Macedonia
Noutatea pe care postcomunismul a adus-o problematicii securitatii europene consta īn faptul ca a īnlocuit o problematica globala de securitate - raz 23523v2112x boiul rece - cu o pluralitate de problematici ale securitatii regionale: īn Balcani, īn Caucaz, īn nordul Marii Negre. Toate aceste regiuni sīnt situate la periferia Uniunii Europene, iar sursele invocate ale amenintarilor par sa se limiteze de fiecare data la o problematica interna - conflict religios, conflict interetnic, confruntare politica interna - slab legata de problematica globala a securitatii. Amenintarea pentru securitatea europeana la nivel continental pare a proveni mai degraba din capacitatea unora dintre factorii de amenintare globala - de tipul terorismului sau al crimei organizate - de a utiliza conjuncturile create de conflictele regionale īn scop propriu (precum implicarea mujahedinilor īn razboiul din Bosnia). O a doua amenintare ar putea sa apara ca urmare a potentialului oferit de o serie de conflicte locale de a functiona ca "debuseu" pentru conflictele sau tensiunile interne din tarile vecine. Amenintarea consta īn potentialul de extindere a conflictului, ca īn cazul implicarii nationalistilor ucraineni īn conflictul din Transnistria, al nationalistilor sīrbi īn conflictul din Bosnia, al nationalistilor albanezi īn cel din Kosovo si FYR Macedonia etc.
Din perspectiva diversitatii surselor de dezvoltare, principala problema creata de postcomunism a constat nu atīt īn exacerbarea nationalismelor sau eliberarea tensiunilor locale de sub constrīngerea restrictiilor de bloc, cīt īn crearea unor noi alternative de surse de dezvoltare pentru state, care, urmare a politicii de bloc, nu dispuneau de ele īn timpul razboiului rece. Razboaiele dintre tarile fostei Iugoslavii, chiar daca au fost justificate ideologic ca si conflicte interetnice, au avut la baza diferentierea surselor de dezvoltare potentiala īntre dezvoltarea oferita prin integrare europeana, pentru Croatia, Slovenia, Macedonia, si dezvoltarea prin resurse alternative a Serbiei. Conflictul transnistrean poate fi interpretat ca un conflict īntre regiuni dispuse sa apeleze la resursele occidentale de dezvoltare - Moldova - si regiuni care se pot dezvolta utilizīnd resursele de dezvoltare ale Rusiei. Acelasi model explicativ poate fi aplicat pentru Ucraina, Georgia - unde Abhazia este mai legata de resursele rusesti de dezvoltare decīt restul tarii - Armenia si alte tari din Caucaz.
Razboaiele interetnice din Balcani declansate in decursul
dezmembrarii fostei Iugoslavii nu s-au incheiat decat dupa interventia armata
si diplomatica a tarilor din NATO. In afara de Slovenia, celelalte state
desprinse din fosta Iugoslavie inca nu au intrat oficial in comunitatea
democratiilor europene. Croatia, Macedonia si Albania au facut cereri de
aderare
La summit-ul de
In ultimii opt ani, cele trei state aspirante s-au pregatit intens pentru admitere in cadrul Planului de Actiune pentru Aderare. Ele au initiat cu succes reformele necesare pentru interoperabilitatea cu NATO, si-au demonstrat atasamentul fata de comunitatea democratiilor europene si au participat activ la operatiunile militare ale Aliantei in Afganistan.
Dintre cei trei candidati, Croatia este cea mai avansata in pregatirea pentru integrare in NATO si UE. Ea a beneficiat de o crestere economica vertiginoasa, a reformat decisiv sistemul politic spre democratie multipartinica si si-a consolidat relatiile de colaborare cu tarile din comunitatea euroatlantica.
Macedonia a reusit sa atenueze tensiunile interetnice, a
progresat considerabil in implementarea reformelor necesare pentru satisfacerea
criteriilor de aderare si a cooperat intens cu oficialii din NATO. Cu toate
acestea, Grecia a amenintat ca isi va utiliza dreptul de veto ca sa blocheze
admiterea Macedoniei in NATO, daca Skopje nu renunta la denumirea de
"Macedonia". Atena pretinde ca guvernantii de
De cand a scapat de comunism, Albania a facut eforturi
remarcabile ca sa-si dovedeasca europenismul si atasamentul fata de aspiratiile
democratice ale comunitatii atlantice. Desi majoritatea albanezilor sunt de
religie musulmana, guvernantii, societatea civila si sistemul de educatie au
promovat activ secularismul si au evitat orice identificare cu fundamentalismul
islamic. Izolarea Albaniei, prin respingerea solicitarii de a
adera
Regretabil, doi lideri importanti ai NATO, presedintele american George Bush si secretarul general Jaap de Hoop Scheffer, au fost printre cei care au exprimat anumite rezerve in legatura cu invitarea la aderare a celor trei tari balcanice la summit-ul din aprilie 2008. Majoritatea celorlalti oficiali americani si europeni sunt convinsi ca admiterea lor fara intarziere este necesara, mai ales in conditiile in care tensiunea regionala a crescut din nou, din cauza independentei acordate recent provinciei Kosovo.
Cei care sustin invitarea insista ca nicio extindere anterioara a NATO nu a fost regretata ulterior, ca statele est-europene admise au participat activ si loial la consolidarea Aliantei si ca noii membri au contribuit considerabil la stabilitatea si detensionarea regiunilor respective, chiar daca nu au satisfacut initial toate criteriile pentru aderare. De exemplu, Grecia si Turcia nu ar fi fost admise nici astazi in NATO, daca li s-ar fi cerut sa rezolve toate conflictele etnice si teritoriale dintre ele inainte de aderare.
Orice amanare a admiterii celor trei tari balcanice in NATO ar putea destabiliza din nou regiunea si ar crea dificultati majore pentru Uniunea Europeana, care isi va asuma curand responsabilitatea pentru securitatea Balcanilor, fara participarea directa a Statelor Unite si a Aliantei Atlantice(www.revista22.ro).
Richard Holbrooke, fost consilier al presedintelui american Bill Clinton a declarat ca situatia de la granita Macedoniei cu Iugoslavia este inca foarte tensionata si reprezinta un real pericol atit pentru stabilitatea Macedoniei, cit si pentru stabilitatea intregii zone balcanice. Fundamental este ca fortele politice albaneze si populatia albaneza din Macedonia sa nu sprijine actiunile teroristilor albanezi care au venit din Kosovo
Un conflict etnic nu are solutii imediate, nu poate fi rezolvat cu solutii clasice. Un astfel de conflict trebuie rezolvat, obligatoriu, prin mijloace politice, pentru ca aici exista probleme etnice de sute de ani. Aceste probleme trebuie rezolvate cu rabdare, in timp. Ele nu se mai pot rezolva la masa tratativelor si nici prin bombardamente. Trebuie pusa in joc foarte multa rabdare si, in acelasi timp, trebuie sa existe fermitate din partea opiniei publice, in ideea de sanctionare imediata a actiunilor teroriste si a bandelor inarmate care actioneaza in aceasta zona.
Sint anumite puteri straine care au inarmat mai intii UCK-ul, iar apoi, o parte din UCK s-a transformat in militiile kosovare. In aceste conditii, restul mercenarilor au ramas fara serviciu si ei continua sa fie folositi pentru destabilizarea situatiei din zona.
Elemente de analiza:
alegeri cu probleme interpartide si interetnice ( un mort si zeci de raniti la 1 iunie, repetate violente la Tetovo si Kondovo, )
serviciile de securitate scapate de sub control īnlesnesc si participa direct la escaladarea coruptiei (Saso Mijalkov, seful serviciilor secrete, care asculta telefoanele Bursei pentru a obtine cāstiguri; existenta unui "triunghi al Coruptiei" format din partidele politice, criminalitatea organizata si serviciile secrete restructurate.)
atentate īmpotriva presedintelui (Kiro Gligorov, a supravietuit unei tentative de asasinat)
existenta unor structuri de securitate paralele, neoficiale, fiecare legata de un alt partid, si in acelasi timp adanc implicate in criminalitatea organizata (Branko Bojcevski, de pilda, cu foarte multe legaturi in partidul fostilor comunisti, USDM, poseda o agentie privata de paza si protectie care a obtinut contracte importante pentru paza unor companii ale statului in perioada in care el insusi, Bojcevski, era consilierul primului ministru pentru problemele de securitate.)
manifestari teroriste coordonate politic
manipularea preferentiala a dosarelor politice
discriminari etnice īnsotite de violente
nerezolvare problemelor legate de denumirea statului care blocheaza aderarea la organizatiile internationale.
Cutia Pandorei odata deschisa si "Raul" eliberat, ne pune obligatoriu īn situatia de a repara un rau prin altul. Trebuie sa acceptam dezintegrarea unui stat ca Yugoslavia pentru a face din el o multime de state, unele denumite asa cu multa bunavointa, caci, dupa suprafata lor, mai degraba sunt un fel de judete, si apoi reīntregirea īn UE. Pentru a rezolva problematicile specifice unor astfel de schimbari nu exista solutii realiste locale, ci o urgentare a includerii acestor tari īn UE.
Elemente de actiune
|