POPAS LA INTILNIREA SUBCARPATILOR OLTENIEI CU PODISUL MEHEDINTI

De acolo de unde riul Motru scapa din inclestarea muntilor, valea se largeste, semn ca a intrat intr-o regiune alcatuita din roci cu o alta consistenta. De aici mai departe, mergind sa-si uneasca apele cu ale Jiului, trece printr-o zona de contact intre doua mari unitati de relief deosebite ca geneza si alcatuire geologica, peisaj si anume intre Subcarpatii Olteniei din partea estica si Podisul Mehedinti in cea vestica. Nu s-ar putea spune ca este un riu mare, dar a izbutit sa-si creeze o vale destul de larga pe alocuri, mai ales in regiunea de confluenta cu al 545g62f te ape mai mici, cum este in Depresiunea Pades, depresiune cunoscuta prin unele evenimente istorice. Aici, la sud de sat, Tudor Vladimirescu a citit, la 23 ianuarie 1821, Proclamatia prin care chema poporul la lupta. Monumentul aminteste acest eveniment.

Decorul regiunii din aceasta zona de contact - de la intilnirea Subcarpatilor cu podisul - este de o rara maretie si variatie date de alcatuirea si framintarile geologice care au avut loc in decursul timpurilor, infatisarea Subcarpatilor Olteniei este alta de cit a celorlalti Subcarpati Getici, cu care se leaga spre est. Pina in valea Motrului se desfasoara o larga depresiune subcarpatica olteana la contactul cu ultimile ramificatii ale muntilor, inchisa spre sud de un sir de dealuri, dupa care urmeaza depresiunile numite intracolinare. Podisul Mehedintului, prin rocile care intra in alcatuirea sa se incadreaza regiunii montane. Calcarele, mai ales din cuprinsul podisului, dau formele cele mai curioase.

Plecind din Depresiunea Pades, axata pe Motru, multe sint locurile demne de vizitat, atractive prin pitorescul lor si prin munca oamenilor, care fac faima acestei regiuni. La varietatea conditiilor naturale se adauga marturiile existentei omenesti din cele mai vechi timpuri, traditiile perpetuate din generatie in generatie, constructiile edilitare care formeaza ansambluri deosebit de interesante. Daca mergi spre nord, in susul Motrului, iti apar variate forme de relief, succedindu-se in chip de amfiteatru. Mai intii un cimp larg cu finete, culturi si pilcuri de padure, apoi o treapta alcatuita din dealuri acoperite cu livezi si, pe ultimul plan, o ghirlanda de munti, cu vai adinci, pereti abrupti si inalti de sute de metri. In Masivul Pietrele Closanilor se ascunde o vestita pestera - Pestera Closanilor - impodobita cu un decor calcaros fermecator, fiind una din cele mai frumoase nu numai din tara noastra, dar chiar din continentul european. Pentru interesul speologic pe care-l prezinta a fost declarata monument al naturii si pusa sub ocrotirea legii. Din locul de popas - satul Pades - indreptindu-te spre est, pe un drum de la poalele muntilor, iti apare in cale o rezervatie botanica situata in comuna Tismana, cu o suprafata de 237 de hectare, alcatuita intre alte formatii vegetale si din castani comestibili (Castanea sativa), cu exemplare seculare. Afara de castanii dezvoltati spontan s-au plantat, pe o suprafata de circa 42 ha, castani comestibili care au dat rezultate bune si productivitatea mare. Multe din frumuseti pot fi admirate si daca te deplasezi in Podisul Mehedinti, catre Baia de Arama, localitate veche, cunoscuta ca centru minier. In apropiere de Baia de Arama, la 4 km distanta, se afla vestitul pod natural de la Ponoarele, un bloc de calcar ramas deasupra unei pesteri care s-a prabusit. Tot in aceasta regiune se afla Lacul Zaton, din care apa se scurge subteran pe circa un kilometru. Covorul vegetal al Ponoarelor este implinit cu bogate tufe de liliac (Syringa vulgaris) si mojdrean (Fraxinus ornus). Spre sud de Ponoare - la circa 1,5 km - se afla cea mai frumoasa padure de liliac din tara noastra, rezervatie forestiera, unic monument al naturii de acest fel, intinsa pe o suprafata de peste 20 de hectare, din care 10 ha zona de protectie. In luna mai, cind liliacul este inflorit, aici satele din apropiere organizeaza sarbatoarea primaverii. Tot la Ponoarele, mesterii locali au construit, din lemn, sapte mori la rind, forme neobisnuite, care au capatat valoare de simbol. Iata marturisirea savantului I. Simionescu, care a stiut sa imbine in chip atit de minunat caracterele peisajului pitoresc cu rigoarea stiintifica: "Colt mai plin de farmec si mai variat ca cel dintre Ponoarele si Balta marturisesc ca rar mi-a fost dat sa vad in cuprinsul tarii mele. Am calcat prin multe meleaguri cu variate perspective. Dar un tablou atit de original impozant si blind totodata, salbatic si maret, nu de multe ori iti apare privirii' . Deosebit de atractive sint plaiurile acestor regiuni in toate anotimpurile dar mai ales in anotimpul cald.