MARAMURESUL IZVOR DE FARMEC NATURAL SI PASTRATOR DE TRADITIE

Multe sint colturile pitoresti din cuprinsul Carpatilor Orientali care te captiveaza, te atrag cu putere, dar cel din partea lor nordica intersectat de apele Tisei, unde tainele naturii deosebit de pitoresti se impletesc cu firea oamenilor, portul popular elegant si sobru, datinile, obiceiurile, preocuparile lor de veacuri, nu-si gasesc asemanare. Totul apare ca un maiestrit muzeu in covata dintre impletitura muntilor s 242h71c i nu rare sint cazurile cind poetii si artistii in avintul lor spontan, ii spun, pe drept cuvint, "muzeul nordului', avind cea mai deplina justificare in peisajul natural si sporul de frumusete si armonie adus de om. Maramuresul, denumit si "Fatada de nord a tarii', ori "Tara Maramuresului', - nu este numai o simpla forma depresionara prin care curg riurile Iza si Viseul in paralel spre Tisa, ea este un complex de forme in care se desfasoara parca, intr-o ordine geometrica, munti, dealuri si cimpii, locuite de om inca din zorii neoliticului, asa cum arata rezultatele sapaturilor arheologice efectuate indeosebi in ultimul timp. Inventarul arheologic atesta o viata permanenta pe meleagurile maramuresene, o economie intemeiata pe o agricultura la nivelul acelor timpuri, cresterea vitelor, construirea locuintelor, uneltelor etc. In epoca bronzului, existenta comunitatilor tracice este dovedita de vestigiile identificate in multe parti, la Sapinta si Sarasau in vadul Tisei, la Calinesti de pe valea Coseului, Dragomiresti si Rozavlea de pe valea Izei, la leud s.a. Obiectele confectionate din aur descoperite la localitatea Sarasau, dovedesc cu prisosinta practicarea mestesugului prelucrarii neferoaselor, ca si cele din fier de la Rozavlea, Cercetarile demonstreaza ca in Maramures, dupa secolul al VI-lea i.e.n., exista o populatie geto-dacica, care ajunsese la o infloritoare civilizatie prin secolul I e.n. Stapinirea romana nu i-a atins. Aici se desfasoara aria dacilor liberi, dar diverse legaturi au avut si cu locuitorii din provincia romana. Vechimea si continuitatea peste milenii a poporului roman in aceasta regiune este atestata de multe elemente locale scoase la iveala de curind.

Cind tehnica era putin dezvoltata, cind viata omului prezenta multa nesiguranta, formele majore de relief aveau o mare insemnatate pentru apararea fiintei lui. Fizionomia zidurilor cetatii naturale maramuresene este deosebit de complexa. Culmile montane, cu decorul lor nuantat, inchid suprafata de circa 3 800 kilometri patrati a cetatii naturale a Maramuresului. Este cea mai intinsa din Carpatii Orientali, cu variate bogatii si frumuseti, fiind astfel bine ferecata din toate partile, imprimindu-i caracterul de depresiune si doar, ici si colo, pasuri arcuite peste culmi o leaga cu exteriorul cum sint Prislop (l 416 m), Setref (818 m), Gutii (987 m), Huta (587 m). Omul i-a conferit prin interventia sa un bogat surplus de elemente caracteristice, amplificind tablourile naturii. De sus, de pe belvederea oferita de inaltimea Pietrosului (2 303 m) intr-o zi senina de primavara, cind valul cenusiu al norilor este indepartat de vint, ai o priveliste cuprinzatoare, natura Maramuresului fascinindu-te cu farmecul ei deosebit. Contrastul culorilor si al inaltimilor se deapana usor pe linia orizontului, scaldat in lumina, dind impresia ca nimic nu ti se ascunde.

Relatia om-natura isi gaseste aici reflectarea in caracterul productiilor folclorice, a culturii traditionale pornind de la conceptii locale, insa cu o forta spirituala de expresie care aproape nu-si gaseste echivalent. Mestesugarii maramureseni sint vestiti prin preocuparile lor. Ei s-au impus, de multa vreme, ca talentati creatori in arta populara. Asa-numitii "butinari', lucratori in lemn, taietori, corhanari, sculptori, si-au manifestat permanent nazuinta spre daruirea de frumos, durind locuinte, mori, pive, obiecte de uz casnic si alte acareturi, care le-au dus faima departe. Sint renumiti in prelucrarea artistica a lemnului mesterii din localitatile Vadu Izei, Mara, Sapinta, Feresti si din alte parti. Cartea de vizita este harnicia si priceperea maramuresanului. Ea iti apare de la un prim contact, mai ales in piesele fin sculptate, care impodobesc ornamentatia portilor, vestitele porti maramuresene, deschise ca sufletul curat al omului.

Iata ce spun maramuresenii despre creatia populara din "tara' lor: "Genurile artei populare romanesti sint stralucit reprezentate pe intreg cuprinsul Maramuresului. Larga raspindire a mestesugurilor artistice populare a permis dealtfel cercetarii de specialitate sa studieze si sa incadreze istoric fenomenul local in amplul proces al creatiei artistice populare romanesti, punind in lumina vechimea unor elemente de forma, ornament, cromatica si procedee tehnice, preluate si dezvoltate de-a lungul timpurilor. Acestea sint forme specifice etnice care atesta, asa cum s-a mentionat - prin exemplul peren al Maramuresului - unitatea in varietatea artei populare romanesti, raminind peste veacuri o dovada a continuitatii si persistentei culturii populare. In ceea ce priveste vechimea civilizatiei si artei populare, a traditiilor maramuresene, este suficient sa mentionam faptul ca au fost puse in evidenta, in cuprinsul zonelor etnografico-folclorice maramuresene, forme arhitectonice stravechi, elemente de substrat in ornamentica scoartelor maramuresene, cunoscuta ceramica de traditie dacica si altele' .

Mestesugarii maramureseni si-au adaptat cum nu se poate mai bine mestesugul lor la exigentele climatice si de relief, formind o adevarata scoala a modelarii lemnului, a carei istorii se leaga de istoria inceputului vietii pe aceste meleaguri. Forma caselor, cu acoperisul tuguiat, raspunde conditiilor climatice mai aspre si cu multa zapada in timpul iernii. Pozitia depresiunii si forma sa fac ca in limitele ei clima sa prezinte unele particularitati fata de alte regiuni ale tarii noastre, fapt care se imprima si in regimul apelor ca si al asociatiilor vegetale. Bunaoara, media precipitatiilor atmosferice anuale inregistreaza valori maxime pe tara (in bazinul superior al riului Vaser ajung la l 300 mm). Stratul de zapada incepe sa se depuna pe la sfirsitul lunii octombrie si tine pina in martie, fapt ce explica si temperatura anuala scazuta de 6 8°C.

Continuitatea traditiilor locale se oglindeste si in practicarea olaritului. Localitatea Sacel, strajuita de masivul rodnean, este un centru de mare faima pentru ceramica rosie nesmaltuita, unele forme amintind de vasele dacice, ceea ce dovedeste pastrarea unei tehnici care pare ca se duce in trecut pina in epoca bronzului.

Experienta milenara se afirma si in arta tesutului si cusutului in satele maramuresene. Covoarele si stergarele cu motive antropomorfe, apoi cergile, traistutele, cununele de mireasa, zadiile si multe altele sint opera unor talentate creatoare populare, mai ales ale celor din Valea Coseului, Sapinta si Birsana. Creatia mesterilor maramureseni apare si in confectiunile din piele. Cojocarii din Ocna Sugatag ca si cei din Salistea de Sus se bucura de un deosebit renume. Specificul maramuresean, in toate preocuparile locale, pastrat din negura vremurilor, azi s-a amplificat, legindu-se tot mai mult utilul de frumos. Starea de afectivitate pentru frumos si traditie, acel etern uman, se impleteste pretutindeni in cuprinsul tarii noastre, dar parca aici, in Maramures, capata o semnificatie deosebita.

Atractiile turistice sint multe in muntii marginasi ca si in depresiune, in orase ca si in satele asezate in majoritate in lungul apelor mai mari.

Cea mai mare asezare urbana este municipiul Sighetu Marmatiei, situat la o incrucisare de drumuri, important centru industrial-agrar si turistic. Vechimea Sighetului Marmatiei se duce mult in trecutul istoric, fiind atestat documentar din 1334. Dupa cum arata izvoarele istorice a purtat, intre timp, si numele de Marmatia, avind diferite functii, in special centru comercial al lemnului, vitelor, fructelor, al sarii de la Costiui si Ocna Sugatag, apoi functii administrative, iar din 1968 municipiu.

Viata urbana, cu multiplele ei aspecte, a atins un punct important de complexitate. Tabloul orasului este echilibrat si placut. Vazut de pe Dealul Solovan totul arata innoire. Lesnicioase legaturi sint pe oriunde vei intra in oras, fie pe drumul de pe valea Tisei din amonte ori aval, fie pe cel care urmareste valea Marei si apoi a izei. Dupa anul 1948 profilul industrial a prins radacini adinci, reprezentat indeosebi prin Combinatul pentru prelucarea lemnului, intreprinderea de organe de masini, Fabrica de tricotaje "Unitatea' etc. ceea ce a determinat schimbari in activitatile traditionale, in caracterul edilitar-gospodaresc, in extinderea stradala, a constructiilor moderne de locuinte, generind un peisaj cu totul nou.

Si turismul a luat o mare amploare, mai ales de la construirea caii ferate Salva-Viseu (1948) si modernizarea drumurilor de legatura cu restul tarii. Muzeul etnografic, cu colectiile de istorie si etnografie atesta traditiile milenare, Casa de cultura, parcul (Gradina Morii) asezat pe malul Izei, cu felurite specii de arbori dintre care unele rare, Scoala populara de arta, atrag numerosi vizitatori.