Mijloace sumare de investigare a zapezii:
1.1. Starea suprafetei zapezii. Este cea mai usor de studiat, dar nu ne ofera multe indicii. Nu intram in detalii despre multiplele tipuri de zapada cazuta sau metamorfozata dupa ninsoare.
Schiorii vorbesc de "zapada buna" si "zapada rea".
"Zapada buna" e cea care le permite sa evolueze in viraje, fara mari eforturi, fara risc de caderi. Cea mai dorita zapada este un strat de 5-25 cm (chiar mai mare in locuri unde relieful nu e favorabil avalanselor) de zapada uscata proaspata "pulver, poudreuse", depus peste stratul vechi "tare"/ inghetat. Idem e "firn"-ul, ("neige fondante") zapada de schi de primavara, cand doar un strat superficial e inmuiat de caldura solara, in care canturile prind usor, dar schiurile nu se scufunda ca in zapada moale. Buna e si zapada inghetata, mai ales daca are un strat de cristale la suprafata zapezii, daca nu e cu "valuri" si daca nu e "ca sticla".
"Zapada rea" este cea moale, umeda, "grea" ("mouillee, soupe, polenta") in care schiurile se scufunda si virajele sunt cvasi imposibile. In ea, se recomanda -mai ales schiorilor mediocri- intoarcerile "de pe loc" 18318b119s ;, coborarea in "zig-zag"-uri largi.
"Rea" e si cea cu consistente inegale, in care schiorul trece de la o zona la alta. Intrand in zone cu "zapada suflata" (placi de vant), chiar in zone mai plate, unde nu e riscul de a declansa o avalansa, zapada se rupe sub viraj. "Rea" e si "zapada cartonata - crusta"- e inghetat numai un strat superficial, care se rupe sub greutatea schiorului, mai ales (dar nu numai) la viraje.
"Rea" e si "zapada trafolata" - urme, mai ales inghetate de la alti schiori si zapada "cu valuri" (ondulata).
Rea este si zapada lipicioasa ("neige collante") care se lipeste de schiuri sau de "foci". Dar exista in magazine solutii de "depanare", de evitare a formarii suparatorilor "saboti" de zapada.
Cele scrise mai sus sunt valabile si pentru cei fara schiuri, cu unele mici diferente.
1.2. Studiul straturilor de zapada.
Stim ca zapada care acopera solul are mai multe straturi, diferite ca vechime, consistenta (rezistenta mecanica), structura, legatura intre ele (natura interfetelor). Studierea, cunoasterea lor e mult mai importanta decat starea suprafetei zapezii. Pentru a aprecia riscul de avalansa- in afara de a tine seama de conditiile meteo, e foarte important a studia/cunoaste straturile zapezii.
1.2.1. Testul cu batzul. (fr: "test du baton", engl: "stick test"): e imprecis, dar usor si rapid de executat si ofera unele date. Se infunda energic batul de schi in zapada, cu manerul sau cu rondela si se simte diferenta de rezistenta intre diferite straturi. Depistarea unuia mai moale, sub unele dure, e semn de alarma si ne invita la testul cu bloc.
1.2.2. Studiul pe blocuri de zapada = testul cu lopata. (fr. "test de la pelle", engl: "shovel test"). Mai cunoscute sunt: conul elvetian, blocul norvegian, blocul canadian (engl: " rutschblock test"). Se poate efectua si de catre schiori. Desigur e de dorit ca tehnica sa fie invatata in prealabil de la un specialist. Timpul estimat probei de catre doua persoane - 10-30 minunte, in functie de experienta si de felul zapezii.
Principiu: se detaseaza -pe laturile verticale- un bloc de zapada si apoi se incearca/provoaca rezistenta lui la compresie, desprindere, alunecare prin solicitare progresiva.
- Testul de compresie = Stuffblock. Se face un sant larg, orizontal in zapada (a se vedea mai jos), cu peretele dinspre amonte vertical. In el se fac cu lopata sau schiul doua santuri laterale la 30 cm. intre ele. Apoi pe suprafata superioara a acestei "coloane" de zapada, se executa - apasand/lovind pe lopata presiuni progresive cu degetele, pumnul. . . Nu intram in detalii. O metoda mai exacta, este a lasa sa cada pe lopata un saculet plin cu zapada in greutate de 4, 5 kg si de la inaltimi tot mai mari (10, 20, ..., 30 cm), indicate de gradatiile de pe cordelina saculetului. Rezultate:
Sub 20 cm = foarte instabila, intre 30-40 = moderat, 50 cm si mai mult = stabila.
- Conul elvetian: - metoda folosita de armata elvetiana si apoi popularizat de Werner Munter. Blocul predecupat are la suprafata zapezii forma de triunghi echilateral de 3 m. p. (laturile de 2, 5m). De fapt nu e con, ci o prisma.
- Blocul norvegian - (metoda Faarlund). Forma bazei blocului e trapezoidala, cu latura mare de 60 cm si cea mica de 20 cm. Inaltimea blocului - 60 cm. Deci blocul are forma de prisma.
E importanta alegerea judicioasa a locului unde se face testul Sa fie reprezentativ ca orientare si altitudine, similar cu zona ce va trebui traversata/folosita pentru schi. Se face pe pante cu inclinare de cel putin 30o si in zone fara risc pentru cei care fac testul, zone ne-expuse, protejate.
Se incepe cu realizarea unei transei de 2-3 m lungime, orizontala si - daca timpul ne preseaza- doar de 1, 50 m adancime. Trei sau patru sonde de avalansa (vergele de 2-3 m) infipte in zapada, vertical, nu perpendicular pe panta/sol, ne permit sa delimitam forma blocului. Apoi, o cordelina ghidata de sonde permite predecuparea blocului, folosind-o ca pe un fierastrau. Trebuie sa largim putin taieturile de pe laturile blocului, cu schiul, cu lopata, pentru a evita efectul de intepenire cand il vom desprinde.
Ultima faza este "solicitarea/supraincarcarea " blocului. Un om, cu bocanci sau cu schiuri, se aseaza cu grija pe bloc, deasupra centrului de greutate, adica la 80 cm de baza la conul elvetian si la 1m de baza mare la blocul norvegian. Daca schiurile depasesc blocul ca lungime, asta nu are importanta.
Se solicita progresiv blocul prin flexiuni, apoi prin sarituri (4 din fiecare, una dupa alta), intai de pe loc, apoi de deasupra blocului.
Rezultate:
Gradul de incarcare Declansarea Concluzii
a. spontana in timpul taierii nu se traverseaza
b. incarcare partiala in timpul asezarii schiorului nu se traverseaza
c. incarcare totala cand schiorul s-a instalat pe bloc nu se traverseaza
d. la flexiuni la flexiuni energice de evitat
e. saritura in timpul unor sarituri usoare precautii!
f. sarituri de sus saritura de pe loc, apoi de sus solida
g. nu se rupe nu se intampla nimic foarte sigura
Primele trei situatii - a, b, c- corespund unei paturi de zapada instabila, periculoasa; d si e - se trece prin zona doar daca nu e alta solutie si cu masuri de precautie (vezi mai jos); f si g - riscurile sunt foarte mici, dar nu excluse.
Un test facut pe o panta de 30o se poate extrapola la pante mai mari: riscul creste cu 1 grad (ex de la e la d cand panta e de 35-40).
- Blocul canadian. Doi canadieni - Jamieson si
unelte necesare timp
perete aval laturi perete amonte minute
lopata lopata cordelina/schi 10
lopata cordelina cordelina 9
lopata schi schi 5
lopata fierastrau fierastrau 5
Dar tot ei afirma ca schiul inlocuieste perfect fierastraul, obiect in plus. Timpul e tot pentru doi "executanti".
- Cand se executa teste cu blocuri?:
- Nu se fac teste
- Cand situatia e clara: este pericol! Adica in oricare din cele 3 "situatii avalansoase", pe care le-am repetat la inceputul acestui capitol, e inutil a face teste! Se renunta la tura, la trasee in zone de risc. Mergem atunci pe dealuri, dar si acolo evitam sa traversam/urcam valcele, rape (apropo de avalansa din Gutai din 22 febr. 2004!).
- Nu se fac teste in zone irelevante (ex. pe placi de vant)
- Se fac teste:
- Cand exista incertitudini, suspiciuni
- Pe pante netede de 30o sau mai mult, mai ales cand un grup de schiori vor sa schieze pe acea panta, dar si cand vor doar sa o traverseze.
- La retrageri cvasi-obligatorii de pe munte in caz de dubii.
- Erori posibile: S-au facut experiente cu mai multe blocuri in zone similare si s-au obtinut rezultate apropiate, confirmand pertinenta metodei. Dar sunt situatii care dau incertitudini: ex.
- pe zapada inmuiata,
- cand e un strat de pulver sub 40 cm. , mai ales daca se sare cu bocancii
- cand se face test cu schiurile si acestea ajung la mai putin de 5 cm de "suprafata de glisare", etc.
Se pot face teste de suprafata? Unii recomanda - pentru rapiditate - o adancime de doar 60 cm. pentru blocul glisant, nu de 1, 5 m, avand in vedere ca majoritaea paturilor de zapada declansate de schiori au sub 60 cm. grosime. Poate insa da rezultate eronate: o stabilitate a straturilor superficiale, poate sa fie concomitenta cu o instabilitate a celor din profunzime, prin metamorfoze interne ale zapezii.
1.2.3. Studiul stratigrafic: Unele tehnici nu pot fi efectuate de schiori ci doar de catre specialisti. Ex. "sondajul stratigrafic prin batere" (fr: "profil par battage", engl: "rammsonde profil, ramtest") si "scizometria" (engl:"shear-frame").
Studiul manual al straturilor: dupa ce am facut santul/transeea pentru blocul de zapada in peretele acesteia (fata dinspre aval a blocului creat), inainte de testul de incarcare a blocului- putem efectua un studiu "nestiintific", manual, al straturilor, ("a face un profil") incercand pe rand cat de depresibil e fiecare strat, si cu ce "obiect", depistand astfel straturile mai groase si "duritatea" lor.
Consistenta gradul testul manual echivalent cu instrumente
Foarte moale 1 pumnul 0-2 kgf
Moale 2 4 degete 2-15 kgf
Dura 3 1 deget 15-50kgf
Foarte dura 4 creion 50-100 kgf
Compacta 5 cutit > 100 kgf
Ar fi multe de spus privitor la "profilul stratigrafic (6 tipuri A-F) adica la succesiunea straturilor dure, moi. Cel mai favorabil este cel in care duritatea straturilor descreste dinspre sol spre suprafata zapezii (tipul A). Profilul F e invers ca A si favorizeaza "avalansele de fund". B-D- sunt alte tipuri de succesiune a straturilor.
Simplificand, putem spune ca un strat "moale" sub unul dur, poate indica riscul de avalansa. Insa exista straturi de grosime mica, pe care nu le putem depista manual, unele foarte periculoase- adevarate "suprafete de glisare" (engl: "gliding surface"). Le putem apoi depista cu testul de alunecare a blocului.
Conteaza si temperatura fiecarui strat, care indica metamorfoza in curs. Idem continutul de apa lichida (TEL) din fiecare strat. Cresterea acesteia destabilizeaza aderenta straturilor. Sunt detalii pentru specialisti, cercetatori.
Limitele testelor. Pe aceeasi panta, stratul de zapada ce pare uniform, poate varia ca si grosime, calitate si structura. S-a dovedit asta cu teste. Asa ca aceste teste nu pot fi considerate ca exacte, ci avand mai mult o valoare informativa. Datele testelor trebuie coroborate cu alte informatii din teren si cu cele din BRA (buletine de risc de avalansa- vom reveni).
|
