PODISUL SI MUNTII MEHEDINTI

Reprezinta doua unitati de relief situate in sud-vestul Romaniei, intre riul Cerna la vest si Piemontul Getic spre est, caracterizate printr-o evolutie geologica si geografica foarte asemanatoare. Cadrul geologic al zonei a fost descifrat in mare parte de Gh. M. Murgoci (1898) si aprofundat ulterior de Al. Codarcea (1940). Calcarele de virsta jurasic-cretacica apartin formatiunilor Autohtonului danubian si sint dispuse in doua fisii principale paralele intre ele. Fisia v 252b11c estica apartine Muntilor Mehedinti si se caracterizeaza printr-o tectonizare extrem de puternica; caderea in trepte spre vest a contribuit la formarea grabanului Cernei. Fisia estica apare in zona centrala a Podisului Mehedinti, intre Baia de Arama si Ciresu. Pachetul de calcare, gros de 200 - 300 m, este alcatuit din strate de 4-10 m grosime, cu inclinare generala spre sud-est si desi ocupa numai 5% din suprafata totala, ele au generat numeroase si variate fenomene carstice care dau faima Podisului Mehedinti. Aproape toate riurile care vin dinspre vest, de pe formatiuni impermeabile, sint captate in subteran la intrarea in bara de calcare. Aval de punctul de captare vaile ramin seci, formind in decursul timpului trepte antitetice, cum sint cele ale riurilor Topolnita, Ponorat, Ponorel etc. Amonte de captare se produce aluvionarea pronuntata a luncilor, care se desfasoara pe sute de metri latime; se formeaza astfel depresiuni inchise, cu fundul plat si cu aspectul general de polie. Cel mai tipic fenomen de acest gen il constituie sistemul hidrocarstic de linga comuna Ponoarele, care a generat depresiunile Zaton si Ponoare (M. Bleahu, V. Decu, 1963). Exceptind depresiunile, celelalte forme exocarstice sint slab reprezentate in cuprinsul Podisului Mehedinti. Demne de remarcat sint totusi dolinele de la vestul localitatilor Balta si Marga, precum si lapie-zul si Podul Natural de la Ponoarele. Apele subterane au sapat numeroase pesteri, renumite atit prin dimensiuni, cit si prin ornamentatie, ca de exemplu pesterile Topolnita, Epuran, Bulba, Gramei etc.

Morfologia Muntilor Mehedinti este diferita de cea a podisului. Daca pentru zona de podis este tipic carstul de bare calcaroase coborite, in cuprinsul Muntilor

Mehedinti predomina carstul de creste inaltate si de versant. Formele exocarstice sint reprezentate prin frumoasele lapiazuri dintre virfurile Absoara si Pietrele Albe, precum si prin depresiunile carstice inchise situate la 900- 1100 m alt. intre vaile Tasna si Arsasca. Cu diametre de 200-1000 m, fund plat si pereti abrupti, aceste depresiuni cu aspect de doline gigantice sint numite de localnici "poieni' (Poienile Porcului, Plos-tinioarele, Poiana Bilitin) sau "crovuri' (Crovul Mare, Crovul lui Beniog).

Formele endocarstice sint abundente, insa de mici dimensiuni. Spre Cerna predomina gurile de izvor aliniate la nivele diferite, care se coreleaza cu terasele riului Cerna. Versantul dinspre podis este putin cercetat din punct de vedere speologic. Au fost descoperite aici avenele de la Suliti si Iaduri, Avenul din Dosul Stiu-beiului (toate trei la vest de satul Podeni) si Pestera de la Isverna- cea mai importanta pina in prezent. In partea nordica a Muntilor Mehedinti apar calcarele din Piatra Mare si Piatra Mica a Closanilor (care ating 1420 m si respectiv I 120 m), in care s-au format numeroase pesteri si avene, unele dintre ele prezentate in aceasta carte.

O mare parte a calcarelor din cadrul Podisului si Muntilor Mehedinti sint despadurite sau acoperite cu paducel, corn, porumbar, scumpie, ienupar si liliac, amestecati ici-colo cu fagi izolati. In multe locuri liliacul salbatic formeaza adevarate paduri, vestite fiind cele de pe cornetele din raza comunelor Isverna, Nadanova sau Ponoarele. Aici, In fiecare an, la inceputul lunii mai, cind infloreste liliacul, se organizeaza "sarbatoarea liliacului', unde vin mii de oameni din regiune si foarte multi turisti.

O privire atenta a hartii releva o anumita grupare de la sud spre nord a fenomenelor carstice din cuprinsul Podisului si Muntilor Mehedinti, grupare pe care o vom urmari si noi in prezentarea pesterilor.