Mecanismul de declansare a avalanselor.
Stratul de zapada adera la sol sau la stratul depus anterior mai mult sau mai putin, in functie de factorii descrisi anterior. Consolidarea dintre stratul nou si cel vechi se produce l 21421b114v ent, in 2-3 zile sau chiar mai multe, reducand progresiv riscul de declansare spontana, care este foarte mare imediat dupa ninsoare. Dar riscul nu dispare de tot! Aderenta mentine patura de zapada; greutatea (mai exact componenta paralela cu panta a greutatii zapezii) tinde sa invinga aderenta la sol sau coeziunea dintre straturi. Fara sa desenam paralelogramul fortelor si sa intram in termeni tehnici, ne dam seama ca se declanseaza avalansa cand se rupe echilibrul fortelor. Aceasta se poate produce prin doua mecanisme:
a. scaderea aderentei (= forta de frecare, intr-o modelare mecanica a cazului) Are loc prin metamorfoza destructiva, aparitie de cristale granuloase ("zahar") sau prin cresterea temperaturii (topire), care diminueaza forta de atractie/contact intre cristale.
b. cresterea greutatii masei de zapada dincolo de limita in care o poate compensa aderenta. Cresterea greutatii poate fi o crestere propru-zisa de greutate a stratului de zapada (de regula prin noi depuneri), cand se autodeclanseaza (avalanse spontane). Sau prin adaugarea altor forte (cauzate de caderi de cornise, trecerea unor turisti, schiori, capre negre, strigate, zgomote, explozii, vant puternic etc.) - cand pornesc avalanse provocate.
Locul/planul de alunecare nu e intotdeauna o interfata dintre straturi, ci uneori poate fi chiar in interiorul unui strat devenit fragil. De asemenea, nu intotdeauna fractura paturii de zapada se produce la locul de trecere a turistilor, schiorilor. Se poate produce si la distanta, dar nu mare, zeci de metri, in zone unde intervine si "patul" avalansei (de ex. la racord al pantelor, mai ales in zonele convexe). Greutatea suplimentara reprezentata de oameni mareste tensiunile interne, "stresul" din patura de zapada data de metamorfoza interna, stratul superficial actionand ca un resort.
Pe pantele cu inclinatie mare - in jur de 45 grade - autodeclansarea se produce la cantitati mai mici de zapada si prin urmare se "descarca" mai des. Pe pantele mai line e necesara o cantitate mai mare pentru a rupe echilibrul, dar potentialul distructiv este mai mare din cauza energiei potentiale mai mari.
Avalansa pornita, evolueaza nu numai in functie de inclinarea pantei si masa de zapada, ci si de morfologia pantei, de tipul zapezii si de multi alti factori. Evolutia depinde si de procesele interne ce se petrec in masa de zapada in alunecare. Cristalele de zapada se modifica, devenind in majoritatea tipurilor de avalanse o pudra fina, cu forta de frecare redusa intre particule si deci cu o mare "fluiditate", ce duce la o mare viteza de curgere a avalansei. Dar detalii despre fiecare tip de avalansa afla intr-un capitol viitor.
De retinut 3 situatii cand pericolul de avalanse e maxim si se indica "sa stam cuminti":
1. Dupa ninsori recente in cantitate mare
2. Dupa incalzirea brusca a vremii
3. Dupa ninsori mici, dar cu vant!
In situatiile 1 si 2 curg avalanse spontane, dar desigur ca e foarte usor de a fi produse de imprudenti, caci raportul greutate-aderenta e la limita echilibrului. Aceste doua situatii sunt in general cunoscute de catre montaniarzi si evitate, caci sunt mai usor de recunoscut.
Despre prima situatie, in Alpi se spune ca: "Pericolul avalanselor persista cat timp crengile copacilor sunt incarcate" (am adauga: daca nu le scutura vantul!) - asa cum ne spune veteranul Ionel Coman intr-una din cartile sale.
In a doua situatie, cand in satele de munte curg stresinile, in munti curg avalansele de primavara.
In situatia a 3-a, se produc foarte rar avalanse spontane, dar se produc cele provocate. Vom reveni, caci a treia situatie e cea care face multe victime.
Īndrumar avalanse - Tipuri de avalanse
Motto: "Principala calitate necesara unui alpinist pe timp de iarna este sa stie <<sa citeasca zapada>>!"
Toma Boerescu
Am analizat in capitolul anterior trei grupe de factori naturali care contribuie la declansarea avalansei: relieful, zapada si conditiile meteo. Calitatea zapezii este cea mai importanta. De ea depind caracteristicile avalansei.
Fiecare ninsoare aseaza un nou strat de zapada peste cel (cele) mai vechi. Vedem ca ninge mult sau putin, cu fulgi mari sau mici, ca zapada e mai "uda" sau mai "uscata" etc.
Felul zapezii variaza: in acelasi loc, de la o ora la alta, adesea chiar in timpul aceleasi ninsori. In revista N&A nr. 95 sunt date si explicate 20 din cele 108 (!) denumiri diferite pe care le au eschimosii pentru zapada si straturile de zapada!
Variatiile direct observabile (macroscopice) sunt reflectarea diferentelor microscopice. Chiar unde zapada ne pare uniforma pot fi diferente microscopice notabile.
De aceea, zapada e in realitate neuniforma. Nu doar de la o zona la alta, ci chiar in acelasi loc: de la sol spre suprafata exista de regula un o succesiune de straturi de zapada relativ distincte, cu caracteristici diferite.
Cand diferentele sunt semnificative, ele prezinta o mare importanta in declansarea avalanselor, dar sunt totodata sesizabile fara instrumente speciale, de catre orice montaniard instruit si experimentat.
De fapt, chiar in interiorul aceluiasi strat sunt diferente. In functie de adancime, exista diferente de presiune, de temperatura, structura, etc. Dar acest lucru prezinta putina importanta practica pentru noi, astfel ca putem utiliza modelul succesiunii de straturi paralele suprapuse, limita dintre ele fiind cate o interfata de mare importanta. Este insa important sa retinem ca zapada sufera si o continua transformare in timp, mai rapida sau mai lenta, in functie de mai multi factori. Fara a intra in detalii, mentionam ca se distinge o "metamorfoza constructiva" si o "metamorfoza destructiva" a cristalelor de zapada. Compresia, topirea, inghetarea, sublimarea si desublimarea produc transformari specifice complexe.
Pe tema zapezii s-a dezvoltat o intreaga stiinta si exista institute de cercetari specializate strict pe acest domeniu.
Daca studiul aprofundat ramane rezervat specialistilor, cunoasterea - in mare - a diferitelor tipuri de avalanse este utila oricarui om ce abordeaza muntele pe timp de iarna: fiecare tip de avalansa, avand caracteristici proprii, implica un anumit mod de evitare a ei si de salvare din ea.
Cea mai utila clasificare a avalanselor se bazeaza tocmai pe tipul de zapada care o produce. Asa cum am aratat, exista multi factori si multe variabile, implicand existenta unui larg spectru de feluri de zapada. In practica insa, din punct de vedere al avalanselor, le putem grupa in cateva tipuri mari.
|
