ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
1. GENERALITĂŢI
[1], pericolul defineste însusi alpinismul. Facînd alpinism acceptam acest risc si cautam sa-l reducem la un minim acceptabil, prin cunoastere si prin tehnica. Limita personala a responsabilitatii n-o cunoaste cu exactitate decît cel în cauza, niciodata un altul. Pe cutia de bivuac de pe Grossglockner se poate citi urmatoarea chemare: "Alpinisti, înainte de a va angaja într-un traseu, gînditi-va înca o data daca sînteti capabili sa-i faceti fata!"
[2] despre strategia peretilor de gheata, aplicata de el în Anzi (Yerupaja): "Planul meu de a face acest perete de gheata, extrem de înclinat, într-o singura zi, în urcus si coborîs, parea cam hazardat. Dar judecat la rece, sînt sigur ca era singurul corect: sa intram în perete cu un rucsac usor, noaptea; sa urcam controlînd mereu cu ceasul diferenta de nivel urcata, si sa coborîm seara în rapel peste acelasi perete. În multi pereti de gheata din Alpi folosisem aceasta tehnica cu succes.
[3] de baza se lasase noaptea. Cîstigasem cursa noastra contra cronometru!"
2. TRĂSNETUL
4. AVALANsELE
5. CĂDERILE DE PIETRE
6. CREVASELE
7. CORNIsELE
8. PRĂBUsIRILE DE GHEAŢĂ
Acest pericol este caracteristic muntilor de mare altitudine - Himalaya.
|