MUNTII BUCEGI
Situati in vestul Vaii Prahova, sudul depresiunii Tara Birsei si strins legati spre vest de Muntii Leaota, Bucegii Constituie, prin pozitia si pitorescul lor, unul dintre masivele muntoase cele mai frecventate de turisti.
Din punct de vedere geologic, nodul orografic al Bucegilor reprezinta un sinclinal suspendat, cu flancurile din conglomerate si 121c25b cu axul din calcare mezozoice. Intrarea apelor in circulatia subterana se face prin infiltratii la suprafata calcarelor si foarte des pe contactul acestora cu conglomeratele. Drenajul este convergent spre Valea Ialomitei si spre afluentii principali, in care apar numeroase izvoare carstice cu debite mari, cum sint resurgenta Pesterii Ialomitei, Izvorul Horoabei, Izbucul Coteanu, izvoarele din Cheile Orzei, resurgenta Pesterii Ratei etc.
Flancurile sinclinalului sint retezate de un imens platou despartit in doua de Valea Ialomitei; partea estica este mult mai extinsa si mai inalta, depasind 2000 m la Virful cu Dor (2029 m), la Virful Piatra Arsa (2044 m) si la Virful Caraiman (2384 m). Marginile sinclinalului sint marcate in relief de doua abrupturi: cel vestic, care are inaltimi mici, si cel estic (abruptul prahovean, lung de circa 13 km) care atinge aproape 1000 m.
Peste acest relief litologic si structural, ghetarii din timpul cuaternarului si eroziunea torentiala au creat forme de relief mai noi, care contrasteaza cu aspectul plan si putin accidentat al platoului. In cadrul abrupturilor, numerosi torenti au sculptat vai accidentate, cu pereti verticali, a caror obirsie danteleaza marginea platoului. In calcarele din sinclinalul Bucegilor au aparut si s-au dezvoltat fenomene carstice de prim rang: Cheile Tatarului si Zanoagei, Valea Horoabei, lapiezul de sub Strunga, pesterile Ialomitei, Ratei, Tatarului, Pustnicului etc. Dintre acestea, primele doua retin atentia prin dimensiuni, particularitati geologice si morfologice, precum si prin geneza.
Traseul 1. Pietrosita- satul Pucheni - Valea Ialomitei - Pestera Ratei - cabana Scropoasa - Cheile Zanoagei - Cheile Tatarului - cabana Padina - - Pestera Ialomitei (fig. 165).
Din gara Pietrosita parcurgem 5 kmpesoseaua Tirgoviste-Sinaia pina in satul Pucheni, unde soseaua se bifurca. Ramura stinga, drum industrial si forestier, urca pe Valea Ialomitei pina la Uzina Dobresti. Trecem pe linga Colonia hidroenergetica Gilma, apoi parcurgem sectorul inferior al Cheilor Ialomitei, iar dupa aproape 5 km ajungem la o alta bifurcatie de drumuri. Traseul nostru se continua pe ramura din stinga, care, dupa citeva serpentine, intersecteaza Valea Rateiului. Dupa circa 400 m intilnim inca o bifurcatie a drumului si o placa indicatoare "Drum forestier Valea Rateiului, 1,9 km'. La capatul acestui drum secundar, o poteca ne conduce dupa numai 100 m la intrarea in Pestera Ratei. In apropiere putem vizita alte doua pesteri foarte interesante, dintre care Pestera Onicai, descoperita in anul 1972, lunga de 150 m, situata la 300 m nord-est de Pestera Ratei; este ornata cu o spectaculoasa insiruire de gururi pe podeaua galeriei principale. De la Pestera Ratei revenim la Valea Ialomitei si continuam traseul spre Pestera Ialomitei urmarind marcajul banda albastra. Parcurgem in acest sens o mare parte a cursului superior al Ialomitei, pe linga Uzina Dobresti si cabana Scropoasa, prin Cheile Zanoagei si Cheile Tatarului, pina la cabana Padina (aproximativ o zi de mers). In Cheile Tatarului putem vizita doua mici pesteri care constituie cele mai inalte statiuni paleolitice de la noi din tara (P. Samsonsi C. Radulescu, 1963). De la cabana Padina pornim spre nord pe drumul forestier care insoteste amonte cursul Ialomitei. Dupa aproape 20 min de mers, la terminarea drumului forestier incep doua poteci care conduc la cabana Pestera (spre dreapta) si la Pestera Ialomitei (spre stinga). Urmind poteca din stinga intram in Cheile Pesterii si, dupa numai 20 m, urcam o diferenta de nivel de circa 18 m pina la impunatorul portal al pesterii.
|
