[1], de la un hornar, Ioan Kis, venit aici în 1780 sa caute comori, dar care si-a gasit sfîrsitul în acest Ioc. Primul care a explorat-o temeinic a fost profesorul geolog loan Tulogdy în 1934. In pestera se intra printr-un portal înalt de sase metri, orientat în directia nord-vest - sud-est. Chiar de la intrare, în partea stînga sus, se observa un horn îngust, populat de foarte multi lilieci, prin care se vede cerul. Pestera se continua cu o sala mare, larga de patru metri si lunga de 22 m, avînd tavanul drapat în falduri. Pe masura ce avansam, înaltimea tavanului scade. In fundul grotei, spre dreapta, se deschide un coridor îngust, lung de 15 m, terminat cu un put cu apa, adine de aproape 35 m.
Statia I F M A M I
Turda -4,4 -2,2 3,4 9,4 14,4 17,6
Statia I A S O N D
Turda 19,3 18,5 14,7 9,1 3,1 -2,0
Statia I F M A M I
Campia Turzii 21,8 19,8 20,9 43,5 71,6 85,9
Statia I A S O N D
Campia Turzii 73,6 69,6 42,2 38,3 27,9 23,6
Carpenus betulus) pe lînga care mai traiesc fagul, teiul (Tilia Cordata), cornul (Cornus mas) si sîngerul (Cornus Sanquinea) cu fructe albastrui si frunzele ce se înrosesc cînd vine toamna. Acestor copaci li se mai asociaza macesul (Rosa canina), împreuna cu ruda lui - paducelul (Crataoegnus monogyno).
Taxus baccata este ocrotit nu numai în cadrul rezervatiei Cheile Turzii, ci pe întregul perimetru al Carpatilor, ca si tulichina (Daphne cneorum).
Pe platoul de deasupra versantului stîng si vizavi de el, pe Culmea Mînastirii, drumul ne va fi îngreunat de tufisuri si boschete de alun si cununita. În zona „Polmoane'lor" din capatul amonte al Cheilor creste paducelul si porumbarul (Prunus spinosa), o ruda mai departata a macesului. Peste apa, pe versantul drept, cam în dreptul Fîntînii Morarului, apare un soi de artar, jugastrul (Acer campestre) folosit cîteodata si ca pom ornamental. Asociat jugastrului si ocupînd uneori suprafete mai mari apare lemnul cîinesc (Ligustrum vulgare), un neam de aproape al frasinului, deosebit de frumos cînd este înflorit si cînd îsi etaleaza ciorchinii de floare, de culoarea florii de lamîi.
(Ephedra distachya).
(Calopterix splendens) sau de tipurile mai rare (Lestes barbarus), toate splendid colorate.
Phybalopterix caligraphata, prezenta aici, mai poate fi admirata numai în Iugoslavia, lînga Rijeka, sau în U.R.S.S., în Urali.
(Cobitis taenia), galbuie pe spate, cu pete marunte negre si avînd doua-trei dungi în lungul trupului, si ruda ei — grindelul (Nemachilus barbatulus), la care petele sînt mai mari, de culoarea frunzelor. Acestora le tin tovarasie boisteanul (Phoxinus phoxinus), la fel de marunt si durduliu, mîndru de ,,ves-mîntul" pe care-l poarta: verde pe spate, stralucitor ca argintul, pe burta; în focul dragostei culorile i se schimba, spatele devenindu-i albastrui iar burta i se înroseste; foarte zglobiu, înoata în toate partile si cîteodata poate fi vazut depasind obstacole din apa prin salturi, aidoma pastravilor. In marginea apelor, pe linga malurile strajuite de peretii verticali, se furiseaza porcusorii (Gobio gobio) cautînd adapostul grotelor sau al radacinilor de sub apa. De talie mica, porcusorii sînt împodobiti pe parti de solzisori argintii, iar pe spate sînt stropiti de-a curmezisul cu peta negre.
(Bubo bubo) înfioreaza linistea noptii cu vaierul ei strapungator. Mare cît un curcan, are în vîrful capului doua moate si penajul frumos colorat cu alb, galben si brun. Zburînd, alunecarea ei este atît de lina încît prada nici nu se dezmeticeste cînd este luata în gheare.
Tichodroma muraria). Putin mai mare decît o vrabie, are penajul în culori pastelate, e foarte zglobiu si inspecteaza peretii prapastuiti pentru a-si gasi hrana zilnica.
Monticola saxatilis. Vom întîlni de asemenea, aproape cu invidie, pentru felul de a sta pe verticala peretelui, presura mustacioasa (Emberiza cia) cu un penaj frumos colorat. Versantii Cheilor Turzii mai sînt însufletiti de agitatia pietrarului (Oenanthe oenanthe), cu spatele în culoarea calcarului, de codrusul de casa, la fel de cenusiu ca si stînca. Din cînd în cînd, pe deasupra Cheilor mai razbate croncanitul corbului (Corvus corax), si el în cautare de hrana. Cu penajul de culoarea antracitului, este usor de observat cînd zboara sau chiar cînd se odihneste în vreun copac sau cleant de stînca. Primavara, adus parca de valul de aer cald, apare si lastunul de stînca sudic (Apus melba); are un frurnos „frac" pe care-l poarta elegant. O data cu el, din aceeasi familie, soseste si lastunul de stînca (Apus apus).
Ephedra distachya, sa fie protejat. Comisia Monumentelor Naturii, înfiintata în 1930, a depus eforturi considerabile, prin profesorul botanist Alexandru Borza, ca regiunea Cheilor Turzii sa fie declarata rezervatie naturala, ceea ce s-a si întîmplat în anul 1938. Cu o suprafata de 175,5 ha, rezervatia complexa Cheile Turzii a fost inclusa, alaturi de alte 15 rezervatii de la noi din tara, pe lista U.N.E.S.C.O.
|
