PE CALEA VIRGHISULUI IN SUS

Acolo unde intortocheatul curs al Oltului este aproape sa intre in inclestarea cu stinca dura din latul Muntilor Persani, dupa ce strabate culoarul Feldioara - Augustin, primeste apele riului Virghis, unit ceva mai sus cu Cormosul, ape domoale, dar care de-a lungul mileniilor si-au sapat vai relativ largi.

Virghisul curge aproape de la nord spre sud, dar in comparatie cu celelalte ape ale tarii nu se poate spune ca est 545f55f e o apa mare. De la izvoare si pina la confluenta cu Oltul are o lungime de circa 45 de km, in schimb cu riurile pe care le aduna se intinde pe o suprafata de circa 550 km patrati.

Batind mereu acelasi ritm, sfidind parca timpul, Virghisul si-a modelat cea mai mare parte din vale, la contactul dintre rocile de natura vulcanica ale Masivului Harghita din partea estica si cele sedimentare, ale Muntilor Persani, din partea vestica.

Curgind linistit in mica Depresiune Baraolt, depresiune bogata in carbuni si ape minerale, nici nu ai crede ca el coboara tocmai dintr-o margine de crater vulcanic, asezat in partea centrala mai inalta a Muntilor Harghita. Ca dintr-o citadela fortificata isi aduna in bazinul superior micii afluenti. La inceput ies timizi de pe sub frunzisurile padurilor, ca apoi, galagiosi si repezi, sa se avinte spre colectorul principal, care le poarta apele limpezi mai departe pina la Olt. Daca pe versanul vestic al Muntilor Harghita, Virghisul curge repede printr-o vale ingusta si adinca, insotita doar de un drum forestier, vale cu malurile impadurite cu conifere si fagi, dupa ce iese in platoul vulcanic al Harghitei cursul se potoleste ca prin farmec, panta nu mai sileste apa sa faca salturi, luind aspectul unei ape de cimpie, cu meandre.

Strajuita spre est de Virful Fagilor Rosii (l 028 m) valea Virghisului prezinta un peisaj obisnuit, de vale larga, neatragind atentia in mod deosebit. Dupa ce trece de platoul vulcanic, profilul transversal al vaii imbraca alt aspect, orizontul se strimteaza, malurile se apropie, apa incepe sa se zbata, sa-si caute repede o iesire intr-un loc mai larg. Peisajul se modifica sensibil si riul isi gaseste linistea doar la confluenta cu Chirului, care vine din nord, tocmai de la Harghita Bai, ca un piriias neinsemnat la inceput. Ramii surprins vazind in cursul sau superior o ^pj alba ca laptele sarind din piatra in piatra. Ce este in realitate? Apele de siroire si cele provenite din ploi spala praful de caolin din jurul unei exploatari si il amesteca cu apele Chiruiului. Dar pe parcurs praful de caolin se depune, riul se limpezeste, iar atunci cind ajunge in dreptul statiunii balneare numita tot Chirul, apa are culoarea obisnuita a celor de munte.

Baile Chirul sint asezate in mijlocul unui luminis de codri desi de brad, intr-o mica depresiune la o altitudine de 720 m. Este o statiune balneara de interes local, ferita de zgomotul oraselor si de paienjenisul cailor de comunicatie din depresiunile intracarpatice.

Aici pare a fi o lume aparte, care poarta contururi clare si culori limpezi, ce se impun privirilor. In retortele pamintului vulcanic s-au zamislit valoroase resurse naturale. Dar ceea ce constituie caracteristica acestui colt incintator din natura sint izvoarele cu ape minerale cloruro-sodice concentrate, numeroase dealtfel in tot bazinul Virghisului. Accesul la ele este usor venind insa din zona din amont a riului.

In apropierea confluentei cu riul Chirui, valea Virghisului se largeste din nou. File evidente din curiozitatile naturii apar in perimetrul vaii, acolo unde aceasta este prinsa in cheile de la Meresti, strajuite de Virful Ascuns spre rasarit si Virful Tiva spre apus. In lantul frumusetilor din bazinul hidrografic al Virghisului, complexul de pesteri de la Meresti, impunatoare constructii subterane ale marelui mester-natura, cu cotloane adinci, ascunse, nu-si gasesc echivalent decit in Muntii Apuseni. Pestera Mare, de aici, este a treia ca lungime (l 500 m) din Carpatii Orientali, dupa Pestera Tausoare (9 530 m) si Ponorul (2 000 m) din Muntele Batrina - Muntii Rodnei.

Ici si colo, apele Virghisului patrund prin fisurile rocilor si "rasar', dupa cum spun localnicii, iarasi la suprafata. Se povesteste ca in timpul migratiei popoarelor, aceste ascunzisuri subterane au servit drept loc de refugiu pentru populatia din imprejurimi. Una din pesteri, numita pentru frumusetea ei "Pestera de Opal', pare o faptura unica in cuprinsul muntilor nostri, pe cit de minunata pe atit de interesanta prin istoria sa geologica. Amprenta epocilor prin care a trecut regiunea este bine pastrata in multe din pesteri. Totul este interesant si deosebit de atractiv in bazinul Virghisului, atit pentru turistul obisnuit cit si pentru omul de stiinta.