Materiale si echipament alpin
[1]. În functie de gradul de dificultate al traseului care urmeaza a fi escaladat, fiecare militar poate fi dotat cu 3-4 pitoane diferite. Pitoanele se pastreaza însirate pe bucla cîte 5-10 bucati, iar pe timpul apropierii de locul de unde începe escaladarea se transporta în ranita.
Toporasul-ciocan (fig. 9 a si b) are o coada din lemn de frasin, cu lungimea de circa 25 cm, întarita cu pene metalice. La capatul cozii este practicat un orificiu pentru curelusa. Toporasul-ciocan serveste pentru fixarea si scoaterea pitoanelor din stînca (gheata). Pe timpul escaladarii si lucrului el se tine în banduliera, cu ajutorul unei bucle. Intra în dotarea puscasului-mitralior.
Ciocanul de alpinism (fig. 10 a si b) se aseamana cu to-porasul-ciocan, în alpinism avînd aproape aceeasi întrebuintare. În locul partii taioase, acesta are un doc, care foloseste la curatarea stîncii si a prizelor, precum si la încercarea fisurilor.
Fig. 9- Toporasul-ciocan: a - fara port; 6 - cu port de piele.
Fig. 10. Ciocanul de alpinism: a - cu port de piele; 6 - fara port.
În cadrul grupei este indicat sa existe un toporas-ciocan (la puscasul-mitralior) si un ciocan de alpinism (la unul din pistolari), tinînd seama ca la un moment dat grupa poate actiona pe doua echipe.
Pioletul (fig. 11) se compune din trei parti: capat, coada si vîrf. Capatul pioletului - alcatuit dintr-un cioc si o lopatica - este metalic, din otel superior, cu extremitatea ciocului si a lopetii calita; pe extremitatea inferioara ciocul este prevazut cu zimti. Coada pioletului este din lemn de frasin uscat; ea are sectiunea ovala, iar la extremitatea inferioara, acolo unde patrunde în zapada, este conica. Vîrful pioletului se confectioneaza din acelasi otel ca si capatul si are o lungime de 6-7 cm; el se fixeaza în partea inferioara a cozii pioletului, întarindu-se la nevoie cu un manson metalic. Pe coada pioletului este prevazut un inel de care se leaga o curelusa. Pioletul trebuie sa aiba o greutate cît mai mica, jar lungimea sa sa difere în functie de înaltimea militarului respectiv. La o grupa sînt necesare doua piolete.
Fig- 11. Pioletul.
[2]. Cu aceasta ocazie se pot arata succesele deosebite obtinute de catre militarii din unitate în aplicatii si în diferite ascensiuni în teren alpin, ca rezultat al interesului pe care l-au aratat pentru cunoasterea, întretinerea si folosirea corecta a materialelor alpine. Este indicat sa fie expuse în apropiere panouri cu fotografiile celor mai buni militari alpinisti, cu diplomele si capele obtinute la diferite concursuri.
Cunoasterea materialelor de alpinism se face în orele prevazute în program; dupa aprecierea comandantilor se poate folosi însa si o parte din timpul destinat activitatilor practice si studiului de dupa-amiaza.
|
