MASIVUL FĂGĂRAs
Cuprins īntre vasta depresiune a Fagarasului (N); vaile Bīrsa Tamasului, Dragoslovenilor si Dīmbovitei (E); defileul Oltului (V) si depresiunile subcarpatice ale Cīmpulungului, Arefului si Salatrucului (S), Masivul Fagaras alcatuieste, prin complexitatea formelor lui orografice si maretia peisajului ce desfasoara de-a lungul unei creste de peste 70 km., cea mai grandioasa regiune alpina din lantul Carpatilor romīnesti. Aceasta se mentine pe o dista 14214l1119o nta apreciabila, la o altitudine de peste 2.000 de m. culminīnd cu cele mai īnalte vīrfuri din muntii nostri: Moldoveanul (2543 m.) si Negoiul (2535 m.). Din aceasta culme se desprind catre N, o serie de ramificatii frontale, īn parte de aspectul unor custuri īnalte, stīncoase si cu versanti puternic īnclinati, iar catre S, un mare numar de spinari prelungi si domoale, acoperite pe suprafete vaste de bogate pasuni alpine.
TRASEE TURISTICE[1]
TRASEUL DE CREASTĂ
[2] - ARPAsUL MARE (2474 m.) - PODUL GIURGIULUI - sAUA PODRAGULUI
[3], Mezea, Oticul. Drumul de creasta al Fagarasului continua spre E cu semnul banda rosie, trece peste Vf. Bratila, muntele Berivoiu iar dupa ce lasa īn urma muntele Buzduganul (2179 m.), coboara peste spinarea Lutele spre Vf. Comisului (1882 m.) care ramīne īn stīnga noastra. De-aci, continuīnd coborīrea mai multor culmi acoperite de pajisti alpine trece prin curmatura muntelui Lerescul dupa care urca prin padure, lasa īn dreapta Vf. Lerescu si coboara repede coasta muntelui catre NE īn V. Rudaritei. Drumul continua pe malul drept al apei, pīna la cantonul I.F.E.T. Rudarita (care ofera posibilitatea unui bun adapost de noapte), de unde urmeaza V. Bīrsa Grosetului si ia sfīrsit la cabanele din Plaiul Foii (9 km. de la cantonul I.F.E.T.)
TERMENI UZUALI ĪN TURISMUL DE MUNTE
ABRUPT: Perete stīncos; fata de munte foarte īnclinata sau verticala. Ex. Abruptul Bucegilor.
AC: Stīnca īnalta, vīrf de forma ascutita. Ex.: Acele Morarului-Bucegi, Acul Cleopatrei-Fagaras.
ALPIN: Īn general tot ce se refera la muntii īnalti. Ex.: regiune alpina, literatura alpina,etc.
ALPINISM: Pasiune pentru ascensiunile Īn munti; termenul, restrīns īn trecut numai la Alpi, are astazi un caracter general.
ARsIŢĂ: Partea muntelui orientata catre soare (rasarit sau miazazi); fīneata sau pasune Īn regiunea de munte, privind spre rasarit sau miazazi.
AVALANsA: Masa de. zapada (sau de pietre) ce se desprinde din munte si se pravaleste pe
BRĪNA (BRĪU): Pridvor de-a lungul unui perete stīncos; platforma īn genere ierboasa, de diferite largimi si īnclinatii, ce īncinge un versant abrupt, traversīnd vai si creste ca un drum natural, de-a lungul stīncilor. Ex.: Brīul Mare al Costilei, Brīul Morarului, etc.
CĂLDARE: Adīncitura de mari proportii Īn masivii muntosi, datorata actiunii ghetarilor si eroziunii apelor.
CHEIE: Despicatura adīnca Īntre doi pereti stīncosi prin care trece firul unei vai. Ex.: Cheile Argesului, Fagaras; Cheile Zanoagei. Bucegi.
CLĂBUCET: Munte de forma rotunda acoperit cu paduri.Ex.:Clabucetul Baiului-Bucegi.
COLŢ: Vīrf stīncos; piramida de stīnci. Ex.: Coltii Morarului-Bucegi; Coltul Balaceni-Fagaras
COLŢARI: Dispozitiv de fier cu sase-zece vīrfuri ascutite care se adapteaza la bocanci pentru a usura urcarea pantelor de ghiata sau de zapada tare.
CORNIsE DE ZĂPADĂ: Streasina care se formeaza, obisnuit, de asupra unei rupturi de panta, saritori sau pe o creasta expusa curentilor
CURMĂTURĂ: Depresiune care īntrerupe, continuitatea unui munte si care serveste de trecatoare.
CUSTURĂ: Culme stīncoasa si ascutita.
DE-A COASTA: Urcus sau coborīs oblic (spre deosebire de urcusul sau coborīsul direct, cīnd urmam linia de cea mai mare panta); un drum se desfasoara īn serpentina cīnd, īn urcus sau coborīs de-a coasta, traseul schimba alternativ de directie.
DURĂU: Pīrīu de munte, repede st zgomotos.
DURUITOARE: Cascada, saritoare cu apa; Urlatoare.
ESCALADĂ: Cataratura īntr-o zona stīncoasa.
FEREASTRĂ: Spartura īntr-o stīnca. Fereastra raspunde īn partea opusa facīnd uneori posibil continuarea unui drum.
FIR: Fundul unei vai sau unui vīlcel; firul apel.
FISURĂ: Crapatura īngusta īntr-un perete stīncos si care serveste uneori la cataratura.
FLOARE DE COLŢI: Floare de munte care creste īn regiunile calcaroase; albumeala (Leontopodum alpinum).
GĪLMA: Munte rotund īn forma de cupola, acoperit cu paduri. Ex.: Muntele Gīlma-Bucegi
GOL DE MUNTE: Regiune situata deasupra zonei forestiere (limita superioara a padurii) si acoperita cu pasuni alpine, tufarisuri de jnepeni, ienuperi sau stīncoasa.
GROHOTIs: Masa de pietre; sfarīmaturi de stīnci adunate īn fundul vailor, vīlcelelor sau pe coastele īnclinate. Uneori grohotisul porneste īn adevarate avalanse.
GROTĂ: Adīncitura, pestera īntr-un perete stīncos.
HĂŢAs: Carare īngusta facuta, deobicei, de trecerea turmelor de oi.
HĂŢIs: Padure tīnara, foarte deasa si īncurcata.
HOAGĂ: Vīlcel adīnc Īn padure, acoperit cu o vegetatie bogata.
HORN: Spatiu de diferite largimi, adīncimi si de o īnclinatie pronuntata, Īntre doi pereti stīncosi.
IEZER: Lac de munte, tau, "ochi de mare". Ex.: Iezerul din Podul Giurgiului-Fagaras.
ĪNIERBAT: Pasune alpina ce acopera golurile de munte.
JGHIAB: Scobitura īn forma de canal, facuta de ploi si ape, īn stīnci; locul cuprins īntre doua picioare de munte.
MUCHIE: Linia de intersectie a doua fete de munte deobicei stīncoase; creasta foarte īngusta si īnclinata. Ex.: Muchia Coltului Galbinele-Bucegi, Coama Lunga-Piatra Craiului.
OBCINĂ: Culme, coama de munte care leaga doua piscuri si de-a lungul careia se poate merge cu carul.
PICIOR DE MUNTE: Partea inferioara a unei spinari de munte ce se desprinde dintr-un vīrf sau dintr-o culme. Ex.: Piciorul Velicanului-Bu-cegl.
PLAI: Picior de munte usor īnclinat, acoperit cu pasuni si care se prelungeste pīna īn zona padurilor; poteca, drum de munte.
POD (PLATOU): Suprafata aproape plana situata la mare altitudine; mai este denumit si podis. Ex: Platoul sau podul Bucegilor.
PORTIŢĂ: (vezi fereastra).
sA: Depresiune larga, de forma regulata, situata pe o creasta, obisnuit īntre doua vīrfuri.
SENINĂRI: Zona acoperita de stīnci.
sIsTOACĂ: Vīlcel stīncos īngust si īnclinat cu regim de apa numai īn timpul ploilor.
SPINARE (de munte): Partea cea mai īnalta a unui munte;culme prelungita; creasta, coama.
STRUNGĂ: Depresiune; spartura īntr-o creasta sau muchie stīncoasa; Ex.: Strunga Galbinele-Bucegi, Strunga Ciobanului-Fagaras.
sURLOI: Pīrīu adīnc si īngust care coboara printre stīnci; sant (jghiab) īngust si adīncit, plin de pietre si scobit pe fata muntelui de apele repezi provenite din ploi.
TĂU: Lac de munte, iezer, ,,ochi de mare".
ŢANC: Vīrf stīncos īn forma de piramida, sau trunchi de con, etc.
VARIANTĂ: Drum diferit de cel obisnuit si care vizeaxa acelasi obiectiv.
VĂIUGĂ: Vale īngusta si putin adīnca.
VERSANT: Clin, coasta, fata de munte. Se spune versant nordic, sudic etc. dupa cum acesta priveste spre nord sau spre sud. Versantii nordici sīnt numiti de ciobani ,,dosuri de munte".
VĪNTURIs: Cascada.
Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com
Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/
Carte obtinuta prin amabilitatea dlui. Sergiu Babei.
|
