Madridul, capitala Spaniei, are o excelenta pozitie strategica, in inima tarii, dandu-i posibilitatea de a controla toate drumurile dintr-o parte in alta a Spaniei. Adevarata caracatita a comunicatiilor trimitandu-si, spre margini, tentaculele cailor feroviare si rutiere.
Istoria marelui ora 23323i83x s nu este atat de veche ca a altor capitale europene. Roma, Parisul, Londra, Lisabona, Viena e.t.c.
Istoria Madridului se insira doar pe un mileniu, fiindca abia spre sfarsitul primului mileniu al erei noastre este mentionata, pe aceste locuri, o fortareata inconjurata de paduri luata cu asalt cand de crestini, cand de mauri, pana cand au pus definitiv stapanire pe ea, in anul 1083. In oraselul care a crescut, greu si incet, in jurul fortaretei, au inceput sa se opreasca, regii Castiliei, care veneau la vanatoare. Si cum vanatorile erau dese, iar regii castilieni reuneau aici, de multe ori, Cortesurile, Madridul a devenit in timp, o adevarata resedinta regala.
Dezvoltarea orasului poate fi urmarita aproape pas cu pas, incepand din 1561. Un astfel de pas mai insemnat a fost domnia lui Felipe al IV-lea sub care s-a intocmit primul plan urbanistic al Madridului.
O perioada de mare avant in materie de urbanizare, in evul mediu, a constituit-o domnia lui Carlos al III-lea de Borbon, cand Madridul s-a imbogatit cu o centura de bulevarde strajuite de cladiri somptuoase. Sunt locuri in vechiul Madrid din sec. XVI-XVIII, pe care madrilenii le numesc si astazi ,,al lui Felipe", ,,a lui Carlos''.
Aceasta inima a Spaniei care e Madridul are, la randu-i, o inima, care poarta un nume sonor, devenind celebru in lumea intreaga: Puerta del Sol (Poarta Soarelui). O inima vie, aceasta poarta a soarelui, deschisa in vechiul zid de incinta, spre rasarit. De aici iradiaza strabatand orasul cele mai importante artere ale capitalei Spaniei: Calle de Alcala si Calle Mayor. Calle de Alcala, artera prin care se revarsa, ca un urias fluviu, marele trafic al orasului. Aici se afla Plaza de Toros, cea mai mare din Spania; se mai afla Plaza de Cibeles, piata larga, avand in mijloc fantana zeitei orientale a fecunditatii, Cibele, pe un car tras de lei, proiectata de Ventura Rodriguez.
Calle Mayor, cealalta cale care te duce in sens opus, traverseaza cartierele vechiului Madrid. Imediat dupa ,,Poarta Soarelui", pe stanga, se deschide, magnifica si armanioasa, cu geometria ei perfecta, Plaza Mayor (Piata Mare), locul unde de-a lungul multor decenii s-au desfasurat serbari la care asistau regele si curtea. Tot pe stanga se deschide si Plaza de la Villa, cu celebrul ,,Torre de Los Lujanes". Calle Mayor se termina in marele ansamblu format din Palacio Real (palatul regal).
Spre nord de acest comlex, monumente notabile sunt: bisericuta ,,San Antonio de la Florida'' cu fresce de Goya, si Plaza de Espana.
Spre sud se intinde cea mai mare parte a vechiului Madrid, strabatuta de Calle de Toledo, pana la Puente de Toledo, peste Manzanares opera a arhitectului madrilen Pedro Ribera.
Madrilenii, acesti oameni amabili, spirituali, curtenitori, cu multe obiceiuri, intre care tipic este acela de a petrece ore in sir in cafenele. Cafeaua sorbita tacticos in sutele de cafenele cu terase insirate de-a lungul frumoaselor ,,paseos'' este mai mult un pretext pentu un anumit rit: conversatia nesfarsita de ore si ore, si gluma scurta, grasa, specific spaniola (asa zisa ,,el chiste"). In cafenelele madrilene se creeaza tipuri si personaje literare, se aranjeaza afaceri, se face politica, se glumeste pe seama eroilor lumii mondene.
Intr-o asemanea ambianta spitituala, au crescut, s-au dezvoltat si s-au desavarsit arta de a gandi, de a picta, de a scrie. Fii ai Madridului Francisco de Quevedo, extraordinar sonetist, Lope de Vega, geniul spaniol al improvizatiei dramatice, Ramon de la Cruz, cel mai mare autor de scenete cu subiect comic, Jacinto Benavente, maestru al comediei de salon.
|
