Universitatea "Dimitrie Cantemir",
Targu Mures,
Facultate de Geografie .
Muntii Sureanu
Limitele
Muntii Sureanu fac parte din marea unitate a Carpatilor Meridionali, din grupa situata intre Olt si Jiu-Strei.Ei se invecineaza cu muntii Candrel- in est, culoarul ddepresionar al Streiului inferior- in vest, valea larga a Muresului- la nord, depresiunile Hateg, Petrosani si muntii Caprei (o prelungire a masivului Parang)- la sud. In totalitate au, aproximativ, forma unui triunghi cu baza mare orientata NE-SV si varful in saua Poiana Muierii, aflata in SE.
In nord, limita porneste din valea Sebesului, din dreptul satului Capalna. Peste tot, ea se inscrie in relief printr-o denivelare marcanta-200 m si printr-o diferenta neta sub aspect petrografic si structural.
Limita de sud porneste de la Ciopeia, unde Streiul si-a taiat un defileu mic in sisturi cristaline si urmareste pana in comuna Baru, indeaproape, malul drept al acestuia. Limita fata de muntii Retezat este formata de valea Crivadiei, pasul si valea Banitei, pe la pestera Bolii, pana la confluenta cu paraul Rosia.
Limita estica este formata de valea Salanele, pana la confluenta cu Frumoasa, care ii desparte de muntii Candrel.
Geologia
Muntii Sureanu sunt constituiti preponderent din sisturi cristaline mezometamorfice si epimetamorfice.Catre marginile muntilor se adauga cateva petice de roci sedimentare.
Rocile cristaline au faciesuri variate datorita, pe de o parte, existentei unei succesiuni de depozite sedimentare, pe de alta, metamorfozarii lor in conditii diferite ale metamorfismului regional. Rocile sedimentare care s-au depus ulterior pe formatiunile cristaline se intalnesc in partea nordica si cea sudica a acestor munti. Astfel, la nord, intre vaile Sebes si Pianu, ele sint alcatuite din gresii cu intercalatii de conglomerate, nisipuri si marne si au virsta cretaciea (Senonian). La sud si su 737g69h d-vest formatiunile sedimentare sint alcatuite din conglomerate si gresii permiene (la Ciclovina), urmate de o succesiune de gresii, conglomerate cu intercalatii argiloase, calcare spatice, calcare noduloase de virsta jurasica, calcare masive recifale barremian-aptiene, bauxite (a caror prezenta indica o faza continentala), conglomerate, gresii, argile nisipoase, marne cenomanian-senoniene.
Geneza Muntilor Sureanu este in stransa conexiune cu geneza intregului lant al Carpatilor Meridionali in care se integreaza. Formatiunile care-l alcatuiesc au fost afectate de mai multe miscari tectonice,care au generat procese de metamorfozare,scufundari si ridicari alternative,fracturi. Formarea edificiului montan este insa efectul orogenezei alpine.
Clima
Cele mai importante caracteristici climatice ale Muntilor Sureanu sunt date de regimul temperaturii aerului,regimul precipitatiilor si al vantului.
Temperatura aerului este strans legata de altitudine si de circulatia maselor de aer.Local interval o serie de factori, printre care expunertea versantilor si caracterul vegetatiei pot fi socotiti mai importanti. Diferentele termice medii intre marginea masivului si virfurile cele mai inalte sint de aproape 100C.Acest fapt determina un gradient termic anual de 0,50C/100 m, apropiat de valoarea gradientului termic din troposfera.
In anotimpul de iarna, temporaturile medii variaza intre -20C la marginea muntilor si -70C la peste 2000 m altitudine, astfel ca diferentele termice sunt mai reduse decat in cazul valorilor medii anuale.In Depresiunea Oasa, in vaile adanci, inversiunile de temperatura sunt frecvcnte iarna, datorita acumularii aerului rece.Invaziile de aer maritim care se produc uneori iarna in vestul tarii patrund pe culoarul Muresului pana spre Alba Iulia, determinand cresteri usoare ale temperaturii pe rama nordica a acestor munti pana la inaltimea de 1000 m.
In anotimpul de primavara, temperaturile medii lunare sint mai ridicate cu 6-120C, dar, la inaltimi de peste 1900 m, ele ramin inca negative. Vara, datorita intensificarii radiatiei solare, temperaturile medii sint mai ridicate, ajungind la 80 la altitudini de 2000 m si la peste 190C la poalele muntilor. Toamna, mediile termice sint mai coborite cu 5,5-9,50C fata de cele din lunile de vara. Spre culoarul Muresului, la inceputul toamnei, temperaturile se mentin ridicate (100C), datorita patrunderilor de aer mai cald din vest. Racirile puternice de pe culmi, insotite de deplasarea si stagnarea aerului rece in unele depresiuni, determina dezvoltarea inversiunilor termice, care devin frecvente o data cu venirea iernii (indeosebi in depresiunile Oasa si Petrosani).
Numarul zilelor cu inghet, caracterizate prin existenta temperaturilor minime se incadreaza intre 120 la limita nordica a Muntilor Sureanu si peste 220 zile pe culmile cele mai inalte aflate in partea central-sudica.Zilele de iarna exprimate prin temperaturi maxime insumeaza o perioada mai scurta decat zilele cu inghet.Spre valea Muresului, numarul lor este de aproximativ 30 zile pe an pentru ca sa depaseasca 100 zile/an la inaltimi mai mari de 1600 m.Zilele de vara, caracterizate prin temperaturi maxime se ridica la peste 60 la periferia muntilor si scad treptat pana la zero pe varfurile cele mai inalte.
Durata de stralucire a soarelui este in medie de 1700-1900 ore/an. Zilele cele mai insorite sunt in lunile septembrie-octombrie.
Precipitatiile atmosferice reprezinta, alaturi de temperatura, o caracteristica importanta si utila in activitatea turistica. In Muntii Sureanu cantitatea medie multianuala de precipitatii variaza de la 550-600 mm in zonele marginale, la peste 1000 mm in zonele centrale cu altitudini mai mari de 1800 m
Stratul de zapada are o mare importanta in desfasurarea turismului si a sporturilor de iarna. Primele ninsori, ca data medie, se produc spre sfarsitul lunii septembrie la altitudini de peste 1800 m si sfarsitul lunii noiembrie la altitudini mai mici de 400 m. Stratul de zapada se instaleaza cu o intarziere de 10-20 zile
De multe ori, in timpul iernii au loc topiri partiale, intrerupte de inghet si acumulari noi de zapada.
Vanturile din Muntii Sureanu sunt cele care se manifesta in lantul Carpatilor Meridionali, fiind determinate de caracteristicile si raporturile existente intre principalele sisteme barice europene (azoric, eurasiatic, mediteranean
Pe marginea nordica a muntilor,spre Mures, o frecventa mai mare o au vanturile din sectorul vestic, canalizate pe acest culoar depresionar, iar in sud-est, spre Depresiunea Petrosani predomina cele din sud si nord.
Vaile din interiorul muntilor schimba local directia generala a vanturilor, prin faptul ca ele canalizeaza curentii de aer.
Vitezele vantului, masurate la diferite stati meteorologice, indica valori medii de 6,5 m/s pe varfurile cele mai inalte, 1,9 m/s la Petrosani, 3,3 m/s la Alba lulia si 5 m/s la Deva.
Vitezele maxime depasesc 10 m/s.
Chiciura apare pe timp cetos si cu vant, la tempennturi negative ale aerului, cu precadere in lunile ianuarie si februarie.
Hidrografia
Muntii Sureanu constituie un urias castel natural de ape subterane si de suprafata.
Apele subterane au fost identificate sub forma unor complexe acvifere pe tipuri de roci. Cel mai extins complex acvifor revine rocilor metamorfice care, datorita retelei de fisuri, planurilor de sistuozitate si alterarii, acumuleaza cantitati importante de ape.
Cursurile de apa sunt disputate de doua bazine hidrografice: Muresul si Jiul, a caror cumpana de ape urmareste fidel creasta principala a masivului.Tributarii mai importanti ai Muresului sunt Sebesul, Pianul, Cugirul, Romosul, Gradistea si Streiul.
Cugirul (L = 54 km, S = 354 km2), cunoscut sub numele de Raul Mare in amonte de orasul Cugir, izvoreste de sub Vf. lui Patru. Principalii sai afluenti sunt Bosorogul, Molivisul, Rachitii si Riul Mic.Inainte de confluenta cu Raul Mic, debitul sau este de circa 3 m3/s. In cursul superior, aproximativ pe locul unde a functionat un hait ("Intre Ape'), se construieste un baraj de retentie.
Orastie (L=47 km, S=399 km2) poarta, din amonte in aval, mai multe denumiri: Godeanu, Gradiste, Beriu, Orasului. In zona montana, pana la Costesti, dezvolta o vale arcuita,apoi se orienteaza spre nord.Afluentii sai mai importanti sunt:Aniniesul si Sibiselul.Volumul de apa pe care-l transporta anual in Mures este de 63 mil. m3, dintre care 22 mil m3 revin Sibiselului.
Un element caracteristic al scurgerii maxime sunt viiturile.Cele mai mari sunt generate de ploi si au inregistrat debite de varf de 65 m3/s pe raul Beriu, la Orastie, 60 m/s pe Cugir, la Cugir, 125 m3/s pe Sebes, la Petresti. Durata totala a viiturilor variaza intre 70 si 130 ore pentru lungimi ale raurilor de 20-80 km.Timpul de crestere a apelor din viitura este mai mic, de 15-30 ore.
Lacurile naturale au origine glaciara si nivala.
Iezerul Sureanu se gaseste pe treapta inferioara a circului din estul varfului Sureanu. Cuveta lui s-a format prin subsapare glaciara si baraj morenic.Intr-o denivelare dezvoltata in depozitele morenice, invadate de jnepeni, sunt situate "lacurile mici' care au caracter sezonier.Pe treptele superioare ale circului Carpa se afla doua lacuri: Iezerul si Iezerasul. Apa s-a acumulat in spatele unor potcoave nivale ale caror capete se sprijina pe versantii circului. Deoarece aportul de apa (precipitatii directe, scurgerea pe versanti, izvoare) este superior pierderilor prin evaporatie si prin infiltratii, aceste lacuri prezinta emisari permanenti.
Solurile
Solurile din Muntii Sureanu prezinta o serie de caracteristici legate de conditiile pedogenetice si de particularitatile reliefului. In ansamblu, ele au un caracter zonal, determinat de altitudine si, implicit, de conditiile bioclimatice.
In partea centrala a muntilor cu inaltimi ce depasesc 1700 m, deasupra limitei superioare a padurii in Virful lui Patru, Ausel, Sureanu, Clabucet, Carpa, Bratesu, Dobraca, Parva, in conditiile unui climat rece si umed subalpin, pe materiale rezultate din dezagregarea rocilor acide silicioase sisturi cristaline, sub vegetatie ierboasa, lemnoasa taratoare (jnepeni) si uneori sub paduri de molid, se dezvolta soluri spodice (brune ferii-luviale si chiar podzoluri). Ele au un profil redus orizontul superior intelenit, si sunt puternic acide, avind pH-ul cuprins intre 3,5 (la suprafata) si 4,7 (la adincime).
Zona forestiera, care se desfasoara pana la marginea muntilor, este domeniul de raspandire a solurilor cambice.Aici se gasesc solurile brune acide, mai mult sau mai putin podzolite.Solurile brune acide se dezvolta sub molidisuri si paduri de amestec, dar si sub tufisurile din etajul subalpin. Aceste soluri ajung pana la partea superioara a muntelui, in etajul subalpin, unde se asociaza cu solurile brune feriiluviale.
In perimetrul Muntilor Sureanu se mai intalnesc soluri aluviale, hidromorfe, turboase, rendzine si soluri rosii (terra rossa). Solurile aluviale apar in luncile si bazinetele de pe vaile Sebesului, Cugirului, Gradistei, Luncanilor, Petrosului.
Fauna
Muntii Sureanu dispun inca de o fauna bogata, a carei raspindire este favorizata de prezenta padurilor. Totusi, interventiile antropice - prin exploatarea padurilor sau defrisari in scopul extinderii pajistilor si a suprafetelor cultivate, construirea soselelor forestiere etc. - au determinat, in parte, restringerea arealului unor specii.
In etajul alpin pot fi vazute nenumarate pasari, cum sunt:ciocirlia urecheata ,pasarea omatului,de origine arctica, ce se afla aici in pasaj, apoi fisa de munte, pietrarul, brumarita si mierla de piatra, care cuibaresc aici. Pot fi intilnite, de asemenea, corbul, silvia si cinteza, ce provin din paduri.Dintre rozatoare este prezent soarecele de zapada .
Marcaje turistice
Colonia Fetita - Mt. Crucea Fetitei - Luncile Prigoanei - Mt. Spinarea Catelei - Cantonul Silvic Poarta Raiului - Cabana Surean [cruce rosie]
Comuna Sasciori -Satul Loman - Cantonul Carari - Cantonul Curmatura - Catunul Prisaca - Cabana Surean - Curmatura Surean - Mt. Brates - Cabana Lunca Florii - Valea Taia-Petrila [triunghi albastru]
Barajul Lacului Oasa - Varful Oasa Mare - Varful Serbota Mare - Varful Frumoasa - Varful Cindrel [cruce rosie]
Barajul Lacului Oasa - Valea Tartarau - Casele Tartarau - Culmea Tarnii - Cantonul Silvic Piatra Alba - Valea Frumoasa - Platoul Diavolului - Varful Cindrel [triunghi albastru]
Cantonul Silvic Poarta Raiului - Plantatia Priseaca - Valea Carpei - Colonia Canciu - Valea Raului Mare - Cugir [triunghi rosu]
Oasa Mica - Poiana Diudiu - Gura Potecului - Cabana Surean - Sub Varful Surean - Varful Lui Patru - Mt. Piva - Mt. Lupsa - Cabana Prislop - I.F. Aries - Valea Raului Mic - Cugir [triunghi rosu]
Cabana Surean - Curmatura Surean - Sub Varful Surean - Mt. Comarnicel - Mt. Pivan - Mt. Gropsoara - Dealul Negru - Mt. Mlacile - Mt. Batrana - Mt. Spicea - Mt. Nasipiste - Mt. Lupsa - Cabana Prislop - Catunul Prihodiste - Cugir [cerc rosu]
Trasee
Traseul din Petrila spre Cabana Surean
Durata: 8.5 ore.
PETRILA - CHEILE TAIA - BOTUL DEALULUI - STANA LUI BRAT - MUNTELE BRATES - CURMATURA SUREANUL - CABANA SUREAN
Traseul este greu accesibil iarna pe portiunea Brates - curmatura Sureanul Timp de mers: Petrila I. F. Taia-M. Brates- cabana Surean 8-9 ore: Botul Dealului-cabana de vinatoare Auselul-Brates (stina lui Brat) 1½-2 ore. Marcaj: Petrila-muntele Brates-cabana Surean inclusiv triunghi albastru.
Pentru ca sa ajungem la cabana Surean, situata in centrul alpin al Muntilor Sureanului, putem porni din Petrila, cea mai apropiata localitate de la care avem bune legaturi pe sosea si calea ferata cu restul tarii. Petrila (630 m) este un mare centru minier din apropierea orasului Petroseni. Accesul la Petrila se poate face cu autobuzul sau pe calea ferata ingusta (cca. 2 km).
Incepem traseul din Petrila, intrind pe sosea in directia est. Dupa 1,5 km trecem prin catunul Lunca si ajungem apoi la gura p. Taia, afluent al Jiului de Est. In punctul de confluenta parasim soseaua, traversam apa Taiei pe podul de cale ferata a decovilului si intram pe valea ei spre nord-est. Chiar de la inceput intilnim marcajul cu triunghi albastru, care ne va calauzi pina la cabana. Fie ca vom merge cu trenul forestier, fie pe jos in lungul vaii Taia, vom reusi sa prindem suficiente amanunte ale locurilor pitoresti de pe traseu: prima parte este caracterizata de plaiuri si pripoare; dupa citiva kilometri ele cedeaza locul povirnisurilor abrupte. Apar cheile sapate in stinca de apele repezi ale piriului. Traversam deseori de pe un mal pe celalalt al apei. In stinga, pantele muntelui apartin culmii Piatra Taii (1200 m), iar in dreapta muntelui Chicera (1211 m). La iesirea din cheile Taia (km 4) se astern din nou pantele domoale, ospitaliere ale muntilor cu paduri, alternind cu zone defrisate. Dupa cca. 9 km de la gura Taii sosim la confluenta cu piriul Ditei (vest). In acest loc, calea ferata se ramifica pe fiecare din vaile confluente; mult mai batut in ultimul timp este drumul pe valea Ditei, mai ales de catre muncitorii forestieri. Mai departe pe valea Taia (nord-est) vom gasi cabanele I. F. Taia, unde eventual putem sa ne adapostim pe vreme nefavorabila. Distanta parcursa pina la I. F. Taia de la Petrila este de 9,5 km. Cam aici sfirseste si calatoria cu trenul forestier. Calea ferata continua pe valea Taia spre nord pina la Lunca Florii (aproape 2 km), insotita de o poteca marcata cu triunghi albastru. Dupa 15-20 min de mers sosim la cantonul de la Lunca Florii, unde cindva functiona si o cabana turistica.
Calea ferata ia sfirsit aici, in apropierea unui lac de baraj. De la Lunca Florii poteca marcata urca pe linga scocul de lemn, destul de aproape de malul piriului, pina ajunge la o noua confluenta, locul de obirsie al vaii Taia. La nord-est se intinde Valea Auselul, iar la nord valea importanta a Dobroaiei (numita inca si Bratcosul). Pe fiecare din ele se intinde causul prelung al unui scoc. Tot la confluenta un indicator de marcaje cu sageti ne ajuta sa intram pe unul din traseele alese mai departe, desi semnul si culoarea marcajului sint aceleasi pentru ambele variante. Primul incepe sa urce pieptis pe Botul Dealului spre vf. Brates; celalalt se abate mai intii pe valea Auselul la cabana de vinatoare, iar de aici revine pe pantele Bratesului. unindu-se cu prima poteca.
Traversam piriul Dobroaia si sosim exact la punctul de bifurcatie (900 m alt), unde putem face un scurt popas. Urcusul pe muchia dintre cele doua vai incepe pe o poteca buna, pe care marcajul bine aplicat nu ne pune probleme de orientare. Urcam citeva serpentine pe o panta mare; urmeaza o alta mai odihnitoare, apoi intram pe un urcus prelung prin padure. Pe masura ce cistigam altitudine, trecem tot mai des prin raristi. Dupa mai bine de o ora de urcus de la ramificatie sosim in poiana stinei lui Brat (1383 m), unde reintilnim si poteca variantei A, care vine din dreapta, urcind de la cabana de vinatoare Auselul. Dincolo de valea Auselul avem o priveliste buna asupra masivului picior de vest al muntelui cu acelasi nume.
Din poiana stinei lui Brat urcusul continua ceva mai usor, mai ales datorita faptului ca taiem pe curba de nivel citeva virfulete, fiecare acoperit cu pilcuri de padure. Directia de mers se mentine pe o mare distanta spre nord-est; iesim la golul alpin. Poteca se mentine tot pe culme, dar platoul pe care ne aflam nu are o inclinare prea mare.
Ocolim vf. Brates (1690 m) pe la nord-vest si revenim pe creasta. Ajungem intr-o mica sa, in apropierea careia se profileaza o cruce inalta sub vf. Bradul. Parasim culmea si intram pe partea de sud a muntelui. Coborim pina la nivelul padurii fara a patrunde in ea si traversam o ripa, de obicei seaca; apoi ocolim o muchie despartitoare si taiem orizontal al doilea vilcel, incepind de aici poteca coboara putin, cotind treptat spre sud. La stinga incep pantele m. Sureanului, primul munte important pe care-l vom intilni pe acest traseu. Traversam al 3-lea vilcel, si curind si pe cel de-al 4-lea, pe care il depasim in aceleasi conditii. Coborirea spre dreapta devine mai pronuntata, pentru ca sa atingem nivelul curmaturii Sureanului. Parcurgem prin padure citeva sute de metri, traversind un ultim sipot, si dupa 200 m iesim in poiana mare din curmatura Sureanul. Urcam la stinga, spre est, pina in punctul central, la cota 1793, la indicatorul de marcaje. Toate potecile venind din diferite directii converg in acest nod de comunicatie al Muntilor Sureanului. Poteca noastra marcata cu triunghi albastru se uneste cu cele marcate cu banda si cruce albastra, indreptindu-se spre rasarit (vezi traseele nr. 16 si 18).
In 20-25 min ajungem la cabana Surean (1734 m), in poiana din preajma lacului.
Colonia Fetita - culmea Diudiu - culmea Cioaca Ciontii - Gura Potecului - Bilele
Durata: 4¾ - 5½ ore Distanta:18 km.
Din colonia Fetita se urmareste drumul forestier in amonte (circa 5 km), pe malul vestic al lacului Oasa, pina in punctul Dimbul Serpilor. In dreapta se formeaza o poteca marcata cu triunghi rosu, care urca prin padure (ocolind obirsia unui piriu) pina intr-o poiana de pe culmea Diudiu (1400 m). De aici porneste o poteca, nemarcata, care urmareste cu aproximatie cumpana de ape spre NV, trece pe la stina Diudiu si ajunge pina in Valea Mare si la luncile Prigoanei.
Urmarim insa poteca marcata cu triunghi rosu, care, din poiana, coboara 40-50 m diferenta de nivel, pe un drum pietros, pina in valea Diudiu (Sasa). Pe aceasta vale urca si o ramura a drumului forestier, parasit la Dimbul Serpilor (si care ne-ar fi condus pina in acest loc cu o intirziere de circa ½ ora). Ajunsi in vale, cotim la stinga (aval) si, dupa aproximativ 250 m parcursi pe drumul forestier, ajungem la confluenta cu piriul Potecului (1½ ore de la colonia Fetita).
Trecem pe malul drept al Diudiului peste pod si ne angajam pe valea Potecului. Dupa 30-50 m traversam pe malul drept al acestuia si incepem urcusul pe culmea Ciontii (spre SV), printr-o rariste, apoi printr-o poiana. Curind se intra in padure si panta devine mai mare. Serpentinele alterneaza cu portiuni pieptise. Dupa aproape o ora de la podet ajungem in Vf. Ciontii. De aici cotim spre dreapta (vest), coborim putin intr-o poiana, apoi intram in padure, mentinindu-ne aproximativ in lungul culmii aproape plate (martor indubitabil din suprafata de eroziune Paltinei). Trecem printr-o zona unde padurea a fost doborita de vint, coborim usor la stinga, pe sub culmea care ramine in dreapta, si traversam un piriu. Urcam apoi intr-o rariste, cotim la dreapta, trecem printr-o zona de turbarie si dupa citeva minute de mers prin padure iesim in poiana de la Gura Potecului, situata pe o spinare neteda, punctata ici-colo de conifere. Parcurgem poiana in lung lasind pe dreapta drumul la stina, traversam un piriu si urcind putin costis ajungem in curmatura Gura Potecului, la indicatorul de directii (dupa 4-4½ ore de la colonia Fetita).
Aici, poteca noastra invizibila prin iarba pajistei se intersecteaza cu traseul 2, marcat cu banda albastra (curmatura Tartarau-Vf. Salanele-cabana Sureanu). Marcajul cu triunghi rosu duce in continuare spre vest in culmea Bilele, pe o poteca ce asigura legatura intre stine si care este utilizata si de turistii ce vor sa ajunga de la Oasa la cabana Voievodu (sau invers) pe cel mai scurt drum. Urmarind marcajul spre vest, coborim in padurea de conifere. Dupa aproximativ 10 minute, poteca se transforma intr-o alee care urmareste curba de nivel si traverseaza citeva piraie. Din ultimul piriu, printr-un mic canal de coasta paralel cu poteca, apa este dusa pentru uzul curent la stina Bilele. Parasind padurea, dupa ½ ora de la curmatura Gura Potecului, ne apare in fata stina. Linga stilpul indicator intilnim poteca dintre cabanele Voievodu si Sureanu, marcata cu cruce albastra (traseul 22). Sagetile de tabla ne arata directiile spre: Voievodu (3 ore), Sureanu (3 ore), Obirsia Lotrului (5 ore).
Cabana Sureanu - curmatura Sureanu - Pirva - dealul Negru - Sinca - Scirna - Lupsa -cabana Prislop
Marcaj:(triunghi rosu,cerc rosu),Durata:1-8 ore Distanta: 27,5 km
De la cabana Sureanu se porneste, spre sud, pe cararea descrisa la traseul 2. Dupa 20 minute ajungem la curmatura Sureanu, unde se intretaie mai multe poteci. O alegem pe cea din dreapta, care urca pe piciorul sud-vestic al Muntelui Sureanu, pe o pajiste strabatuta de ravene si ingustata de inaintarea padurii. Dupa 5-10 minute de la intersectia potecilor, padurea ramine in urma, se urca inca 5 minute si se iese pe un platou mic, unde intilnim o poteca nemarcata ce vine de la cabana Sureanu. O tabla indicatoare ne face cunoscut ca pina la cabana Sureanu facem 15 minute, iar pina la cabana Prislop, 7½ ore. De aici, poteca - mai bine conturata si marcata cu triunghi si punct rosu - se angajeaza in urcus continuu pe fata sudica a Vf. Sureanu, pe versantul unui circ glacio-nival aflat la obirsia vaii Ausel. Acest circ, datorita expunerii sudice, a fost alimentat cu cantitati mai mici de zapada. De aceea, aici nu a rezultat un ghetar propriu-zis cu efecte de subsapare. Zapada si firnul in cantitati mai mici au dus la largirea obirsiei vaii preglaciare. Dupa topirea acestora, cuveta rezultata a fost distrusa de eroziunea torentiala viguroasa, determinata de nivelul de baza coborit al vaii Ausel. Dupa 30-40 minute, poteca pietroasa ne scoate in saua dintre virfurile Sureanu si Brates. Din acest punct se poate ajunge, pe carari nemarcate, pe Vf. Sureanu sau pe muntele si la circul glaciar Cirpa. Ele se desfasoara la dreapta (nord). La Vf. Sureanu se urca sustinut circa 120 m prin pasune. Pentru circul Cirpa se ocoleste mai intii pe la vest Vf. Sureanu, apoi se merge jumatate stinga (spre NV) la marginea estica a culmii ce duce la Vf. Cirpa. Poteca trece pe la partea superioara a circului, dupa care coboara la stina Cirpa.
Circul glaciar Cirpa, de aceeasi orientare ca si circul Sureanu, este insa mai dezvoltat in suprafata si are un contur mai regulat, cu abrupturi stincoase sfirtecate de torenti. In cadrul sau se distinge un relief haotic format din grohotisuri, depozite morenice, spinari de berbec si fragmente din praguri structurale. La baza versantilor se vad conuri de grohotis si potcoave nivale. Doua din ele inchid lacuri (Iezerul si Iezerasul). In partea sudica a circului (cea mai adinca si mlastinoasa) se schiteaza un uluc care se continua si in aval de pragul glaciar.
Continuarea traseului catre Vf. Pirva presupune intoarcerea in poteca marcata, in sud-vestul Vf. Sureanu. Ea este jalonata cu rari stilpi metalici si marcata cu triunghi si punct rosu. Ne deplasam pe directia vest, lasam in stinga culmea Bratesului, coborim usor circa 25 minute pe la sudul unui mamelon, intr-o sa plata, linga o ,,casa de piatra'. Spre nord, in dreapta, observam spinarea prelunga a Muntelui Cirpa, spre sud si SE (stinga) Dosul lui Brat si valea adinca a Dobraiei (Bratcusului), a carei obirsie larga si povirnita ne face sa presupunem o veche modelare glacio-nivala; in SV apare culmea Dobraiei, iar spre vest (in fata), Muntii Pirva si Comarnicel spre care ne indreptam.
In continuare, traseul trece pe la nord de culmea Dobraia, pe care o recunoastem dupa ,,omul de piatra', cu functie de limita de pasune, si pe la sud de virfurile Pirva (1901 m) si Gropsoara (1894 m). In acest sector se ocoleste intr-un arc de cerc obirsia vaii Popii. Astfel, dupa 60-70 minute de la plecarea de sub Sureanu, ajungem intr-o mica sa in fata Muntelui Comarnicel, pe care-l recunoastem dupa baliza.
De pe acest tronson al traseului se pot vizita circurile glaciare Pirva si Gropsoara, abatindu-ne spre nord (circa 10 minute), din dreptul Dobraiei pentru circul Pirva si din saua Comarnicelului pentru circul Gropsoara.
Circul glaciar Pirva este orientat spre nord. Pe versantii sai se distinge o treapta distrusa partial de torenti; in relief apar citiva umeri erozivo-structurali.
Circul glaciar Gropsoara, mult mai mic, are forma semicirculara cu versanti putin abrupti, imbracati intr-o manta de grohotisuri inierbate, afectate de solifluxiuni. El pare a fi format mai degraba de eroziunea firnica. Din acest punct, neconcretizat in teren printr-un indicator turistic, exista o carare care merge spre sud, ocoleste pe la est Muntele Comarnicel si se indreapta spre pasul Banita, peste culmile Stevia, Drugu, Jigoru (traseul 18). Poteca pe care o urmam coboara pe la nordul Vf. Comarnicel in curmatura Gropsoarelor. Mergind pe ea, vom avea in fata domul stincos al Vf. Negru. El reprezinta un corp magmatic format din roci ultrabazice (serpentinite) al carui nume vine, probabil, de la culoarea verde-inchisa a jnepenisului (abundent pe versantii dinspre vest si nord).
Dupa parcurgerea a 15-20 minute ajungem linga un indicator turistic la baza Vf. Negru, aflat la o intersectie de poteci abia vizibile prin iarba pajistei. O poteca (nemarcata) se indreapta spre Titiana. Din ea se desprinde, in dreapta, o ramura care ocoleste Vf. Negru pe la sud si vest. Poteca marcata cu punct (alteori cu triunghi) rosu, pe care o urmam, ocoleste acest munte pe la est si nord. Dupa un scurt popas la intretaierea potecilor pornim spre dreapta (nord). La inceput urcam usor si traversam citeva piriiase ale caror izvoare se afla in trena de grohotis care imbraca baza acestui dom magmatic, trecem printr-o vranita, ocolim obirsia adinca a piriului Rovinei si urcam pe culmea Mlacile, care
ne impresioneaza prin netezimea ei. Ea este un martor al unei vechi suprafete de eroziune. De altfel, netezimea acesteia si conditiile climatice favorizeaza mentinerea umezelii solului, formarea marghilelor si a proceselor de turbificare. De aici si numele de mlaca, care inseamna mlastina, smirc. Traversam culmea Mlacile de la SE la NV, ghidindu-ne dupa citiva stilpi metalici, si dupa 35-45 minute facem jonctiunea cu poteca nemarcata care ocoleste Vf. Negru pe la vest. Ne continuam drumul spre nord, pe la vestul culmii Mlacilor, avind in stinga piraiele care alcatuiesc obirsia Petrosului (cursul superior al Streiului). De aici coborim timp de 30 minute pina in saua Sinca. Inainte de a ajunge in ea trecem de o vilcea, unde atentia ne este atrasa de susurul apei unui izvor ,,captat' intr-un jgheab, cotim apoi la stinga (vest) si urcam usor. Dupa citeva minute ajungem linga troitele din Capu Mlacilor (saua Sinca), unde poate mai exista un indicator degradat cu 3 sageti metalice indreptate spre Vf. Sureanu, cabana Prislop si Vf. Batrina. Aici se desprinde la dreapta o poteca (punct rosu) pe care se poate ajunge la Cugir, trecind prin Vf. Batrina, Nisipiste, Poiana Grosilor etc. (traseul 9). Noi insa mentinem directia stinga (vest), pe marcajul triunghi rotu, trecem pe la obirsiile piraielor Rovinei si Cald si dupa circa 20 minute (de la troite) ajungem la o rariste de brazi printre care zarim, in fundul vaii Sinea, stina cu acelasi nume.
Poteca turistica cste ceva mai slab batuta decit cea care duce la stina; ea coteste prin pasune la dreapta si dupa cca 5 minute coboara in padure. La capatul a 10-15 minute de coboris pe un drum cu pietre ajungem la albia piriului Sinca, pe care il trecem mai sus de confluenta cu piriul Steaua. Traversam ambele cursuri de apa de pe dreapta pe stinga si, eventual, facem un scurt popas linga sageata care indica drumul sprc Sureanu (pe care am venit).
Mai departe, cararea marcata cu triunghi rosu (uneori, punct rosu) coteste spre vest si urca costis pe versantul sting al vaii Steaua, ale carei lunca larga si terase pun interesante probleme de evolutie geomorfologica; dupa 10 minute intram in padure si dupa alte 10 minute ajungem pe cumpana de ape din dealul Cocosului, zarim in fata virful golas al Scirnei, iesind din codrul de conifere. Coborim putin cotind spre stinga si in 5 minute iesim spre obirsia vaii Scirna (valea Mare), unde un indicator arata drumul spre Sureanu si Prislop.
Poteca traverseaza un drum forestier ce urca in Steaua, apoi ocoleste liziera padurii (ramine pe dreapta), urca prin golul de pe partea estica a culmii Scirna si se mentine aproximativ pe curba de nivel pina ce ocoleste virful principal si ajunge in partea nordica a lui (timp necesar: 25- 30 minute). Aici intilnim poteca ce coboara pe versantul vestic al Scirnei. In continuare, lasind pe dreapta o casa de adapost a muncitorilor forestieri, intram in padure pe un drum de care. Marcajul este rar. Dupa circa 15 minute iesim intr-o plantatie de rasinoase si incepem sa coborim aproximativ pe cumpana de ape timp de 15 minute. Drumul de care intra din nou in padure si dupa inca 10 minute ajungem intr-o sa. Din ea urcam putin (5-l0 minute) pe culmea Gertezu si apoi coborim continuu pina in poiana din curmatura adinca a Lupsei (unde ajungem dupa 60-80 minute de la parasirea pajistii din Muntele Scirna). Aici ajunge si poteca marcata cu punct rosu, care face
legatura cu traseul 9. Aceasta curmatura, creata de eroziunea regresiva a piriului Lupsa, indica o viitoare captare a sectorului superior al Riului Mic.
In mijlocul curmaturii exista un stilp indicator; sagetile ne fac cunoscut ca pina la cabana Prislop mai avem de mers 1½ ora, la cabana Sureanu prin culmea Scirna (deci pe traseul parcurs) sint nccesare 6 ore, iar prin culmile Grosi-Batrina, 7 ore (traseul 9). De la stilp mai coborim putin (circa 10 m diferenta de nivel), apoi urcam pe o poteca larga, un adevarat drum de care ce merge costis prin padure pe versantul vestic al culmii Dosu Lupsei. Dupa 45 minute iesim pe o pajiste, trecem pe linga un izvor si traversam cumpana de ape dintre bazinul Sibiselului (vest) si al Cugirului (est), prin saua dintre Lupsa (1488 m) si Dosul Lupsei. Ajunsi pe fata estica a Muntelui Lupsa, ne continuam drumul aproximativ in curba de nivel, trecem pe linga doua izvoare, pe deasupra stinelor (veche si noua) situate in josul pantei spre dreapta. Dupa 15-25 minute terminam ocolirea Vf. Lupsa, lasind in dreapta o culme intinsa (Tisa-Plesoiu). De aici incepem coborisul prin padurea de fag pe vcrsantul nordic, apoi pe cumpana de ape. Dupa cca 30 minute de la intrarea in padure, in fata noastra se deschide poiana curmaturii Prislop. In marginea poienii intilnim drumul forestier care traverseaza culmea si face legatura intre vaile Riul Mic si Alunul. In mijlocul poienii se afla cabana turistica Prislop.
Bibliografie
https://bocutz.iscaria.ro/index.php/meridionali/72-sureanu/161-muntii-sureanu-trasee
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun ii_ ureanu
https://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/sureanu-46/prezentare/
|
