MASIVUL CEAHLAU - SURSA DE INSPIRATIE
Oricine l-a vazut cindva, oricine-1 vede azi, se va fi intrebat, ori se intreaba, ce este Ceahlaul?; poetul taranimii G. Cosbuc l-a definit, la timpul lui, ca fiind
,,Un urias cu fruntea-n soare,
Contemporanii il considera ca "martor al atitor confruntari de istorie, veghetor de vise, plasmuitor de neasemuite legende Cu increderea ca aici, la mijloc de tara moldava, o lume se alcatuieste mereu urmarind poruncile propriei sale firi, neabdicind nici un moment de la legile casei, si ale graiului. Asa cum salba de hidrocentrale de pe Bistrita ramine va fi mereu o nascocire reala a celor de azi' .
Masivul Ceahlau apare ca cea mai reprezentativa forma si mai bine cunoscuta in literatura si folclor dintre toate masivele Bistritei Moldovenesti si chiar din toti Carpatii Orientali, datorita structurii sale geologice, altitudinii, pozitiei, morfologiei cit si multor aspecte de peisaj. 111e46b
Acest masiv este accesibil prin multe drumuri modernizate (D.N. 15, D.N. 12 C, D.N. 15 D). Cadrul sau natural, putem afirma, este cu adevarat idilic, aparind ca o opera de arta cu elementele curioase care-l compun. Arta monumentala a naturii se asociaza aici cu cea a omului zilelor noastre. In partea estica, la poalele masivului, se afla lacul de acumulare "Izvoru Muntelui', important obiectiv turistic pentru agrement si pescuit sportiv. Pe malurile lacului s-au ridicat moteluri, cabane si campinguri, constructii cu mari capacitati de cazare si dotari moderne.
Zestrea muntilor este bogata, cu forme de mare expresivitate cum rar se intilnesc in alte parti, valori ale plasticii naturii montane, care au stimulat imaginatia localnicilor din cele mai vechi timpuri si au inspirat pe poeti, pe scriitori. Povestea Dochiei - cu turma impietrita - a Panaghiei, a Turnului lui Budu, sint auzite si astazi. Ceahlaul "Piatra nestemata a Moldovei', asa cum l-a numit Dimitrie Cantemir, a fost surprins in diferite chipuri, zugravit si de alti minuitori ai condeiului, de cintareti, ori cercetat de oameni de stiinta: Vasile Alecsandri, Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuta, Al. Russo, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu si multi altii. S-au scris lucrari cu caracter stiintific, turistic, teze de doctorat, toate incercind sa lamureasca formele si particularitatile masivului.
Dar, ca sa-i intelegi viata lui, armonia si formele curioase, trebuie sa-i cunosti si rocile din care este format. O excursie in Ceahlau, cautind sa-i smulgi unele din tainele sale, este deosebit de instructiva si de placuta, traind din plin colaborarea cu natura.
Ceahlaul apare ca un masiv singuratic. Cu toate acestea are si o serie de caractere comune cu celelalte masive din jur. El a evoluat pina intr-o anumita etapa geologica impreuna, suprapunindu-se prin unele elemente de geneza fondului general bistritean. Modificarile suferite, in procesul de dezvoltare, sint rezultatul actiunii factorilor interni si mai ales externi, cu diverse intensitati, asupra rocilor variate ca litologie si structura. Indicii hipsometrici ne ajuta la stabilirea elementelor altimetrice care caracterizeaza acest masiv si ne dau posibilitatea sa facem si unele aprecieri asupra altor elemente de ordin fizic. Altitudinea maxima a acestei "cetati' ruina se confirma in Virfu Ocolasu Mare de 1907 m, alaturi de care se afla Panaghia. Ceahlaul apartine acelor categorii de munti care apar ca importante noduri orografice. In esenta el este sfredelit de actiunea agentilor externi pina la destramare, din care se detaseaza in toate directiile plafonul unor culmi ce se lasa in trepte largi spre culoarele apelor marginase. In intregime, partea centrala se ridica la peste 1850 m, corespunzatoare unui platou structural - Lespezi 1802, Ocolasu Mic 1712 m etc.; "bitcele', "obcinele', "chicerele' si "picioarele' scad la l 200-l 300 m peste care apar martori de eroziune ca: Laposul, Ciurgaul, Virfu Bistritei, Haghiesul, Chicera, Varatecu, Rachitis, Virfu Secuiesc etc. In zona abruptului exterior a platoului central, lipsita de vegetatie forestiera in cea mai mare parte, fragmentarea, ca efect al torentialitatii, este exprimata local sub numele de "jgheaburi'.
Atit in zona conglomeratelor cit si a calcarelor s-a creat posibilitatea formarii unei morfologii asemanatoare cu cea din Muntii Ciucas si Bucegi: grote, turnuri - Turnu lui Budu, Panaghia, Caciula Dorobantului - pereti drepti, forme clastocarstice, lapiezuri, nise, doline - care se impun in peisaj.
Rupturile de panta, frecvente pe cursul apelor, indeosebi in bazinul superior, cum sint cea de la cascada Duruitoarea (l 200 m altitudine) de pe piriul Rupturi, afluentul Riului Schit, de pe piriul Izvoru Muntelui sau de pe Bistra Mare, creeaza aspecte din cele mai pitoresti.
Dar nu numai caracterele morfologice legate de actiunea agentului hidric dau profilul specific al acestei zone, ci si celelalte elemente ale complexului fizico-geografic. Analiza de detaliu ne arata ca aici se contureaza o nuanta climatica aparte, caracterizata prin temperaturi medii lunare mai ridicate decit in sectorul platoului central inalt si ceturi tirzii care se ridica greu. Iernile sint lungi dar nu prea aspre. Cantitatea anuala de precipitatii favorizeaza dezvoltarea, in partile mai ridicate, pe obcine si bitce a padurilor de molid, iar mai jos a padurilor amestecate in care fagul ocupa primul loc. Din padurile acestei zone nu lipseste nici pinul, apoi zada numita si stejarul muntelui. Aceasta din urma creste pe o suprafata intinsa in bazinul superior al Izvorului Muntelui - Bitca Chica Baicului - si mai ales pe Politele cu crini, Ocolasu Mic, unde constituie un monument al naturii, fiind ocrotita.
In poieni vegetatia este foarte variata si bogata in specii. Pentru finetele din aceasta zona a Ceahlaului literatura de specialitate citeaza ca specifica iarba cailor, apoi o serie de orhidee. Printre arbustii caracteristici sint: tulichina sau liliacul salbatic si carpenul de munte, acesta din urma dezvoltat prin locurile umede, indeosebi din jurul Duruitoarei. Ca si flora, lumea animala a padurilor este bogata si variata. Bogatia si varietatea speciilor a determinat dezvoltarea turismului de interes cinegetic. Prin apele reci misuna pastravii. In scopul valorificarii lor s-au infiintat o serie de pastravarii, dintre care mentionam pe cea de la Piriul Martin, comuna Schit. Ansamblul de elemente specifice acestei zone a creat conditii favorabile dezvoltarii turismului. O serie de cabane si- case de adapost inlesnesc drumetia: Cabana Dochia (1850 m altitudine), cabanele Fintinile (l 220 m altitudine), Bicaz Baraj (540 m altitudine), Izvoru Muntelui (797 m altitudine), sint importante locuri de popas. Complexul turistic Durau ofera admirabile posibilitati de odihna si hrana. Schitul Durau, cu picturi interioare de N. Tonitza (1856-1940), muzeul etnografic din casa in care a locuit Veniamin Costache, precum si nedeea "Sarbatoarea muntelui' care are loc in fiecare an la 6 august, trezesc tot mai mult interesul vilegiaturistilor.
Farmecul Ceahlaului atrage multa lume atit vara cit si iarna, turisti incercati ori amatori. Alpinistii isi exercita puterile pe turnuri, abrupturi, clai si alte forme de relief. Traseele sint numeroase, iar marcajele indica locurile favorabile pentru excursii. De pe Virfu Ocolasu Mare, ori de la Cabana Dochia, se poate admira cel mai spectaculos rasarit de soare din Carpati, dupa cum de pe Creasta Cocosului din Muntii Gutiiului, cel mai fermecator apus.
Ceahlaul, in totalitatea lui, trebuie privit sub cele trei aspecte in care se organizeaza elementele diferitelor constante potrivit legii repartitiei altitudinale, insa ne oprim numai la agenti si forme. "Din aceasta contopire s-a zamislit Miorita cu armonioasele-i versuri si tot aici, in Ceahlau, fiecare izvor duce cu el, pina in vale, trilurile vestitei melodii populare Ciocirlia, zamislita si ea pe aceleasi meleaguri. In Ceahlau fiecare piatra, fiecare izvor are un tilc talmacit si povestit din gura in gura, de la strabuni la nepoti dar fiecare acord a pornit cindva de la un simbure de adevar, de la o bucurie sau de la o suferinta; de la un dor ascuns'.
Toponimicul Ceahlau, care a fost interpretat in multe feluri, pare o derivare din cuvintele ,,cel hau' dupa haurile, jgheaburile, cotloanele muntelui calcaros-conglomeratic, mai ales spre virf; toponimicele din care ar proveni indicate de diferiti autori, au semnificatii de inalt (ticlau, chiclau, chiclui etc.).
|