PE CARARILE MUNTILOR BARAOLTULUI

Acolo unde Carpatii isi rasucesc trupul lor greoi de la directia nord-sud la cea de est-vest, legatura le este subrezita intrucitva de interpunerea marii gropi tectonice, cea a Depresiunii Brasovului. Atunci cind ea s-a format, a tras in jos si rama ei de munti din partea nordica, fragmentind-o totodata prin intrinduri depresionare, intr-o serie de culmi secundare. Acestea alcatuiesc in totalitate Carpatii Curburii Vestice, numiti inca si Carpat 232e48c ii Curburii Interne, munti mai putin inalti din care fac parte si muntii scunzi ai Baraoltului. Doua drumuri modernizate ii strabat in curmezis, unul de la orasul Sfintu Gheorghe la Feldioara si altul de la Baraolt la Malnas-Bai.

In rest sint drumuri secundare si poteci de munte. In literatura geografica, acesti munti nu s-au bucurat pina in prezent de o atentie deosebita; lucrarile despre ei sint foarte putine, asa, ca nu se poate spune ca sint bine cunoscuti, cum sint Muntii Piatra-Mare, Postavarul, Piatra Craiului si altii. Dar aceasta nu inseamna ca sint lipsiti de pitoresc, de inedit si de elemente antropice. Pretutindeni intilnesti locuri de neuitat, un climat placut, depresiuni ocrotite de inaltimi, cu sate ale caror casute contrasteaza prin albul lor cu verdele padurilor de conifere.

Muntii Baraoltului, pe alocuri, lasa impresia unor dealuri mai inalte, dar formatiile cretacice din care sint alcatuiti le tradeaza originea. Poate cindva au fost tot asa de inalti ca si Muntii Piatra Mare si Muntii Baiului de la sud, cu care se inrudesc prin structura geologica si cu care s-au legat inaintea formarii Depresiunii Brasovului, in vremea pliocenului. Dar, cu timpul, virfurile s-au tocit si au ramas sub forma unor culmi cu spinarile late, cele mai inalte intre 900 si l 000 de metri, formind un ansamblu numit in stiinta peneplena, sculptata din loc in loc de vai adinci sau de forme depresionare largi si bine inchise.

Oltul ocoleste Muntii Baraoltului din trei parti, parca ar vrea sa-i protejeze si sa le indice limita. Doar in partea sudica aproape de localitatea Bod, descrie o curba larga, unde si-a sculptat in decursul timpurilor un adinc defileu, cu un farmec neobisnuit.

Daca culmile nu sint somptuoase, cu tarcuri si pereti abrupti ca ale Ciucasului sau Bucegilor, in schimb ambianta depresiunilor, care se aseamana intre ele, te atrag cu insistenta, asa cum este Depresiunea Vilcele. Este o depresiune a carei origine se pune pe seama actiunii de sculptare a apelor curgatoare in roci cu o litologie putin variata, dar prinse de numeroase rupturi tectonice pe unde apele mineralizate din adincimi ies la suprafata. Ca statiune balneoclimaterica este una din cele mai vechi din Carpati. Vile cochete raspindite intr-o bogatie de vegetatie forestiera, indeamna la popas.

Catre partea centrala a muntilor, unde linistea si izolarea sint stapine, se afla micul bazinet depresionar Sugas, la 750 m altitudine. Versantii impaduriti cu greu iti dau ragaz sa-i surprinzi forma. Ceea ce il face cunoscut sint mai ales apele minerale. Ceva mai la nord, intre culmi putin diferentiate altitudinal, se afla Depresiunea Aita, denumita inca si Aita Seaca, dupa numele localitatii. Nu departe, cam la aceiasi latitudine, se afla si mica Depresiune Valea Zalanu-lui, cu decor sumbru, format din plaiuri largi impadurite.

Frumusetea locurilor si belsugul de lumina imprastiata pe fundalul montan al Baraoltului iti creeaza impresii de neuitat.