si Secatura, ce isi colecteaza izvoarele din Muntii Plopis. Cantitatea redusa de precipitatii si parcursul foarte scurt fac ca aceste cursuri de apa sa participe într-un mod nesemnificativ la alimentarea Crisului Repede.

Pe partea dreapta Crisul Repede primeste mai putini afluenti, ca numar si mai ales ca marime, evidentiindu-se Poicul (14 km), care izvoreste din Muntii Meses si pe care ii traverseaza varsându-se la Ciucea, Semeni (9.7 km), Negrea (5.5 km), Beznea (9 km), Borod (16 km). Afluentii sai Dragan si Iad coboara de pe pantele vestice ale Bihorului, au curgere bogata, iar potentialul lor hidroenergetic este valorificat printr-un complex de lacuri de acumulare, derivatii de debite si centrale hidroelectrice subterane. Raul Sacuieul are o lungime de 31 km, iar bazinul hidrografic aferent acestuia are o suprafata totala de 307 kmČ, din care:

Tabel 1.

Cu toate ca suprafata bazinala a râurilor Secuieu, Dragan si Iada reprezinta doar 25% din suprafata totala a Crisului Repede, aceste trei râuri contribuie cu aproximativ 67% la formarea stocului mediu multianual în profilul Oradea, situatie conditionata în principal de configuratia generala generala a reliefului din nordul Muntilor Apuseni, de cantitatea mare de precipatati si de gradul de împadurire a zonei.

Rocile sedimentare (gresii, conglomerate) întâlnite insular, se regăsesc în rupturile în care s-au format cascadele Săritoarea, Iedutului si Răchitele. În zona Stânei de Vale, precum si la obârsia văii Răchitele, eroziunea a îndepărtat stiva de lave, de roci eruptive, dând la iveală fundamentul calcaros. Platforma de eroziune a Vlădesei imprimă masivului caracterul domionant cu culmi largi, plate, cu relief sters. Roca dură, vulcanică, se manifestă prin abrupturi cu grohotisuri enorme si ruperi de pantă în albia văilor, care generează numeroase cascade.

Văile din Muntii Pădurea Craiului cu deschidere spre bazinul Crisului Repede, compartimentează spatiul montan în platouri de dimensiuni diferite. În cele mai multe cazuri, reteaua hidrografică de suprafată este aici dezorganizată, haotică, fiind în schimb dezvoltată reteaua subterană.

CAPITOLUL 3.

AMENAJAREA HIDROENERGETICĂ DRĂGAN-IAD.

Al doilea râu de pe versantul nordic al Muntilor Apuseni si primul din partea de vest al României intrat în circuitul marilor preafaceri, spre a folosi apa în scopuri hidroenergetice, casnice si industriale, agricole s.a

Ceva mai devreme au fost efectuate unele lucrari pe Valea Iadului, prin realizarea barajului, a acumularii si a uzinei hidroenergetice Lesu, dupa care, spre sfarsitul anului 1974, începe sa se materializeze proiectul de amenajare complexa a întregului bazin hidrografic al Crisului Repede, lucrarea de baza constituind-o Barajul Dragan.

În privinta amenajarilor acestui râu, pot fi evidentiate lucrarile de pe afluentii cei mai importanti, respectiv Dragan si Iad, care aduna apele de pe cea mai mare parte a zonei nordice a Muntilor Apuseni.

3.1 Amenajarea hidroenergetica Dragan-Iad.

Complexul de lucrari din cadrul acestei amenajari este grafat pe vaile Dragan si Iad, la care se adauga si un afluent mai din amonte al Crisului Repede, respectiv Sacueul, cele trei râuri contribuind cu aproximativ 67% la formarea stocului mediu multianual în profilul Oradea, fata de numai 25% cât reprezinta suprafata bazinala a acestora din totalul detinut Crisul Repede. Acesta situatie este conditionata, în principal, de configuratia generala a reliefului din nordul Muntilor Apuseni, de cantitatea mare de precipitatii si de gradul accentuat de împadurire a acestei zone.

În privinta orografiei, trebuie subliniat faptul ca Valea Draganului, care reprezinta stocul cel mai ridicat de apa, este cu circa 300m mai sus fata de Valea Iadului, tocmai în sectorul în care cele doua vai sunt mai apropiate una de alta. Valea Draganului se caracterizeaza, de asemenea, prin prezenta unei largiri mai pronuntate în amonte de o zona de ingustare, ceea ce a favorizat atât amplasarea barajului, cât si formarea unei acumulari cu volum ridicar de apa. La acestea se adauga posibilitatea de derivare gravitationala si prin pomarea a unui anumit debit de apa din Valea Sacueului si din Valea Cârligatele ( cursul superior al Vaii Iadului). În conditiile realizarii integrale a derivatilor pomenite, debitul captat s-ar ridica de la 5,30 mc/s la 8,65 mc/s, corespunzator cu sporirea suprafetei bayinale de la 153 kmČ la 330 kmČ (Pavel M., 1975, p. 29-32).

Amenajarea, la care lucrarile au început spre sfârsitul anului 1974, dupa ce au fost efectuate importante studii de schema înca din anul 1951 si finalizate în 1970-1973, este constituita, în principal, din Barajul Dragan, apoi câte un baraj pe Sacueu si Iad, aductiunea principala Dragan-Remeti, aductiunea secundara Sacueu-Dragan, castele de echilibru si conducte fortate, doua uzine hidroelectrice si canale de fuga corespuzatoare etc.

Barajul Dragan este obiectivul principal pentru întreaga amenajare, inclusiv pentru cea din Depresiunea Oradea-Borod, fiind amplasat putin în aval de copnfluenta Draganului cu Sebesul, în zona cunoscuta sub numele de Floroiu, unde valea prezinta un evident sector de îngustare pe o lungime de circa 200m.

FOTO 1. BARAJUL DRĂGAN

În ampriza barajului, formatiunile de suprafata au constat în prezenta unui deluviu de panta si a unui pod de aluviuni (pâna la 5 m grosime), care au fost îndepartate, urmate de un complex de sisturi mezozonale cu predominarea sisturilor cuartifiere, a sisturilor micacee, cloritoase, cu rare intrecalatii de gneise amfibolitice (Ionescu st., Hulea D., p,76). Roca de baza mentionata (sisturi mezozonale), caracteristica muntilor Bihorului în zona respectiva, prezinta o tectonizare putin insemnata si o permeabilitate foarte scazuta, favorizând amplasarea unui baraj de asemenea tip si cu astfel de parametrii.

Alegerea locului de amplasare si a tipului de baraj a comportat studierea mai multor variante, toate având în vedere un consum redus de energie, precum si posibilitati de exploatare cat mai avantajoasa a materialelor necesare ridicarii acestui important obiectiv hidrotehnic. S-a tinut seama de faptul ca zona apropiata nu dispune de calitati necesare de argila si balast, iar pentru anrocamente de calitate corespunzatoare, inclusiv pentru agregatele de concasaj, sursele sunt limitate. Având în vedere aceste conditii oferite de factorii de mediu, studiile au înclinat spre deciyia de realizare a unui baraj din beton în arc cu dubla curbura.

FOTO 2. LACUL DRĂGAN

Amplasarea barajului se gaseste imediat în aval de confluenta râului Dragan cu Sebesul, valea strâmta prezentând conditiile optime de inscriere a unui baraj în arc din beton, amplasamentul este corespunzator acestui tip de baraj, ambii versanti fiind alcatuiti dintr-o alternanta de gneise cuartitice si micacee cu sistuozitate ondulata.
Pentru prepararea betoanelor s-au ales agregatele de calcare dolomicite de culoare cenusie albicioasa cu tendinte spre alb, constituite în propotie de 75-85% din carbonat de calciu, 10-15%, 3-10% cuart, la care se adauga, în cantitati reduse, muscovit si anumiti oxizi (Cosmuta I.,p.45). Cariera pentru aceste calcare a fost deschisa pentru în locul numit Dealul Zimbrului, la 12-14 km de baraj, iar anumite cantitati de balast si nisipuri au fost aduse din balastiera situata în zona de confluenta a Draganului cu Crisul Repede.

În scopul obtinerii unui randament maxim de acumulare, s-a ajuns la concluzia realizarii unui baraj cu înaltimea de 120 m, latimea la baza în sectiune maestra de 28 m, iar la coronament de 6 m, lungimea la coronament fiind de 447 m si lungimea corzii de 326 m, corpul astfel realizat înglobând un volum de beton de aproximativ 470000 mc. Având în vedere principalii parametrii ai acestui obiectiv, prin comparatie cu alte lucrari de acest fel din tara, se constata ca Barajul Dragan are cea mai mare deschidere cunoscuta pe râurile interioare, iar în privinta supletii structurii ocupa locul al doilea dupa Paltinul , dar si inaintea celor de la Vidraru si Tarnita.

Pentru realizarea barajului, împartit în 33 de platouri normale de câte 12 m lungime fiecare si doua culei de sistematizare la capetele coronamentului (una de 25 m si alta de 26 m), rezultând o lungime a barajului de 437 m, s-a utilizat ciment alitic fabricat la Bicaz, dozajul fiind de 225 kg/mc de beton la paramentele acestuia, pâna la înaltimea de 84 m, iar pe ultimii 36 m dozajul de ciment a fost în totalitate de 265kg/mc de beton, în ambele situatii obtinându-se lucrari de calitate superioara.

Barajul astfel ridicat, avand cota absoluta la fundatie de 730 m si la coronament de 850 m, a creat posibilitatea pentru realizarea unei acumulari -Lacul Dragan-cu un volum total de circa 110 mil mc, din acre cel util este de 100 mil mc. Lacul are, la nivelul normal de retentie, o suprafata de 290 ha, întinzându-se atât pe valea Draganului cât si pe Valea Sebesului, apele acestuia fiind adunate de pe o suprafata de 153 kmČ (fara cea a aductiunilor secundare). De fapt, volumul necesar optim al acumularii a fost calculat la 60 mil mc, insa tinându-se seama de de cerintele de regularizare ale debitelor Crisului Repede au fost adaugate înca aproximativ 40 mil mc, iar pentru retinerea undei de viitura s-a prevazut un volum de circa 7 mil mc. În scopul obtinerii unui asemenea volum de apa, s-a avut în vedere debitul mediu al Draganului în sectiunea Barajului (5,25 mc/s) si cel rezultat din captarile secundare (3,40 mc/s).

FOTO 3. LACUL DRĂGAN

În acumularea Dragan se mai descarca aductiunea secundara Cîrligatele-lac Dragan, care foloseste zona superioara a râului Iad, travesând printr-o galerie de 4,672 m un debit de 1,16 mł/s, care adduce un spor de putere in acumularea Lesu, nu afecteaza umplerea lacului în fiecare an, iar micsorarea productiei de energie electrica în CHE Lesu este larg compesata de sporul de productie din CHE Remeti, prima avândo cadere de 53,5 m, iar cealalta de 334 m.  

Valea Draganului prezinta stocul de apa mai mare si conditiile optime de amplsare a barajului fiind totodata pionul principal pentru realizarea amenajarii.

Amenajarea este formata din urmatoarele lucrari: barajul si acumularea Dragan, CHE Remeti, CHE Munteni I (caderea Dragan), MHC Munteni II (caderea Iada), barajul si acumularea Lesu, barajul si acumularea Bulz, aductiunea principala; statia de pompare Secuieu; captarile secundare gravitationale din bazinul Dragan: Dara si Zarnisoara; din bazinul Iada: Izvor, Salhis si Cârligatele; din bazinul Secuieu: Racad, Anisel, Alunis, Valea lui serp, Rujet si Banisor.

Barajul Dragan este obiectivul principal al întregii amenajari, fiind amplasat în aval de confluenta cu râul Sebes, în zona cunoscuta sub numele de Floroiu, unde valea prezinta un sector de îngustare pe 200 m. lungime. Roca de baza caracteristica Muntilor Bihorului în aceasta zona este reprezentata prin sisturi mezozonale cu predominarea sisturilor cuartifere, micacee cloritoase sau sericitoase cu o permeabilitate foare redusa favorizând amplasarae uni baraj de asemena tip si cu un astfel de parametri (Grigore Pop, 1996).

Barajul Dragan este o constructie din beton în arc cu dubla curbura, fiind împartita din motive tehnologice în 33 de platouri de 12 m grosime. Lucrarile pregatitoare au început în anul 1974, iar turnarea betonului din 1979 pâna în 1987, turnarea betonului în corpul barajului debuteaza numai în anul 1979, cand s-a realizat 3,6% din totalul de 411000mc pus în opera în intervalul 1979-1986, în ceilalti ani, în ordine, frecventa, fiind de 8,3% în 1980, 19% în

1981, 25.1% în 1982, numia 7% în 1983, apoi 17.8% în 1984, 13.9% în 1985 si 5.3% în anul 1986 (Ionescu st., Csoregi A., 1986, p. 204). Restul betonului din corpul barajului (pana la circa 470000 mc) a fost turnat în trimestrul paru din 1986 si apoi în anul 1987.

Principalii parametri tehnici ai barajului sunt: cota coronamentului :856 mdM; cota fundatiei : 736 mdM; înaltimea maxima : 120 m; lungimea la coronament : 444m; grosimea la coronament : 6 m; grosimea maxima la baza sectiunii maestre: 28 m; volumul betonului : 470000 mł; coeficent de îndrazneala LČxHČ/VČ=5.88.

Descarcarea apelor mari se face prin cele cinci deschideri deversante de câte 12,55 m fiecare, la cota 117m (cu 2 m peste NNR 115 m.). Pentru a se înlatura eroziunea în locul în care cade apa , la 150 m în aval de baraj s-a construit un prag de beton, cu înaltimea de 12 m ceea ce a dus la formarea unei saltele de apa. Evacuarea apei din lac se poate realiza sub nivelul normal de retentie prin cele doua goliri de fund cu diametru de 1300 mm, prevazute cu doua vane plane dispuse în plotul 18 la înaltimea de 18 m peste nivelul fundatiei. Debitul golirilor este de 2x40 mł/s, la un timp de golire a lacului de 18 zile. Daca functioneaza concomintent si hidrocentrala, golirea se poate realize în 13 zile.

Acumularea Dragan rezulta în urma construirii barajului are o cuveta ce se întinde pe Valea Sebesului si pe Valea Draganului pâna la confluenta cu Pârâul Craciun.

Acumularea Dragan are urmatoarele functii: regularizarea anuala a debitelor din bazinul hidrografic Dragan-Iada-Secuieu; producerea de energie electrica prin CHE Remeti; folosinte complexe de apa; atenuarea undelor de viitura pe râul Dragan;

Parametrii tehnici: nivrlul normal de retentie (NNR)= 851 mdM; nivelul minim de exploatare: 795 mdM, pentru doua grupuri; 785 mdM pentru un grup; volumul total : 112 mil mł; volumul util: 104 mil.mł; folosinte energetice: 64 mil.mł; folosinte complexe: 40 mil. mł; volumul de protectie contra viiturilor: între 851-856 dM = 15 mil mł; suprafata lacului la NNR=290 ha.

Aductiunea principala este o constructie subterana din beton armat, de tip galerie sub presiune având o lungime totala de 4330m, un diametru interior de 3,60 m si un debit instalat de 40 mł/s încheiata cu castelul de echilibru care are o înaltime de 109,8 m si diametrul camerei superioare de 12 m. si apoi galeria fortata în lungime de 575 m (portiunea orizontala = 115 m si cea înclinata la 35ș = 450 m) si în diametru interior de 3,0 m.

Controlul circulatiei apei în aductiunea principala se realizeaza prin gratarul rar de la priza, vanele duble plane montate în putul umed amplasat în aval de priza, vana fluture situata într-o camera în aval de castelul de echilibru si vanele sferice de la fiecare grup hidroenergetic din hidrocentrala, aceasta din urma rezolvând distribuirea apei în turbine.

Centrala hidroelectrica Remeti este o constructie din beton armat, amplasata la cca. 150 m adâncime sub talvegul Vaii Bisericii, la 400 m. amonte de confluenta cu râul Iad într-o zona de de calcare masive, strabatuta de falii si fisuri, cu posibilitati de antrenare a unei mari cantitati de apa din reteaua subterana si supraterana. Accesul în hidrocentrala se realizeaza prin doua puturi: putul de echipament greu si putul secundar.

Caracteristici: 330 m; caderea de calcul: 305 m ; caderea minima: 262 m; tipul turbinelor: Francis, verticala, cu camera spirala metalica FVM 54,3 -305; puterea instalata : 2x50 MW; productia de energie 200 GWh/an.

Debitele uzinate în hidrocentrala Remeti sunt conduse prin galeria de fuga, lunga de 9,1 km, pana spre lacul Munteni I. Lacul Munteni I are volumul total de 0,12 mil.ł respectiv volumul util de 0,08 mil. mł fiind realizat pe baza unui baraj de mica înaltime. Din lac porneste aductiunea spre CHE Munteni I lunga de 2073 m, având o sectiune de tip potcoava. Debitul instalat este de 49 mł/s. (40 mł/s de la uzina Remeti si 9 mł/s. Din aductiunea Lesu-Munteni).

CHE Munteni I este o constructie subterana din beton armat, situata în apropierea comunei Munteni.

Caracteristici: tipul turbinei: FVM 30-140; numar turbinr: 2; putere instalata: 58 MW; debit instalat: 2x24,5mł/s; caderea de calcul: 140 m; caderea maxima: 153 m.

A intrat în functiune în anul 1988; este programata sa functioneze cca. 2070 h/an, rezultând în anul hidrologic mediu o productie de 120 GWh/an.

Microcentrala Munteni II valorifica debitul de apaal râului Iad pe diferenta de bazin între barajul Les si CHE Munteni I.

Este prevazuta cu un grup orizontal Francis FEO 190x720, putere instalata 0,7 Mw, debit instalat 2,0 mł/s. si o productie medie de 2,0 GWh/an.

Lacul Lesu

Problema construirii unui lac de acumulare pe Valea Iadului a fost pusa înca din 1951. În acest an au început sa fie realizate primele studii pentru gasirea unui loc propice amenajarii. În urma efectuarii acestor studii s-a hotarât amplasarea lacului de acumulare în Depresiunea Poiana.

Odata stabilit locul amplasarii, la fata locului s-a deplasat o echipa de specialisti formata din geologi, hidrotehnicieni si proiectanti. Echipa de specialisti urma sa stabileasca daca structura geologica permite amplasarea acumularii în locul stabilit, dar si tipul, forma si functionalitatea amenajarii.

Scopul initial al amenajarii a fost acela, pastrat partial pâna astazi, al asigurarii alimentarii cu apa a orasului Oradea si localitatilor din lunca Crisului Repede.

În urma efectuarii studiilor de specialitate, în 1952 s-a hotarât renuntarea la construirea unei amenajari pe Valea Iadului, probabil datorita structurii geologice ce pune în evidenta existenta unor strate de conglomerate, marne si gresii ce permit partial infiltrarea apei, dar si datorita existentei unei zone de brecii la contactul cu riolitele în versantul drept prin care anual se infiltreaza o mare cantitate de apa.

În "anii constructiei socialiste" s-a revenit la ideea construirii unei amenajari pe Valea Iadului. Astfel, în 1968, s-a ordonat începerea lucrarilor de constructie "cu orice risc". Suprafetele de teren, aflate în proprietatea locuitorilor satului Remeti au fost expropriate si au început lucrarile de excavare în vederea construirii amenajarii.

Echipa de specialisti care s-a deplasat la fata locului, în 1968, a fost condusa de inginerul proiectant stefan Ionescu, sub comanda caruia vor fi efectuate studii pentru alegerea locului de amplasare a barajului si a tipului de baraj.

S-a stabilit astfel ca barajul sa fie construit în apropierea confluentei Vaii Iadului cu Valea Lesului (amont de confluenta) la o altitudine la baza de 570 m. În ce priveste tipul barajului s-a stabilit construirea unui baraj din arocamente cu nucleu de argila si masca de beton.

Pentru construirea barajului a fost deschisa o cariera în Valea Lesului la o distanta de aproximativ 1 km de locul pe care urma sa fie edificat barajul.

Lucrarile de excavatie la chiuveta lacustra s-au desfasurat concomitent cu lucrarile pentru edificarea barajului.

Totodata scopul initial al lucrarii, asigurarea alimentarii cu apa a orasului Oradea si a localitatilor din lunca Crisului Repede si regularizarea cursului Vaii Iadului i s-a adaugat si acela al producerii energiei electrice. În acest scop a fost construita, la baza barajului o microhidrocentrala, având o putere instalata de 3,5 MW.

Începute în 1968, lucrarile pentru construirea Lacului de acumulare Lesu au durat patru ani, fiind finalizate în anul 1972.

Anul 1972 marcheaza totodata, pe lânga finalizarea lucrarilor si data punerii în exploatare a Lacului de acumulare Lesu.

Mai târziu, spre sfârsitul anului 1974, de la Lacul de acumulare Lesu vor fi construite aductiunile spre Uzina Electrica Remeti, realizându-se astfel un sistem hidroenergetic, Sistemul Hidroenergetic Iad-Dragan.

Microhidrocentrala Lesu a intrat în functiune în anul 1968.

Eficacitatea sistemului hidroenergetic Iad-Dragan urmeaza sa fie sporita prin realizarea unei captari pe Iadul Superior (în dreptul confluentei vaii Cârligatele cu Valea Iadului) spre lacul de acumulare Dragan, aceasta captare contribuind cu un aport de apa de 1m³/s.

Realizarea acestei captari va însemna o crestere a puterii instalate la Hidrocentrala Remeti 17 MW si o productie de energie electrica de 33 mil kWh/an, fata de reducerea cu 2 mil kWh/an la microhidrocentrala Lesu.

Totodata, realizarea captarii Cârligate va duce si la scaderea debitului mediu anual al Vaii Iadului de la 1,89 m³/s la aproximativ 1,00 m³/s fapt ce va avea repercursiuni si asupra nivelului apei în Lacul de acumulare Lesu.

Lacul de acumulare Lesu are un volum util de 26 milioane m³ si un volum brut de 28,2 milioane m³.

Capacitatea lacului la Nivelul Normal de Retentie (N.N.R.) este de 25 510 000 m³, iar capacitatea lacului la Nivelul de Deversare (N.D.) se ridica la 28 440 000 m³.

Pentru Nivelul Normal de Retentie cota lacului, la mira de la barajul Lesu este de 56 450 cm, iar pentru nivelul de deversare cota lacului creste la 57 650 cm fata de nivelul marii.

În ce priveste latimea maxima, aceasta este înregistrata în locul unde Valea Lupului debuseaza în Lacul de acumulare Lesu si valoare ei este de cca. 1 km, în functie de nivelul apei în lac.

Lungimea Lacului de acumulare Lesu, ca si latimea dealtfel variaza în functie de nivelul apei în lac. Astfel, valorile lungimii Lacului de acumulare Lesu variaza de la 4,87 km, la N.N.R., pâna la 5,1 km la N.D.

Adâncimea medie si cea maxima sunt si ele în strânsa corelatie cu nivelul si volumul apei în lac.

În ce priveste suprafata si aceasta sufera influentele nivelului si volumului ei în lac. Suprafata lacului la Nivelul Normal de Retentie este de 120 ha.

Acumularea Lesu este cea mai mare acumulare pe Valea Iadului cantonata în spatele unui baraj omogen, din anrocamente, cu masca de etansare din beton armat pe parametrul din amonte, având urmatoarele caracteristici: cota cresterii grinzii sparge-val: 581mdM; cota coronamentului: 580,5 mdM; înaltimea maxima: 60,5 m; înaltimea coronamentului: 7,0m; volumul total al lacului: 28,4 mil. mł; volumul util energetic: 26,0 mil. mł; suprafata lacului la NNR =576,5 mdM:148 ha.

FOTO 4. LACUL LEs

CHE Lesu este o constructie din beton armat, cu patru nivele, fara suprastructura, amplasata la piciorul barajului.

Dispune de o turbina Francis verticala cuplata direct cu generatorul FVM 3,7-50, având parametrii tehnici urmatorii: caderea neta maxima: 53,5 m; caderea neta de calcul 50,0 m; caderea neta minima: 22,0 m; puterea maxima la cupla: 3,7 Mw; debit maxim: 8,3 mł/s si puterea instalata: 3,4 MW.

Acumularea Bulz are functia de lac compesator, cu o lungime de 1 km, obtinut prin construirea unui baraj deversor cu prag lat, cu doua stavile de 6x6 m.

Caracteristicile barajului sunt: cota coronamentului:365 mdM; lungimea frontului deversat: 12 m; cota fundatiei: 348 mdM; înaltimea barajului: 17 m.

Lacul Bulz are urmatorii parametri: NNr 363 m; volumul total: 0,538 mil.mł; volum util: 0,518 mil.mł; suprafata: 12,58 ha.

Pe lânga aceste acumulari si baraje pentru o buna functionare a întregului sistem energetic a fost nevoie de construirea unei statii de pompare precum si captari si aductiuni secundare.

Statia de pompare Secuieu. Debitul total captat din bazinul Secuieu este de 2,12 mł/s, din care 1,7 mł/s, reprezinta captarea Secuieu iar 0,42 mł/s captarile secundare gravitationale depe traseul galeriei.

Barajul Secuieu are: cota coronamentului: 709,5 mdM; înaltimea barajului: 20,5m; lacul are urmatorii parametrii : NNR: 707 mdM; N.minim: 704 mdM; volumul total: 0,60 mil.mł; volumul util: 0,31 mil.mł; suprafata la NNR: 128,0 ha;

Statia de pompare la un debit nominal de 2,1 mł/s paote pompa la o înaltime maxima de 105 m.

În bazinul hidrografic superior al Crisului Repede exista o serie de captari si aductiuni secundare cun aport de cca. 39% din aportul total în lacul Dragan. Sunt în numar de 13, din care 12 captari gravitationale si una prin pompaj.

În functiune sunt 10 captari (9+1) 3 fiind în executie (Cârligatele, Izvor si Salhis).

Captarile secundare sunt raspândite în trei bazine hidrografice:

Bazinul Secuieu: Statia de pompare Secuieu, Racad, Valea cu Pesti, Aniset, Alunis, Valea lui serpt, Rujet si Banisor; Bazinul Dragan: Dara si Zarnisoara; Bazinul Iad: Cârligatele, Izvor si Salhis.

Lungimea totala a acestor aductiuni este de 21 925 m, din care aductiunea Cârligatele-Ciripa are o lungime de de 4672 m si este în faza finala de executie.

Pentru valorificarea potentialului hidroenergetic al bazinului superior al râului Crisul Repede s-a efectuat lucrari de mare amploare, concretizate prin barajul Dragan care are cea mai mare parte deschidere dintre baraje de acest fel de la noi din tara, barajul Lesu, precum si o serie de baraje mai mici, aductiuni reprezentate prin galerii subterane sapate în sisturi cristaline sau calcare, centrale hidroelectrice etc.

Prin aparitia lacurilor de acumulare (în special Dragan si Lesu) au survenit importante modificari ale peisajului, modificari de ordin hidrologic, climatic (au aparut microclimate specifice în jurul acestor lacuri), turistic (prin cresterea potentialului datorita construirii unor baze turistice în zona barajului Lesu, satul de vacanta de la Coada Lacului, hotelul în constructie de la Floroiu).

Se constata ca pe lânga constructiile cu scop hidroenergetic existente se mai pot efectua în viitor o serie de lucrari pentru valorificarea potentialului neexploatat de pe cursul superior al Crisului Repede, zona pretându-se la o constructie-complex de tip cascada între localitatile Morlaca în amonte si suncuius, precum si doua acumulari suplimentare pe râul Dragan, una la Ciripa si alta la Valea Draganului.

Centralele deja existente au o putere instalata totala de 162,1 MW, ceea ce asigura o productie medie de energie de 328,7 GWh/an. Din calcule rezulta ca puterea totala instalata care ar rezulta din construirea a înca 17 hidrocentrale ar fi de aproximativ 57,4 MW. ceea ce ar însemna o productie suplimentara de energie electrica de 173,7 GWh/an.

Precum si o mai buna regularizare a debitelor Crisului Repede si siguranta ca viiturile pot fi atenuate si inundatii catastrofe pot fi evitate printr-o exploatare corecta a acumularilor.

Daca aceste proiecte vor fi puse în practica, vom putea spune ca, Crisul Repede este unul din cele mai amenajate râuri din tara, având o putere instalata totala în bazinul superior de 219,5 MW si o productie de energie electrica de 502,4 GWh/an.

Factorii antropici

Activitatea antropica din bazinul superior al Crisului Repede a avut ca rezultat evidentierea unor tipuri generale de peisaj, dupa cum urmeaza:

-peisaj cu caracter forestier, dezvoltat în cea mai mare parte a bazinului, caracterizat printr-oo mentinere relativ naturala a peisajului geografic si o evolutie a sistemului forestier în conditii asemanatoare celor dinaintea interventiei antropice

-peisaj cu caracter rural, datorat prezentei localitatilor, a mediului rural, a dezvoltarii functilor agricole, pastorale si de cultura a cerealelor.

Cea mai importanta forma de acttiviate antropica în acest bazin o constituie amenajarea hidroenergetica. Aceste lucrari se înscriu în planul de amenajare complexa a bazinului hidrografic al Crisului Repede si au debutat în anul 1970. In bazinul superior al Crisului Repede au fost construite patru acumulari: Cârligatele, Lesu, Munteni si Bulz, care functioneaza în legatura cu acumularile de pe Dragan si Sacueu.

Acumularea Cârligatele, situata pe cursul superior al Vaii Iadului are emnirea de a deriva grevitational debitele de apa din bazinul hidrografic Valea Iadului spre bazinul hidrografic Valea Draganului.

Acumularea Les a fost creata pentru a compesa deficitele de apa din aval de în regim natural de scurgere, prin livrarea din lac a cantitatilor de apa corespunzatoare. Se asigura astfel alimentarea cu apa potabila si industriala a zonei aval, în principal a municipiului Oradea, precum si a amenajarii piscicole Remetii din aval de abraj.

Un rol important al amenajarii îl constituie producerae de enrgie electrica prin intermediul CHE Lesu amplasata la piciorul aval al barajului.

3.3 CARACTERIZAREA HIDROGRAFICĂ A VIITURILOR DIN 2005-2006 DE LA STAŢIILE HIDROMETRICE LEs AMONTE sI RĂCHIŢELE.

Râul Iad Statia Hidrometrica Lesu Amonte

Hidrograful viituri din aprilie aprilie-mai 2005 de la statia hidrometrica Les Amonte.

Râul Iad Statia Hidrometrica Lesu Amonte

Hidrograful viituri din mai-iunie2006 la statia hidrometrica Les Amonte.

Râul Hent Statia Hidrometrica Rachitele

Hidrograful viiturii lunii aprilie 2005 la statia hidrometrica Rachitele.

Anul

Data

H (cm)

Q (m3/s)

Hidrograful viiturii din luna aprilie 2006 la statia hidrometrica Rachitele.

Tabelul 1

Caracteristicile viiturii din aprilie-mai 2005 la statiile hidrometrice Lesu Amonte si Rachitele

Nr.   Elemente caracteristice Statia Statia

crt. hidrometrica hidrometrica

Timpul de crestere (Tcr) (ore)   39 109

Timpul de scadere (Tsc) (ore) 145 127

Timpul total (Tore) (ore) 184 236

Debitul mediu de crestere (Wcr) (mł/s) 8,05 5,47

Debitul mediu de scadere (Qsc) (mł/s) 6,21 2,89

Volumul de crestere (Wcr) (mil.mł) 1,13 2,14

Volumul de scadere (Wsc) (mil.mł) 3,24 1,32

Volumul total (Wtotal) (mil.mł) 4,37 3,46

Tabelul 2.

Caracteristicile viiturii din mai-iunie 2006 la statiile hidrometrice Lesu Amonte si Rachitele

Nr. Elemente caracteristice Statia   Statia

crt.   hidrometrica   hidrometrica

Timpul de crestere (Tcr) (ore) 36 159

Timpul de scadere (Tsc) (ore)   79 60

Timpul total (Tore) (ore)   115 219

Debitul mediu de crestere (Wcr) (mł/s) 6,6 2,66

Debitul mediu de scadere (Qsc) (mł/s) 8,56 1,73

Volumul de crestere (Wcr) (mil.mł) 0,85 1,52

Volumul de scadere (Wsc) (mil.mł) 2,43 0,37

Volumul total (Wtotal) (mil.mł)   3,28 1,89

Timpul de crestere a fost calculat ca suma a orelor de când a inceput viitura si pâna la culminatie, adica pâna a inceput timpul de scadere.

Timpul de scadere a fost calculat ca suma a orelor de când a inceput sa scada viitura si pâna la sfârsitul perioadei de viitura.

Timpul total se calculeaza ca suma celor doua si anume a timpului de crestere si timpului de scadere.

Debitul mediu de crestere se calculeaza adunând debitele de crestere si împartinând la numarul total al acestora.

Debitul mediu de scadere se calculeaza adunând debitele de scadere si împartinând la numarul total al acestora.

Volumul de crestere se calculeaza: timpul de crestere care se transforma în secunde, iar rezultatul se inmulteste cu debitul mediu de crestere rezultând volumul de crestere în milioane metri cubi..

Volumul de scadere se calculeaza: timpul de scadere care se transforma în secunde, iar rezultatul se inmulteste cu debitul mediu de scadere rezultând volumul de crestere în miloane metri cubi.

În urma calculelor facute, observam ca la statia

e la statia Rachitele este mai mare fata de statia hidrometrica Les Amonte,deorece albia este mai îngusta si mai putin adânca iar la statia hidrometrica Rachitele este o albie mai adânca si mai larga, panta este mai mica în amonte de post reactia râului este mai lenta.

Timpul de scadere este mai mare la la statia Lesu Amonte si mai mica la Rachitele deoarece albia este mai larga si scurgerea este favorizata, volumele de apa sunt mai usor degajate.

Volumul de crestere pentru Valea Iadului este mai mare la Rachitele datorita orografiei Masivul Vladeasa fiind orientat sud-nord între vaiile Iadului si Draganului deoarece descarcarea cea mai mare de precipitatii este pe versantul vestic iar cantitatile sunt mai reduse în partea estica rezultând ca, si scurgerea va fi mica.

Concluzii

Amenajarea hidroenergetica din bazinul hidrologic superior al Crisului Repede si anume barajul Dragan si barajul Les au fost construite cu scopul asigurarii alimentarii cu apa a orasului Oradea, a localitatilor din lunca Crisului Repede si tot odata acela de a produce energie electrica. În acest scop la baza barajului Les a fost construita o microcentrala, având o putere instalata de 3,5 MW, iar pentru barajul Dragan s-a construit microcentrala Remeti.

S-ar putea impune amenajarea mai multor lacuri de campare (acumularile Munteni si Les pe valea Iadului, acumularea Dragan , acumularea Sacuieu de pe valea Hentului), amenajarea unor de barcadere pentru abarcatiuni fara motor la acumularile Les, Dragan, Sacuieu si interzicerea celor cu motor (barci si scutere care prezinta scurgeri de ulei în apa lacurilor, organizarea de diferite competitii de caiac canoe).

Reamenajarea campingului si satului de vacanta de la acumularea Les, promovarea turismului rural pe vaiile Draganului, Hentului si Iadului, modernizarea drumului de la Barajul Les la Stâna de Vale, fixarea unor panouri cu terase turistice în zona acumularii Dragan si Lacul Les, amplasarea unor containere de debozitare a deseurilor, mai ales în zona acumularii Lesu, pentru evitarea poluarii solului si a apei

Bibliografie

1 .Bleahu M, Bordea S. ( 1981), Muntii Bihor Vladeasa, Editura Sport-Turism, Bucuresti

2. Posea, Aurora (1977), Crisul Repede, în vol. ,, Câmpia Crisurilor, Crisul Repede, Ţara Beiusului,, , Ed. stiint. si Enciclop., Bucuresti.

www.imaginidinbihor.ro

8. www.carpati.org

Vlaicu, M. (1998), Valorificarea potentialului hidroenergetic în bazinul hidrografic superior al Crisului Repede, Analele Univ. Din Oradea, T IV, Oradea.

10. Directia Apelor Crisuri Oradea