MUTAŢII ÎN EVOLUŢIA POPULAŢIEI MONDIALE
Evolutia umana este un subiect înca amplu discutat în stiinta, în principal sub aspectele vechimii, desprinderii de celelalte primate si bineânteles de statutul de hominizi ca singura specie. Se disputa înc 111g61b 59; ariile de antropogeneza si caile de raspândire geografica la nivelul întregii planete.
2.1 Ce vârsta are omenirea?
De la primele aparitii ale comunitatilor umane si pâna în zilele noastre putem urmari o evolutie de constanta ascensiune a speciei umane?
Etnogeneza
Exista înca o mare varietate de opinii privind etnogeneza umana si în speta vechimea speciei umane. Unii antropologi plaseaza stramosii omului cu doua si chiar cu trei milioane de ani în urma. Altii plaseaza "bornele" preistoriei umane cu mult peste patru milioane, ajungând chiar la opt milioane de ani si chiar peste. Este vorba de specii de maimute-om cunoscute sub denumirea de australopiteci (Australanthropus), recunoscute în vreo trei variante africane (Africa de Sud, Tanyania sau Kenya si Etiopia).
Opiniile converg spre ideea continuitatii alaturi de australopiteci a speciei homo habilis descoperita în Tanzania, Ciad, Etiopia, Israel, China s.a. Este un hominid superior sub aspectul antropologic (capacitate craniana, maxilare, sistem osos) si mai ales prin bipedismul cvasi-perfect. Homo habilis este "creatorul" primelor utilitati din piatra.
O evolutie superioara este marcata de Homo erectus cu variante de pitecantrop (sau "omul de Java"), sinantrop ("omul de Pekin"), atlantrop (nordul Africii-Maroc), heidelbergensis (Germania) s.a.
Homo erectus este apreciat în timp de la 2,5 milioane de ani pâna la 100.000 de ani.
Specia umana ulterioara este Homo Sapiens (Neanderthal si altii), apoi Homo sapiens sapiens (omul actual).
Urmarind evolutia si succesiunea hominidelor în timp, vârsta omenirii poate fi cu mai multa usurinta urmarita din paleolitic, adica cu aproximativ 600.000 de ani în urma.
2.1.1. Paleolitic
În Paleolitic, urmele materiale atesta prezenta cetelor nomade de hominizi, culegatori si vânatori. Este vorba de urme materiale ale asa numitelor "unelte de prund" (vetre de foc, aschii de silex, toporase de mâna), descoperite si la noi în România, în yona Slatina, pe valea Dârjovului. Se atesta, pe teritoriul României (perioada 540.000-120.000 î.Hr.) prezenta hominidelor cât si îndeletnicirile lor, în Moldova, la Mitoc - Prut
Paleoliticul constituie perioada cea mai lunga si cea mai veche a preistoriei. Ea înscrie evolutia hominidelor de la primele începuturi si pâna în anul 10.000 î.Hr.
Pe teritoriul României, în paleoliticul mijlociu (în perioada 120.000-100.000 î.Hr.) se atesta prezenta lui Homo primigenius descoperit în pesterile Baia de Fier (jud. Gorj), Ohaba Ponor (jud. Hunedoara), Ripiceni (jud. Botosani), perioada distinsa în principal prin ocupatiile legate de vânatoare si prin uneltele corespunzatoare (unelte ascutite-vârfuri si razuitoare, vatra de foc dubla). Paleoliticul superior (100.000-10.000 î.Hr.) este afirmat prin homo sapiens fossilis, reprezentat de o cultura mai extinsa cu tehnica lamelara si folosirea focului. S-au descoperit numeroase ateliere si unelte în judetele: Bihor, Hunedoara (pestera de la Cioclovina), Brasov (Pestera), Neamt (Ceahlau) s.a. În perioada anilor 10.000-5000 î.Hr. este atestat, Homo sapiens recens, marcat si pe teritoriul României prin urmele din pestera Baile Herculane, apoi zona masivului Ceahlau care scosând în evidenta unele progrese în folosirea uneltelor cioplite si mai ales în descoperirea arcului cu sageata.
Întinderea paleoliticului de la cca. 600.000 ani si pâna la "contactul" cu neoliticul (cca.5.500-6.000 ani), formeaza o perioada distincta în aprecierile demografice cu privire la numarul locuitorilor. Evident ca în aceasta perioada, vânatoarea era dominanta în viata oamenilor. "Munca agricola" apare mult mai târziu, ea marcând o noua etapa în istoria omenirii si respectiv în evolutia numerica a populatiei.
Cu 5000 de ani î.Hr. cea mai mare parte a populatiilor se ocupau cu vânatul si culesul natural. În aceasta perioada apar o serie de asezari mici de agricultori în Valea Nilului, India, China, în Europa, America de Sud si Centrala. Viata era în general nomada. De abia prin anii 3000 î.Hr., se apreciaza o dezvoltare mai activa în agricultura, fapt ce permite dezvoltarea si evolutia unor civilizatii urbane în spatiul Mesopotamiei, Valea Nilului, Indusului s.a.
În Egipt, apar orase mici, care treptat (prin anii 3100 î.Hr) se unesc si formeaza regatul Egiptului.
Au aparut marile civilizatii desi foarte diferite ca structura, amploare si functionalitati, au multe aspecte comune (monumentalitati publice, ceremoniale, decoratii etc.), dovedind o varietate de forme de comert, aparitia negustorilor, aparitia scrierii etc.
Cu 5.000 de ani î.Hr. comunitatile din Egipt cultivau grâu, orz si cresteau animale domestice. Prin 2650 î.Hr. se folosesc pentru prima oara barci cu pânze pe Nil si începe perioada construirii piramidelor în Egipt.
În China, cu 5.000 de ani î.Hr. apar primele asezari specifice din piatra si primele culturi de orez.
Prin anul 1.400 fenicienii concep primele scrieri prin alfabet.
În Europa apare cultura Gumelnita atestata pe teritoriul României de azi.
În anii 5.000 î.Hr. se atesta cultura porumbului în Mexic. În anii 2500 porumbul devine hrana de baza a populatiei din America Centrala.
În aceasta perioada omul devine mai productiv, de surse pentru hrana, devine sedentar, edifica asezari în strânsa legatura cu extinderea terenurilor prin defrisare. Numarul populatiei creste.
2.1.2. Populatia în perioada desprinderii de pestera
- Distinctiile neoliticului
- Epoca bronzului
- Epoca fierului
2.1.3. Cinci secole î.Hr.
- Evolutii demoistorice
- Aprecieri asupra spatiului românesc de astazi
- Formarea bazei etnice autohtone
2.1.4. Primele cinci secole d. Hr.
- Mutatii istorice
2.1.5. Ultimele cinci secole ale primului mileniu
Religia si migratiile
2.1.6. Începuturile mileniului II
- Cruciadele
- Comertul
- Epidemiile
- Descoperirile geografice
2.1.7. A doua jumatate a mileniului II
- Marile descoperiri geografice
- Începuturile colonizarii Americii de Nord
- Estimari
2.1.8. Secolul al XIX-lea
Anul 1800, an de referinta
În anul 1804 omenirea înregistreaza primul miliard de locuitori
Depasirea miliardului de populatie
2.1.9. Secolul al XX-lea
1,6 miliarde locuitori
Din anul 1900 pâna în anul 2000 populatia mondiala a depasit cifra de 1,6 miliarde ajungând la 6,1 miliarde. Deci într-un secol numarul populatiei mondiale a crescut cu 4,5 miliarde locuitori.
Reproducere exploziva
Efectele evolutiei explozive
Succesiunea miliardelor de locuitori
Din 10 nou nascuti 9 se afla în regiuni subdezvoltate
|
