pregatirea teoretica a sefilor de chipa si a celorlalti alpinisti;
asigurarea unei temeinice baze tehnico-materiale necesare deplasarii si actiunilor viitoare;
echiparea alpinistilor cu îmbracaminte, corespunzator sezonului, dîndu-se atentie deosebita încaltamintei;
asigurarea echipei cu hrana calda si rece,
stabilirea sarcinilor de transport, astfel ca acestea sa nu depaseasca 25-30 kg pentru fiecare alpinist;
luarea tuturor masurilor pentru prevenirea degeraturilor, oftalmiilor, iradiatiei, rosaturilor produse de încaltaminte sau materialele purtate pe oameni;
stabilirea dispozitivului de mars în functie de nivelul de pregatire si antrenament al alpinistilor;
precizarea masurilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente etc.
amenajarea si echiparea cheilor înguste (pasaje, prabusiri de teren) cu podete, punti, cabluri, balustrade, pitoane si frînghii;
însemnarea locurilor periculoase si a schimbarilor de directie;
amenajarea portiunilor ce impun escaladarea, coborîrea, traversarea etc.
La urcare si la coborîre gura se tine închisa, respiratia se mentine normala, privirea înainte, pentru a "alege cele mai adecvate" locuri necesare deplasarii; greutatea purtata se mentine într-o pozitie cât mai ridicata, angajînd spatele si omoplatii, evitîndu-se pe cât posibil atîrnarea acesteia si tractionarea umerilor spre înapoi. Rucsacul se asaza pe spate, în asa fel încît o parte a greutatii lui sa fie repartizata deasupra umerilor.
În timpul deplasarii se vorbeste cât mai putin, nu se bea apa des si în cantitate mare, nu se manînca prea mult si nu se fumeaza. Opririle pentru odihna sunt de durata mai scurta, nefiind permisa consumarea de alimente sarate, amare sau puternic condimentate, apa se bea numai în situatii deosebite, cîte putina, evitîndu-se în acest fel transpiratia excesiva. În principiu, când greutatea transportata de. alpinist depaseste 15 kg la fiecare 25 minute de mers trebuie sa se dea un repaus de 5 minute. Pe timp calduros si la mare altitudine se evita descoperirea capului; pentru protectia ochilor sunt folositi ochelari cu lentile fumurii ori de neofan. Daca marsul are loc în conditii de viscol se îmbraca cîte doua camasi, pe cap este pus capisonul din lîna, iar ochii sunt protejati cu ochelari cu lentile din plexiglas. Peste caciula se asaza gluga bluzei de vînt, strînsa bine cu siret. Pe mîini se îmbraca manusile si supramanusile; deasupra bocancilor se fixeaza gleznierele parazapada, care nu permit intrarea zapezii si infiltrarea apei în bocanci. Pauzele mari se organizeaza în raionul cabanelor, refugiilor, stînelor, adaposturilor si adapostirilor.
Deplasarea pe timp de iarna cu rachetele pentru zapada se executa printr-un mers continuu si cu pasi ridicati. Atentie deosebita trebuie acordata legarii rachetelor peste bocanci, pentru evitarea stînjenirii circulatiei sîngelui, producerii leziunilor sau favorizarii înghetului.
Pe timpul viscolelor puternice se pune foaia de cort peste toata îmbracamintea, se evita, haltele printr-un mars continuu, se reduce viteza de deplasare, se micsoreaza intervalele dintre alpinisti se mentine coloana sportivilor cât mai compacta, iar capitanii de echipa numesc 2-3 alpinisti din cei mai rezistenti care sa supravegheze ca nimeni sa nu ramîna în urma.
Fig. 19. Urcarea înaltimilor cu pante foarte înclinate.
O atentie deosebita se acorda supravegherii reciproce, în scopul atentionarii la timp a aparitiei primelor semne de degeraturi, înaltimile a caror pante au valoarea mai mare de 45-50 grade se strabat prin mars executat de-a curmezisul acestora în zigzaguri cu segmente care nu depasesc 75-100 m si cu unghiuri de 35-40 grade (fig. 19).
|
