Noi perspective privite de pe culmile Retezat
Despre Parcul Retezat am auzit cel mai adesea la orele de geografie, insa insuficient pentru a patrunde in profunzimea lui, intrucat, prin natura lui, omul poseda o capacitate limitata atunci cand vine vorba de intelegerea unei minuni a naturii care reprezinta un fenomen suprainvidual. Intr-un astfel de context, cuvintele devin mult prea mici pentru a te ajuta sa descrii perceptii concretizate prin simtiri si mai apoi prin trairi sau sentimente. Atunci nu iti ramane decat sa speri ca linistea ce te invaluie intr-un mod aproape infiorator atunci cand acest monument creat de natura iti deschide portile invitandu-te intr-un univers nou, un inedit al inefabilului, exprima mai mult decat totalitatea cuvintele existente intr-o limba.
Daca in ultimul timp se vorbeste despre Retezat ca fiind a opta minune a lumii, cu siguranta proprietetea termenilor este constientizata intrutotul. Un loc parca rupt dintr-un spatiu strain omulu si totusi atat de plin de viata. Un spatiu care reprezinta dovada vie a faptului ca tehnologia nu reuseste sa acopere toate nevoile individului, simturile ramanand de cele mai multe ori imune la imaginea mult prea obositoare oferita de calculator sau la sunetul distorsionat emis de televizor. Este un fenomen natural intr-un mileniu al tehnologiei, cand printr-un simplu click reusesti aproape sa te teleportezi in alte lumi. Din pacate oamenii refuza sa constientizeze ca au ajuns scavii aparatelor electronice si ca au uitat sa traiasca. Simturile umane au nevoie de frumusete, puritate, naturalete-elemente regasibile numai In mijlocul naturii care, incet, dar sigur, incep sa fie distruse cu cea mai puternica dintre arme: indiferenta.
Una dintre poeziile consacrate ale liricii norvegiene ofera o lectie remarcabila pe care, pentru a o invata, nu este nevoie de manuale, scoli sau profesori. Cu un pic de atentie sporita , un gram de sensibilitate si o farama de implicare se pot face minuni, sau in cazul de fata, se pot proteja si aprecia minunile: , , Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor, /Invata de la toate, ca totu-i trecator. /Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci, /Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!”.
Este dificil sa descrii Parcul Retezat intr-un mod teoretic pentru ca traiesti permanent cu senzatia ca, oricat de mari ar fi cuvintele pe care le folosesti, ele nu transpun sentimentele unui suflet care exploreaza un parc mai mult decat mirific. Si atunci raspunsul la intrebarea:, , De ce ar trebui Parcul Retezat privit ca o a opta minune a lumii?” apare intr-un mod spontan, dar irevocabil. Pentru ca este unic. Pentru ca este autentic. Pentru ca este un univers al beautitudinii. Pentru ca. . .
Atunci cand pasesti pentru prima data in acest peisaj montan, esti pur si simplu acaparat. Simturile incep sa traiasca cu adevarat, insetate de dorinta de a percepe ceva nou, diferit de griul monoton si absurd al orasului. Ochii se delecteaza cu verdele crud al ierbii amestecat intr-o gama variata cu multitudinea de culori si de forme ale florilor asternute pretutindeni. . . urechile se lasa duse de valul de cantece al corului de pasari, de susurului dulce al apelor cristaline si de liniste. . de linistea atat de absenta in mijlocul intersectiilor aglomerate, al fabricilor, al uzinelor si totusi atat de necesara. . . Prins in aceasta aglomeratie de perceptii olfactive, auditive, vizuale sau tactile, creierului ii ramane o singura optiune:adaptarea la aceasta stare de beatitudine, care odata simtita, creeaza dependenta. . Revin din noua la lirica norvegiana, sugestiva pentru ideea subliniata mai devreme: , , Invata de la soare cum trebuie s-apui. /Invata de la pietre cat trebuie sa spui, /Invata de la vantul ce-adie pe poteci, /Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. /”. Parcul Retezat este o minune. . . singura explicatie viabila care sta in picioare atunci cand un om indiferent devine unul responsabil, un om insensibil devine unul sensibil, un om pragmatic devine increzator. Vazand cum flori, animale, elemente cosmice si elemente terestre traiesc intr-o comuniune parca indistructibila, dar totusi atat de fragila ajungi sa descoperi o alta parte a vietii. Privind cum florile isi fac loc timide si rasar glorios dintre stanci, iti dai seama ca poti continua inca mult timp dupa ce ai crezut ca nu mai ai resurse. Privind cum animalele se protejeaza reciproc, iar cele pe cale de disparitie lupta sa supravietuiasca, realizezi ca in viata nu poti trai singur pentru ca, daca iti doresti sa depasesti obstacolele si sa=ti continui continua drumul sinuos, in viata ai nevoie de oameni dragi alaturi. Si pentru a fi ajutat, trebuie sa ajuti si tu la randul tau. Culmile muntilor, atat de indepartate, cu varfurile mereu ascunse de zapezi, dar atat de impunatoare par sa sopteasca faptul ca, de foarte multe ori, gloria implica singuratate . Ursul, atat de puternic, totusi devine atat de vulnerabil in fata cruzimii umane. . insa pe de alta parte este capabil sa isi dea viata pentru a-si proteja puii. Oare omul nu ar trebui sa invete din asta?Nu ar trebui sa isi pastreze sufletul atat de limpede precum apa unui lac in care se oglindesc norii jucausi care plutesc in infinitatea cerului?. Pentru a invata toate aceste lucruri, omului ii trebuie o viata intreaga. . sau poate ca nu. Poate ca este suficient pentru el sa analizeze lupta pe care natura o duce pentru a supravietui. Desi atacata de poluare, nepasare, cruzime ea isi pastreaza puritatea, fragilitatea, autenticitatea. . . intr-un cuvant frumusetea.
Odata constientizata importanta majora a Parcului Retezat in randul monumentelor fundamentale ale tarii, un prim pas este deja facut. Cu toate acestea, lupta nu este nici pe departe terminata. . . numai forta colectiva care presupune implicare continua in protejarea si pastrarea intacta a acestui paradis al naturii va reusi (poate)sa schimbe mentalitati. Cu putina munca, bunavointa dar si interes vom reusi, cu siguranta, sa lasam mostenire aceasta bijuteriea mediului si generatiilor viitoare.
|
