MUNTII CIUCASULUI - TUR DE ORIZONT

Din grupa externa a Carpatilor de Curbura, Muntii Ciucasului sint cei mai reprezentativi. Vazuti din Depresiunea Brasovului ori de la sud de comuna Cheia, prin toata maretia lor amintesc de Muntii Ceahlaului. Deasupra codrilor de brad stralucesc la lumina soarelui, turnuri, pereti verticali si stinci colturoase izolate. De jur imprejur, ca un briu se insira culmi mai mici in chip de contraforturi. De departe totul iti da impresia de inaccesibilitate, de mari eforturi pentru a urca spre crestele lui. Este numai o aparenta inselatoare, pentru ca in Ciucas poti urca pe multe drumuri mai lesne decit pe Penteleu, ori pe Siriu. Drumuri forestiere bine ingrijite se desfac din soseaua care trece prin Pasul Bratocea, dinspre Zizin, Vama Buzaului, ori dinspre Telejenel, pina sp 545d32f re infundaturile apelor care-l brazdeaza, continuate in multe cazuri cu poteci marcate spre culmile proeminente.

Muntii Ciucasului pot fi considerati ca un complex fizico-geografic relativ unitar, relieful lor comportind atributele muntilor inalti si in acelasi timp cei mai atractivi din acest sector carpatic Cunostintele actuale impun si problema denumirii. Faptul ca sint constituiti din doua grupe de culmi principale ii fac sa fie cunoscuti si sub titulatura de Muntii Ciucas-Zaganu. Latura lor sudica ajunge pina in bazinul riului Teleajen, motiv pentru care sint numiti si "Muntii Teleajenului'.

In Muntii Ciucasului, pe oriunde vei patrunde in interior se releva existenta unor forme de relief de proportii diferite variate ca geneza si evolutie, realizate pe o mare complexitate litologica-conglomerate, calcare, marne, gresii la care se adauga, pe alocuri sisturi argiloase etc. cutate diferit, ceea ce imprima originalitate in peisaj.

Dupa cum se stie valorile indicilor altimetrici precizeaza existenta in cuprinsul acestor munti a celor mai ridicate nivele de cadrul Carpatilor de Curbura: Virful Ciucas (l 954 m) si Virful Zaganu (1883 m). Dealtfel, inaltimile si clima justifica prezenta etajelor fizico-geografice, care afirma contraste destul de frapante intre ele. Sa-l urcam prin partea estica, indreptindu-ne pasii pe valea Telejenelului si apoi, mai sus, spre crestele golase De cum intri in munti, ornamentul bogat al culmilor il formeaza padurile mixte de foioase in care predomina fagul (Fagus silvatica) si, din loc in loc, poienile implinite de gingasia florilor. Dupa citva timp valea se largeste, orizontul se deschide in Depresiunea Poiana Stinei (962 m altitudine). O armonioasa revarsare de culori infrumuseteaza intreaga arie depresionara. Aici piraie repezi se string in manunchi - Pinul Cetatii care vine dinspre Trecatoarea Tabla Butii, Pinul Boncuta (Telejenelul) cu izvoarele in pragul trecatorii cu acelasi nume, Piriul Stinei, care trece prin chei adinci, Piriul Alb care strabate si el doua rinduri de chei, si altele mai scurte - formind un adevarat nod hidrografic. Apele reci si limpezi, adunate intr-un lac, servesc pentru cresterea pastravilor. Casa de vinatoare si terenul de schi de aici sint realizari recente.

Poteca pe Valea Stinei, in amont, intre Culmea Suvitelor si Culmea Valea Stinei da posibilitatea de a cunoaste nu numai vegetatia padurilor si fauna, dar si structura geologica. In regiunea Poiana Stinei predomina sisturile marnoase, pe alocuri argiloase (cretacic superior) roci slabe la actiunea agentilor externi. Mergind mai sus Cheile Stinei, lungi de circa l km cu pereti inalti pina aproape de 100 m, ca niste ziduri uriase, se inscriu in rindul constructiilor marete din zona conglomeratelor. Stinci, bolovani, pietrisuri ca dintr-un palat ruinat se vad pe jos in tot ulucul, iar apa este mai multa in timpul ploilor, la viituri. Capatului de sud al cheilor ii corespunde in linii mari terminarea stivei de conglomerate, unde izvoarele abunda. Aceasta este dealtfel o caracteristica a Ciucasului. Spre altitudinile mai mari de circa l 400 m izvoarele sint foarte rare, vaile in general sint seci, cu exceptia perioadelor cind ploua.

Aproape de locul numit Curmatura Stinei o muche de creasta te captiveaza prin frumusetea peisajului din jur. Spre est, dincolo de Piscul Albelor, pe linia orizontului apare silueta greoaie a Muntilor Siriului, la nord o poteca merge mai departe la Izvorul Laptisorului si apoi spre Cheile Strimbu. Aici este zona de intrare in etajul superior al Muntilor Ciucasului, cel mai spectaculos etaj, unde, cind pornesti de jos nu-ti poti imagina chipul podoabelor din lumea stincilor nascute de inghet si dezghet, vint si apa. De pe belvederea Zaganului orizontul se deschide larg asupra vaii Timpa, a Depresiunii Cheia, a Culmii Buzaianu si Coltii Vinatorului care ies in chip de catarge sure din mijlocul codrilor intunecati de molid. Turnul de Arama, Stinca Vulturilor, de pe latura estica a liniei Gropsoarele-Zaganu strapung cu indrazneala in chip de monumente arhitecturale intreaga desfasurare a covorului de rasinoase. In revarsarea calmului se perinda prin fata ochilor, peste muchea Muntelui Rosu (l 648 m), o perspectiva ademenitoare, grupul statuar al Ciucasului.

La intoarcerea din sistemul Gropsoarele, dupa ce treci de seaua Chirusca, un loc bun de popas se afla la Cabana Ciucas (l 550 m altitudine) al carui spatiu este dominat de Masivul Chirusca (l 664 m), cu versantii acoperiti in timpul iernii de podoaba imaculata a zapezilor. Aici te afli in inima de piatra a muntilor. Mai incolo, spre apus, stincaria Virfului Ciucas, Tigailor Mari, Gemenilor Ciucasului s.a. te poarta in lumea basmului. Eroziunea diferentiala a creat lucrari de mare arta, suple, cum se pot vedea numai in Ceahlau si Bucegi, inchipuirea populara, dar mai mult cea livresca, le-a atribuit diferite denumiri. Bunaoara, "Babele la sfat' etaleaza un ansamblu de roci in forme deosebit de sugestive, dovedind o vie imaginatie. Din frumusetea intregului ansamblu structural al Ciucasului, in dimensiuni variate, se desprind "Turnul Goliat', "Mina Dracului', ciuperci, capatini de zahar, piramide, apoi pe Culmea Bratocei, Sfinxul si altele, cu ornamente sculpturale intilnite numai in masele calcaroase si conglomeratice. Sint vestigii ale operei de eroziune care s-a exercitat asupra Muntilor Ciucasului de-a lungul timpului geologic cu diferite intensitati si ritmuri. Microformele intregesc arhitectura lor revelatoare, sporind astfel pitorescul locurilor. In ce epoca geologica a aparut acest fenomen constructiv al naturii, cind a inceput? Asemenea opere au o existenta aruncata peste sute si sute de milenii, poate de ordinul milioanelor de ani. Efortul constructiv al naturii este enorm, desfasurat de-a lungul framintarilor tectonice. Aici, sa lasam piatra sa vorbeasca!