MUNTELE SURDUC-MUNTICELU
Traseul 1. Bicaz - Bicazul Ardelean - Tosorog - Pestera Tosorog - Bicazul Ardelean - Bicaz Chei - Pestera Munticelu - Cheile Bicazului - Lacu Rosu (fig. 176).
Reprezinta unul dintre cele mai interesante trasee turistice din tara. Se porneste din Bicaz pe soseaua nationala Piatra Neamt-Gheorghienisidupa 18 km pe un drum strajuit in departare de culmile Ceahlaulu 323e48d i se ajunge in Bicazu Ardelean. De aici se merge de-a lungul Vaii Bradului inspre com.Tosorog. In apropierea acesteia, la punctul numit Jgheabul cu Gaura, urcam pe o poteca de munte care serpuieste de-a lungul unui torent; dupa circa o ora de mers ajungem la Pestera
Tosorog. Revenim apoi in Bicazu Ardelean si continuam drumul spre Bicaz-Chei, dincolo de care intilnim cariera Surduc. De aici urcam pe versantul sting al vaii timp de aproape o ora pe sub abruptul calcarelor. Poteca se indeparteaza initial de acesta si inainte de a ajunge in culme revine sub abrupt in punctul Stinca Glodului, deasupra caruia se afla intrarea in Pestera Munticelu. Dupa vizitarea pesterii revenim la sosea si continuam sa inaintam prin Cheile Bicazului spre Lacu Rosu, apoi spre Gheorghieni.
136. Pestera Munticelu
Date istorice. Aceasta pestera a fost descoperita recent (1973) de catre un grup de elevi din Bicaz-Chei. La cererea conducerii Muzeului de stiinte naturale din Piatra Neamt, I. Povara si G. Diaconu realizeaza o prima cartare a pesterii si fac unele recomandari cu privire la amenajarea ei turistica. Descrierea si schita au fost publicate de N. Acrisma-ritei si M. Ciobanu in 1973.
Localizare si cale de acces. Este situata pe versantul sting al Vaii Bicaz, in Piatra Munticelu (vezi fig. 176 si traseul 1).
Descriere. Pestera reprezinta o veche cale subterana a apelor ce se pierdeau din albia piriului .Sugau la traversarea cheilor sapate de acesta in banda de calcare tithonic-neocomiene (fig. 177).
Este o pestera mica (circa 120 m lungime) dar foarte bogat si variat concretionata. Patrunderea in pestera se face printr-o galerie ingusta si descendenta, dupa care urmeaza o sala relativ dreptunghiulara de 28/26 m. Din peretele estic al salii se desprind citeva diverticule, probabil foste puncte de iesire la zi a apelor cursului subteran, astazi colmatate. Se pare ca exista posibilitatea ca galeria sa continue inspre vest (directia din care in trecut veneau apele care se pierdeau din piriul Sugau), dar numarul mare de prabusiri precum si concretiunile fac, deocamdata, imposibila traversarea acestei zone accidentate.
Fig. 176. Schita zonei Bicaz - Lacu Rosu.
Tavanul, in intregime acoperit cu stalactite tubulare sau conice si cu anemolite contorsionate in cele mai variate forme (alcatuind nota caracteristica a acestei pesteri), se afla la inaltimi variind intre 2,5 - 5 m.
Planseul este acoperit, in jumatatea estica a salii, cu o crusta calcitica, iar in jumatatea vestica cu blocuri de prabusire pe care s-au dezvoltat numeroase stalagmite si coloane. Fiind situata intr-o zona in care pesterile sint mai putin cunoscute, ea prezinta un interes speologic. De asemenea, este foarte interesanta si din punct de vedere turistic, fiind amplasata in cadrul zonei turistice Hidrocentrala Stejarul - Lacul de acumulare de la Bicaz - Cheile Bicazului.
Conditii de vizitare. Este o pestera usor accesibila, nefiind necesare pentru vizitarea ei decit mijloace proprii de iluminare. Aflindu-se sub directa ocrotire a Muzeului de stiinte naturale din Piatra Neamt, vizitarea se poate face numai cu aprobarea acestei institutii.
|
