PE ACOPERISUL IEZERULUI

Trinitatea Iezer-Batrina-Papusa - lumea piscurilor - vazuta de pe dealul dintre Leresti si Namaesti apare pe linia orizontului ca meterezele unei cetati vechi, mai ales cind ceata prinde vaile. Caile de acces se indreapta spre pajistile alpine de unde privirea razbeste pina spre Cimpulung ori Rucar. Dar cel mai frecventat drum este cel care se desprinde din soseaua nationala Cimpulung-Bran (D.N. 73) si trece prin Leresti, satul cu case una mai frumoasa decit alta. Aici poti admira un sat turistic de munte, cu casele insirate deoparte si de alta a soselei asfaltate. Dupa ce ai parcurs intreg satul de la un capat la altul incerci un sentiment de parere de rau ca s-a terminat. Costumelor nationale ale locuitorilor li s-a dus vestea peste hotare. Soseaua urmareste valea Riului Tirgului, vale cu un profil transversal destul de larg intre culmile Zanoaga-Muchea Baratului-Vacarea spre est si Dobri 444i82e asu-Musuroaele-Calu spre vest, bine impadurite cu foioase si mai rar cu conifere. Din loc in loc, din infundaturile muntilor, piraiase isi fac vint spre riul colector. Dupa ce acesta primeste contributia Izvorului Vacarea si Valea Rea malurile se apropie si nu se mai departeaza decit la locul numit intre Vai (Capu Plaiului), unde se afla o baza de popas, vestita in regiunea Iezerului - Cabana Voina (933 m altitudine absoluta). Pe spatiul deschis aici se suprapune nodul hidrografic unde se intilnesc valea Batrina, valea Cuca si altele mai mici. Este o regiune ascunsa in paduri, loc pentru recreere, si centru pentru popas de unde se desfac radiar o serie de poteci de munte catre culmile principale Iezer (Vf. Iezeru Mare, 2 462 m), Batrina (2 288 m), Papusa (2 391 m) si alte masive secundare. De sub bolta de arini din spatiul Voinei se desprinde o poteca de munte, in curbe strinse, ce se strecoara prin padurea deasa de amestec - fag cu rasinoase - spre Plaiul lui Patru. Dupa un timp molidul este cel care domina, recunoscut dupa conurile sale mari, mai putin bradul alb prin care razele soarelui patrund cu greu. Ierburile nu cresc, ele isi au locul mai sus.

Setea de cunoastere, te indeamna la urcat spre frumusetea salbatica a muntelui, intr-un profil din marginea cararii, inainte de a ajunge pe tapsanul larg, apare stinca goala. Aici poti vedea cum roca in lupta cu vremea si-a schimbat putin culoarea. Daca scormonesti ceva mai mult in mal iti apare solul brun acid montan de padure, destul de subtire, slab podzolit si fara orizonturi prea distincte sub raportul coloritului: sub sol, pe profil, apar mai ales roci sericitoase si cloritoase. Sisturile cristaline sint roci specifice masei montane de aici ca si din toti Fagarasii. Cind s-au format? Din timpurile foarte vechi, hercinice, in partea de inceput a erelor geologice.

Pe culmea plaiului poti observa cum limita superioara a padurilor se opreste pe la l 650 m altitudine - sub zona molidului - insa aceasta nu este cea normala de l 800-2 000 m specifica muntilor inalti. Aici ea a fost coborita in decursul timpurilor de actiunea antropica, din necesitatea de a intinde pasunea alpina. Totusi padurea da asalt. In multe cazuri, si aici, la limita superioara a padurii se pot vedea, dar cu multa atentie, fiindca sint micute, doua plante carnivore. Una este roua cerului (Drosera rotundifolia) si cealalta foaia grasa (Pinguicula alpina). Cite un brad ori un mic pilc de alte rasinoase cu portul scazut, se lupta spre a se ridica catre inaltimi. Unii apar piperniciti din cauza conditiilor climatice si mai ales a vintului. Singurii care rezista sint jnepenii, tiritori si incilciti, tinindu-se puternic cu radacinile lor de pamint. Urmarind cararea spre Virfu Batrina, vezi cum covorul pestrit si des al ierburilor pe fondul general de culoare verde, din subzona alpina, stapineste intinderile atit spre Papusa cit si spre Iezer. Mersul direct este ingreuiat de gruparile de jneapan, de ienupar s.a. pe soluri sarace in substante nutritive. Dealtfel, compozitia floristica a vegetatiei de aici, din zona alpina este foarte variata si cunoasterea ei iti da o mare satisfactie. Din noianul ierburilor cele mai usor de recunoscut sint: parusca, rogozul alpin, iarba stincilor, firuta, ovasciorul, rugina, paiusul rosu, tapusica, aceasta din urma avind o mare raspindire si multe altele pe care le pasc vitele.

De pe Culmea Batrinei privirea domina doua vai. Astfel, vezi cum se dirijeaza spre nord reteaua de afluenti ai Dimbovitei din bazinul superior, iar spre sud cei ai Riului Tirgului. Este o frumoasa cumpana de ape care-ti lasa puternice impresii de pe perspectiva inaltimii in acest lung drum. Mai departe, dupa ce treci de Seaua Batrinei, de Virful Piscanu (2 246 m) si Virfu Rosu (2 369 m) cobori spre Curmatura Oticului, la un izvor din care pleaca timid un piriias - Boarcasul - nefiind in realitate decit Dimbovita cea vijelioasa careia la poalele Masivului Pecineagu i-a fost taiat elanul. Amenajarea hidrotehnica de aici, cu un baraj in spatele caruia se afla circa 70 milioane metri cubi de apa, sporeste considerabil farmecul regiunii din bazinul superior al Dimbovitei. O galerie de aductie, lunga de circa 10 km, dirijeaza apele spre turbinele hidrocentralei. Mai departe capata iarasi putere prin afluenti, zbatindu-se ca o sageata dintr-un mal in altul, atunci cind este incorsetata in maretele chei dintre Podu Dimbovitei si Rucar.

De pe latura sud-vestica a Curmaturii Oticului pleaca Vasalatu, un afluent al Riului Doamnei, care nu-si potoleste apele repezi decit in acumularea de la Baciu. In infundatura dinspre nord-est, urmarita de Izvorul Oticului, zapada adunata din timpul iernii nu se topeste decit tirziu in miezul verii. Oile de la stina din apropiere, in mod obisnuit, isi gasesc aici un loc de refugiu cind caldurile sint prea mari. Mergind pe cararea care se tine pe Culmea Mezea (2 135 m), apoi pe Caltun (2 206 m) cu iarba bogata, ajungi in Muntii Fagarasului. Este singurul loc de trecere dintr-un masiv in altul pe cumpana de ape dintre Riul Doamnei si Dimbovita.

Posibilitati de adapost sint putine in grupa Iezerului, de aceea se practica indeosebi turismul estival. Afara de Cabana Voina (350 m altitudine) linga Lacul iezer se afla refugiul cu acelasi nume (2 165 m altitudine), folosit de turistii care ramin mai mult timp pe muntii inalti, in special la schi. Pericolul de avalanse este mare. O cabana mai noua, Cabana Cuca (l 175 m altitudine) este asezata pe valea riului Cuca la circa 6 km de Voina.