CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

ASEZAREA GEOGRAFICA 5

CAPITOLUL II

A.ANALIZA GEOLOGICA6

B. TECTONICA DEPUNERILOR NEOGENE. 8

CAPITOLUL III

A. RELIEFUL.9

1. PARAMETRII MORFOLOGICI 11

a. Hipsometria..11

b. Fragmentarea reliefului 11

c. Pantele 12

d. Expozitia versantilor..12

e. Morfologia vailor.12

f. Aspectul cumpenelor de apa .13

2. GEOMORFOLOGIA LOCALITATII.14

a. Luncile.. 14

b. Terasele .15

3.PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE15

a. Factorii geologici..15

b. Factorii morfohidrogeografici16

c. Alunecarile de teren18

B. CLIMA.19

1. CIRCULATIA ATMOSFERICA..19

2. PARTICULARITATILE PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE..20

a. Temperatura aerului..21

b. Inghetul28

c. Umezeala relativa29

d. Precipitatiile atmosferice.30

e. Stratul de zapada.31

f. Durata de stralucire a soarelui35

g. Vantul36

h. Calmul atmosferic37

3. POLUAREA AERULUI SI A APEI37

C. HIDROGRAFIA

1. APA FRATICA40

2. RETEAUA DE RAURI DE PE TERITORIUL LOCALITATII.40

3. RETEAUA DE RAURI SI NIVELUL DE

CUNOASTERE HIDROLOGICA..41

4. SURSELE DE ALIMENTARE A RAURILOR.41

5. REGIMUL SCURGERILOR ANOTIMPUALE..42

6. REGIMUL SCURGERILOR LUNARE42

7. DEBITELE RAURILOR IN ZONA LOCALITATII..43

8. TEMPERATURA APEIN RAURILOR.43

9. SCURGEREA ALUVIUNILOR45

10.CHIMISMUL APEI RAURILOR SI CALITATEA LOR .45

D. FLORA SI FAUNA

1. FLORA46

a. Padurile.46

b. Pasunile46

c. Fanetele.47

d. Date fenologice.48

2. FAUNA..48

a. Mamifere.49

b. Pasari49

c. Reptile..49

d. Amfibieni49

e. Moluste49

f. Viermi..49

E. SOLURILE

1. CARACTERISTICI GENERALE.50

2. CARACTERISTICILE GRUPELOR DE SOLURI.50

3. INFLUENTA FACTORULUI ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI .52

CAPITOLUL IV

POTENTIALUL UMAN AL SATULUI VARD

1. EVOLUTIA NUMERICA A POPULATIEI..55

2. MISCAREA NATURALA A POPULATIEI55

3. STRUCTURA POPULATIEI.. 56

a. pe nationalitati56

b. pe sexe 56

c. pe grupe de varsta.56

4. DENSITATEA POPULATIEI......57

CAPITOLUL V

ISTORICUL LOCALITATII

A. EVOLUTIA LOCALITATII IN FUNCTIE DE PERIOADELE ISTORICE..58

a. Teritoriul satului Vard in oranduirea comunei primitive.59

b. Teritoriul satului Vard in oranduirea sclavagista si feudala..59

c. Teritoriul satului Vard in oranduirea capitalista..59

d. Teritoriul satului Vard in oranduirea socialista ..59

B. VECHIMEA SATULUI VARD..60

C. ATESTAREA DOCUMENTARA..60

D. MONUMENTE ARHITECTURALE61

CAPITOLUL VI

CARACTERISTICILE RURALE ALE LOCALITATII

CAPITOLUL VII

ACTIVITATEA ECONOMICA

1.Introducere66

2. Agricultura..66

3. Industrie..67

4. Caile de comunicatii..68

5. Comert..68

6. Agroturism.69

7. Modul de intrebuintare a terenurilor.70

CAPITOLUL VIII

CULTURA POPULARA

1. Port popular..72

2. Obiceiuri.74

3. Pictura.76

4. Dotari culturale.76

ANEXE FOTO

INTRODUCERE

Alegerea acestei teme a fost determinata de dorinta de aprofundare a cunostintelor mele despre geografia zonei Vaii Hartibaciului, dat fiind faptul ca locuiesc in orasul Agnita la o distanta de 3 km de Vard.

Localitatea este reprezentativa pentru Podisul Hartibaciului central, atat sub aspectul caracteristicilor fizico - geografice cat si din punct de vedere al functiilor economice.

In elaborarea lucrarii de fata am folosit material bibliografic existent, cele mai importante studii fiind: Teza de doctorat a Florinei Grecu, Bazinul Hartibaciului, Elemente de Morfohidrografie al Podisului Tarnavelor, elaborata de prof.univ. dr. Sorocovski, in anul 1996.

Materialul cartografic a fost preluat de la Oficiul de Cadastre si Organizarea Teritoriului si de la Biblioteca Facultatii, iar datele privitoare la evolutia numerica a populatiei mi-au fost furnizate de serviciul de evidenta a populatiei din cadrul Prefecturii judetului Sibiu, precum si de Primaria comunei Chirpar.

Lucrarea reprezinta in ansamblu ei o sinteza ce incununeaza cunostintele dobandite pe parcursul celor cinci ani de studiu sub indrumarea colectivului de profesori al Facultatii de Geografie Turism Sibiu, carora le adresez multumirile mele.

Cap. I. POZITIA SI LOCALIZAREA GEOGRAFICA

Teritoriul satului Vard, incadrat administrativ in comuna Chirpar si situat in partea centrala a Podisului Hartibaciu, pe Valea paraului Albac, se invecineaza la nord cu orasul Agnita (de care il despart doar 3 km) si satele Barghis si Coves, la sud cu Altana si Chirpar (resedinta de comuna la o distanta de 6 km), la vest cu Benesti iar la est cu Veseud. Fta de resedinta judetului, municipiul Sibiu, il desparte distanta de 63 km, alte orase mai apropiate fiind Medias, Fagaras si Sighisoara, importante centre economice si turistice aflate la 43 km fiecare.

Accesul spre localitatea Vard este asigurat pe drumul national Sibiu - Agnita si pe calea ferata ingusta care strabate Valea Hartibaciului, legand municipiul Sibiu de orasul Agnita, satul beneficiind de o halta.

Pozitia geografica, structura geologica, formele de relief, clima, vegetatia si calitatea solurilor alcatuiesc un cadru natural favorabil vietii si activitatilor umane ale locuitorilor acestui sat. (foto 1.)

Cap.II. ANALIZA GEOLOGICA

Evolutia geologica si paleogeografica a Podisului Hartibaciului, cea mai mare subunitate a Podisului Tarnavelor, poate fi analizata numai in legatura cu depresiunea Transilvaniei, situata la sud de culuarul Muresului, fiind parte integranta a acesteia.

Depresiunea Transilvaniei este una dintre cele mai cercetate unitati de relief din tara noastra datorita existentei unor substante utile. La inceputul secolului al XIX-lea cercetarile geologice s-au intensificat datorita prezentei masivelor de sare gema, a izvoarelor sarate si a altor ape minerale.

In anul 1863 apare o prima sinteza asupra geologiei Transilvaniei (Tr. Hauer si G.Stache).

La inceputul secolului XX cercetarile geologice au fost impulsionate si mai mult datorita descoperirii zacamintelor de gaz metan (1909) din Transilvania.

Numarul mic de domuri gazeifere din cadrul Podisului Hartibaci a facut ca studiile geologice de detaliu efectuate aici in ultimii ani sa fie mai reduse.

In prezent exista cateva mii de lucrari asupra Depresiunii colinare a Transilvaniei si trei mari sinteze asupra bazinului pe care le enumeram: Podisul Transilvaniei (M.Ilie, 1958); Neogenul din Bazinul Transilvaniei (A.Vancea, 1960) si Geologia Depresiunii Transilvaniei (D.Ciupagea, M.Pauca, Tr. Iohim, 1970).

Procesul de formare a Depresiunii Transilvaniei incepe la sfarsitul cretacicului, se individualizeaza in miocen, limitele sale geologice s-au definitivat in pliocenul superior, iar configuratia geografica in pleistocen, prin ridicarea puternica a blocurilor din rama. Ea a devenit astfel unitate structurala bine individualizata, ce s-a format prin scufundarea unor blocuri cristalino-mezozoice.

In geneza si evolutia sa se disting 3 etape:

a) Etapa preeocena

- este etapa de formare si consolidare a masivelor cristaline - mezozoice din fundament.

b). Etapa de bazin

- incepe cu paleogenul, in interiorul arcului carpatic se instaleaza un bazin de subsidenta, in care se depun formatiunile propriu-zise ale depresiunii.

c). Etapa de depresiune sau a modelarii subaeriene

- unde miscarile din pontianul mediu ridica nu numai Carpatii ci si Depresiunea Transilvaniei pe care o exondeaza (D.Ciupagea si colaboratorii ,1970; Geologia Depresiunii Transilvaniei).

Sub aspect geologic, in cea mai mare parte in Podisul Tarnavelor domina formatiunile miocenului superior (panoniene) care in functie de ponderea uneia din fractiunile granulometrice se diferentiaza teritorial. Intre Mures si Tarnava Mare au frecventa ridicata marnele nisipoase si nisipurile cu intercolatii argiloase.

Formatiunile miocenului mediu (sarmatiene) sunt mai raspandite in Podisul Hartibaciului de sud, unde predomina formatiunile nisipoase, cele marnoase si argiloase (D. Ciupagea si colaboratorii, 1970).

In ce priveste satul Vard, fundamentul, format din cristalin si depozite mezozoice, a fost interceptat prin foraje la Agnita (4 km de Vard) unde sondele au atins mezozoicul la circa 2000 m (Florina Grecu 1992).

Importanta este pentru zona cercetata faza miocen superior - pliocen unde tuful de Dej din baza tontonianului sta transgresiv peste formatiuni mai vechi (trionice si cretacice, eocene, badenian - helvetiene) sau chiar peste cristalin (spre cumpana de ape Hartibaciu - Olt). Peste tuful de Dej se situeaza orizontul orizontul de sare, care apare la zi pe marginile dpresiunii.

Pe cursul inferior al Hartibaciului, orizontul de sare a fost interceptat si la Agnita localitate care se afla situata in partea nordica fata de satul Vard la o distanta de 24 km. Orizontul de sare a fost interceptat la 89 m (Florina Grecu 1992).

Posterior miscarilor moldavice are loc sedimentarea buglaviana, pe suprafete mari in Depresiunea Transilvaniei.

In ce priveste sarmatianul la Agnita a fost intalnit la 600 m adancime format din: marne compacte cu intercalatii de nisipuri, calcare dolomitice, gresie dura, tufuri dacitice, calcare (M.Ilie 1958 Podisul Transilvaniei.

B. Tectonica depunerilor neogene

Valabile in parte si azi (pentru depozitele mio-pliocene care acopera formatiunea cu sare D.Ciupagea si colaboratorii, 1970) raman unitatile tectonice stabilite de (L. Mrazec si E. Jebelius 1927, Aper u sur la structure du Bassin de Transylvanie et sur le gisements de gar, Bucuresti) si anume: o zona de margine formata din strate necutate si o zona intens cutata cu masive de sare, cuveta sau zona interioara cutata in domuri si branhianticlinale.

Bazinul Hartibaciului se inscrie in cele doua mari unitati structurale separate de o linie cu directie nord - vest - sud - est; partea vestica apartinand regiunii de margine si prezinta linii tectonice orientate nord vest - sud est si chiar vest - est, rar partea estica face parte din cuveta si se caracterizeaza prin predomi 353d38d narea cutelor cu directie nord-sud (Florina Grecu, 1992).

Anticlinalul Buia - Salcau - Ghijasa de Sus are directie vest - est si poate fi urmarit pe toata latimea bazinului Hartibaciului, pe la sud de localitatea Ghijasa de Sus, din Dealul Mormantul Mare (625m) pe cumpana Hartibaciu - Tarnava Mare, spre est; traverseaza raul Ghijasa continua prin interfluviul Valea Hulii, apoi pe raul Hartibaciu, pana la Benesti, de unde poate fi urmarit pe la sud de rau, aproximativ paralel cu acesta De la localitatea Vard este orientat nord - sud, continuandu - se in estul domului Ilimbav.

La sud de anticlinalul prezentat mai sus este pusa in evidenta o falie cu aceiasi orientare vest - est (Florina Gracu, 1992).

Cap. III. A. RELIEFUL

In analiza reliefului Podisului Hartibaciului s-au avut in vedere rezultatele cercetarilor intregii depresiuni a Transilvaniei. Astfel, problema genezei si evolutiei reliefului a fost pusa in evidenta prima data in mod stiintific de L. Sawichi (1912) in contributii la cunoasterea morfologiei Transilvaniei, considerata de Emm. de Martonne, prima lucrare asupra morfologiei acestei depresiuni ( Florina Grecu, 1992).

Emm. de Martonne (1929) scoate in evidenta cateva particularitati ale reliefului si evolutiei vailor, pe baza carora desprinde unele aspecte regionale.

Pentru evolutia reliefului din Dealurile Tarnavelor o importanta deosebita au afirmatiile referitoare la evolutia rolului nivelului de baza al Marii Negre, care 'nu mai are avantajul pe care arata sa-l fi avut la inceputul cuaternarului. Campia Panonica este in curs de afundare.' (Emm. de Martonne 1985 Lucrari geografice despre Romania vol II, sub redactia lui V.Tufescu, Gh. Niculescu, S.Dragomirescu, Editura Academiei; Bucuresti pg. 219).

Mihai David (1945 - Geneza, evolutia si aspectele de relief din Podisul Transilvaniei, Revista stiintifica ' V. Adamachi' vol. XXXI, nr.1-2) este atras de aspectele atat de variate ale reliefului, astfel incat alcatuieste o sinteza ce sta la baza cercetarilor morfologice din Podisul Transilvaniei (Florina Grecu, 1992).

Date asupra geomorfologiei partii sudice si centrale a Podisului Transilvaniei sunt cuprinse in lucrari ale lui V.Mihailescu (1966-1969), cu referiri concrete la Valea Hartibaciului, I.Soneriu (1966), N.Orghidan (1969), V.Garbacea, F.Grecu (1986), V.Sorocovschi (1991).

Alte lucrari ce vizeaza relieful Romaniei putem cita: Valeria Velcea si L.Badea (1979) 'O propunere de regionare fizico-geografica a teritoriului Romaniei, Terra XI (XXXI) iulie - septembrie 3.

Foarte multe cercetari au aparut asupra Podisului Transilvaniei, cercetari asupra evolutiei versantilor si a proceselor de versant, intr-un climat temperat continental moderat cu substrat putin rezistent la eroziune ( F. Grecu, 1992).

La modul general, problema evolutiei versantilor a fost totusi numai recent abordata in literatura de specialitate ( S.Iakob 1977 'Procese de modelare ale versantilor si formatiuni Cuaternare in nord - estul Podisului Tarnavelor' Teza de doctorat, Universitatea Bucuresti ) si I.Mac (1980) 'Modelarea diferentiala si continua a versantilor din Depresiunea Transilvaniei, Studiu, Universitatea 'Babes Bolyai' Cluj, an XXV nr.2, N.Josan, F.Grecu (1981) 'Contribution a la connaissance des processus de versant du Plateau de Hartibaciu (D pression de Transylvanie)', Rev. roum. g ol., g ophys., g ogr., G ographie, t 25 , nr.2. O atentie deosebita s-a acordat insa proceselor de versant, in special alunecarilor de teren, clasificarii acestora pe baza unor criterii

diferite ( T.Morariu si colaboratorii 1964) 'Age of landslids in the Transilvanian tableland' Rev. roum. g ol., g ophys., g ogr., G ographie, t 8 .Podisul Hartibaciului mai este prezentat tangential in studiile prezentate in unitatile vecine (depresiunile Sibiu, Saliste, unitatile de relief din sud - vestul Transilvaniei - Gr. Posea (1969); I.Mac (1972); Depresiunea Fagaras, N. Popescu (1990) in studiile de sinteza asupra geografiei intregii tari, ( Florina Grecu 1992).

Relieful satului Vard poarta amprenta trasaturilor reliefului Podisului Hartibaciului, care se detaseaza din contextul larg al Podisului Transilvaniei printr-o serie de trasaturi geografice pe care le amintim.

Structura geologica si forme de relief mai diversificate (foto. 2)

- relief inalt intre 650-750 m etajat policiclic pe trei nivele;

- climat umed si racoros ce formeaza padurile de carpen si fag si existenta solurilor silvestre;

- densitatea mare a retelei de rauri permenente;

- extinderea pasunilor si fanetelor, restrangerea terenurilor arabile;

- ruralism accentuat ( Victor Scorocovschi 1996 Podisul Tarnavelor - Studiu hidrogeografic - Cluj);

Relieful satului Vard este format dintr-o succesiune de dealuri, iar partea centrala a satului este strabatuta de la est la vest de Valea Albacului ce ia nastere prin unirea mai multor torenti. Dintre aceste dealuri amintim:

- in partea nord-estica se afla Dealul Vardului avand o altitudine de 544 m, dealul este situat intre satul Vard si localitatea Agnita;

- in partea de nord-est se afla Dealul Grochila avand o altitudine de 450 m;

- in partea nord-est se afla Dealul Viilor cu o altitudine de 572 m;

- in partea de sud-vest se afla Padurea de la Vetea cu o altitudine de 550 m;

- in partea de vest se afla Coasta Vardului la o altitudine de 500 m;

Tipul general major al reliefului satului Vard este cel de podis deluros pus in evidenta si de parametrii morfometrici.

1. Parametrii morfometrici

a). Hipsometria

Pe baza analizei hartii topografice a localitatii s-a putut determina altitudinea maxima si minima a localitatii.

Astfel altitudinea maxima a satului este de 572 m in Dealul Viilor situat in partea de vest si 544 m in Dealul Vardului, iar altitudinea minima este de 450 m care se inregistreaza pe cursul inferior al Vaii Albacului si tine pana la confluenta Vaii cu raul Hartibaciu, acestea dau satului Vard o diferenta de 100 m.

Cea mai mare parte din suprafata satului (suprafata totala de 6,2 km²) se afla la altitudinea cuprinsa intre 450-550 m. Valorile minime sub 450 m se afla de-a lungul Vaii Hartibaciului si a Albacului pana la confluenta cu raul Hartibaciu.

Ponderea suprafetelor in functie de altitudine pot fi reprezentate pe histograma si ciclograma astfel:

Densitatea fragmentarii reprezinta raportul dintre lungimea arterei hidrografice permanente si temporare raportate la suprafata de 1km².

Astfel,valorile densitatii fragmentarii variaza intre1000mm² pana la 2600 mm² .

Analizand harta densitatii fragmentarii putem observa ponderea suprafetelor cu densitate mare si mica.

Adancimea fragmentarii reliefului

Adancimea fragmentarii reliefului rezulta prin diferenta dintre altitudinea maxima si minima a localitatii Vard, aceasta de fapt exprima amplitudinea altimetrica pe care se desfasoara procesele de eroziune. Pe teritoriul satului Vard conform hartii adancimii fragmentare, fragmentarea are valori intre 450 m pana la 550 m.

Ponderea suprafetelor cu fragmentare mica si mare pot fi reprezentate grafic.

c). Pantele

Parametrul morfometric care influenteaza direct declansarea si evolutia proceselor geomorfologice actuale este panta.

Pe teritoriul satului Vard se deosebesc doua mari categorii de suprafete:

suprafete orizontale si aproape orizontale cu inclinari pana la 5^o, in care sunt incluse luncile, suprafetele de nivelare, inseuarile largi de pe interfluvii.

suprafete inclinate (versanti) cu pante peste 5^o care au pondere mare pe teritoriul comunei si reflecta atat gradul fragmentarii reliefului cat si potentialul ridicat al proceselor de modelare. Dupa valoarea pantelor au fost separati: versant cu 5 -15^o, care pe teritoriul satului au cea mai mare pondere si versanti cu valori de inclinari de 15 - 25^o care au cea mai mica pondere pe teritoriul satului.

Gradul de inclinare a satului pune in evidenta caracterul deluros al satului, iar circa 80 % din suprafata sa prezinta versanti cu pante peste 5^o. ( Florina Grecu, 1992)

d). Expozita versantilor

Mai putin analizata in studiile geomorfologice de pana acum cativa ani, expozitia versantilor influenteaza evolutia in special a proceselor geomorfologice, in stransa corelare insa cu alti factori si fara a exagera rolul singular al acesteia, mai ales in regiunile de podis (Fl.Grecu 1992).

Satul Vard fiind situat in centrul Podisului Hartibaciu, pe cursul superior al raului acestuia, iar Valea Albacului care trece prin partea centrala a satului si se varsa in raul Hartibaciu in partea vestica.Curgerea Albacului in directia de la est la vest, face ca expozitia versantilor sa aiba urmatoarele caracteristici: versantii care au expozitie nordica si nord-estica sunt umbriti, iar cei cu expozitie estica si nord-vestica sunt semiumbriti.

e). Morfologia vailor

In sistemul de clasificare Horton - Strahler in Podisul Hartibaciului s-au identificat sase ordine de marime a raurilor, ordine date de valoarea segmentului de rau de la confluente. Aceeiasi valoare o atribuim si vailor drenate de raurile respective.

Astfel avem:

Vaile de ordinul 6 reprezinta categoria din care face parte doar Hartibaciu, Valea strabate partea nord-vestica a satului Vard.

Pe teritoriul satului Vard se afla Valea Albacului ce strabate teritoriul pe directia est-vest este un rau de ordinul 5, afluent direct al Hartibaciului avand o lungime medie de 22,5 km.

Vaile de ordinul 3 si 2 sunt scurte (3,15 km cele de ordinul 3 si 1,13 km cele de ordinul 2). Aceste vai lipsesc de pe teritoriul satului Vard. In perioadele ploioase se formeaza mai multe paraie care se varsa direct in Albac si Hartibaci. In partea de sud-vest pe o distanta foarte mica este Paraul Vetii, Paraul Stogurilor si Paraul Galci.

Vaile de ordinul 1 sunt de dimensiuni reduse si prezinta in profil transversal, 2 aspecte, sub forma literei V ascutit cu versanti cu pante mari (in bazinul superior al vailor de ordine superioara) si sub forma literei U cu versanti lini, ce se gasesc pe versantii afectati de procese actuale ( Florina Grecu, 1992).

f). Aspectul cumpenelor de apa

Cumpana stanga a Bazinului Hartibaci, unde se afla si Valea Albacului, se intinde pe distante relativ scurte, are diferite orientari ca de exemplu pe cursul superior, orientarile sunt est-nord-est-vest-sud-vest, pe cursul mijlociu si partea nordica a cursului inferior orientarea este est-vest acolo unde se afla si Valea Albacului.

Altitudinea coborata a interfluviilor (400-500) la Vard se datoreaza probabil unei vechi directii de curgere a cursului superior al Sasausului spre Albac, al carui afluent a fost. Ca dovezi geomorfologice in favoarea captarii sunt: cotul facut de raul Sasaus, inseuarea larga si coborata de pe interfluviu, altitudinea absoluta mai redusa a Oltului fata de cea a Hartibaciului. Procesele de versant, ulterioare captarii, au redus altitudinea relativa a interfluviului (75-100 m), situat sub vechea cumpana de ape. Acelasi fenomen poate fi urmarit si in cazul interfluviului dintre Valea Morii si Albac. Cotul facut de cursul superior al Albacului pe directia inseuarii foarte coborate de pe interfluviu arata captarea unui afluent al Vaii Morii de catre Albac. In acelasi timp, albia

minora a Vaii Morii a fost deplasata de alunecarile masive spre versantul opus, respectiv spre cumpana de ape a carei altitudine relativa

nu depaseste 12-13 m. Distanta dintre cele doua rauri in regiunea captarii, este de numai 350 m ( Florina Grecu, 1992).

Interfluviile de pe stanga Hartibaciului acolo unde se afla satul Vard, procesele geomorfologice, frecvente in conditiile despaduririlor

masive au distrus mai multe suprafete de nivelare pastrate aici in petece pe depozite sarmatiene.Pe cumpana stanga, mai ales in sectorul cursului inferior al Hartibaciului, cumpana de ape scade in altitudine marcand o alta suprafata a culmilor, la circa 450 m, asa cum apare pe Valea Albacului. Inseuarile se desfasoara pe lungimi si amplitudini altitudinale mai mari, dar sunt mai putin numeroase. Cumpenele de apa din interiorul bazinului Hartibaciului au fost clasificate tot in sistemul Horton-Strahler stabilindu-se 5 ordine de marime iar cumpana de ape din bazinul Albacului are ordinul 5 ( Florina Grecu, 1992).

2. Geomorfologia satului

a). Luncile

Cursul Hartibaciului este insotit pe tot parcursul sau de o albie majora. Caracteristicile sale morfologice si morfometrice sunt strans legate de geneza, tectonica si de structura depozitelor. Latimea luncii variaza ca dimensiune. Astfel, in sectoarele de 'defilee' de la Vard-Benesti-Altana-Casolt-Mohu nu depaseste 300 m.

La confluenta Albacului cu Hartibaciu pe perimterul localitatii Vard, lunca se dezvolta pe ambele parti ale raului, avand la Agnita circa 500 m. In avale de Vard si aproximativ pana la Altana, latimea luncii se reduce la circa 300-400 m. Aici excesul de umiditate este frecvent. Inainte de intrare in defileu, la ploile torentiale, intraga lunca (Lunca Pucioasa) se transforma intr-un lac ale carui ape se scurg destul de incet.

Date morfometrice ale luncii Hartibaciului

(confluenta Albac - Hartibaciu)

Caracteristica pentru lunca Hartibaciului este morfologia fasiei de contact. Glacisul de lunca care apare in lungul raului Albac s-a format la contactul lucii cu versantul si sunt bine puse in evidenta in lungul luncii Hartibaciului.

Datorita pozitiei mai ridicate fata de lunca inundabila, glacisul este folosit pentru diferite culturi. La randul lor araturile de primavara si culturile pun in evidenta glacisul. La periferia glacisului au contribuit materiale provenite de pe versanti. Ele constituie de fapt partea terminala a glacisului de versant. Desi genetic, glacisul de lunca apartine versantilor, totusi ca pozitie il incadram luncii, datorita atat caracteristicilor sale morfologice, cat si trecerilor laterale in linie de la lunca la acest glacis. (Florina Grecu, 1992)

b). Terasele

Pe partea dreapta a raului Hartibaci in dreptul localitatii Vard apar 2 terase al Hartibaciului, cuprinzand o suparafata mica in teritoriul satului.

Prima terasa de 10 - 15 m apare fragmentar si de cele mai multe ori face corp comun cu glacisul de lunca. Podul terasei avand o usoara inclinare.

A doua terasa de 25 - 55 m poate fi urmarita destul de sporadic, este intercalata de terasele 1 si 2. Podul terasei este mai putin extins decat al terasei 2, prezentand o usoara inclinare catre albia Hartibaciului.

Fruntea terasei este slab exprimata in relief avand o panta usor inclinata in continuarea glacisului de lunca, acolo unde terasa intai nu poate fi cartata, ( Florina Grecu 1992).

3. Procesele geomorfologice actuale

Factorii care stau la baza modelarii actuale sunt: roca, structura, factorii morfometrici, apele, clima, factorii biologici, pedologici, antropici.

a). Factorii geologici: Roca

Depozitele sedimentare care apar la zi pe teritoriul satului Vard apartin sarmatianului.

Depozitele cuaternare apar sub forma de sedimente cu origine foarte variata: depozite proluviale ale conurilor de dejectie, depozitele aluviale din lunci si terase, depozite deluvio - coluviale, coluviale, depozite deluviale si eluviale si depozie de turbarie. Dintre depozitele cuaternare, un rol important il au cele de versant respectiv deluviile. Acestea sunt in general rezultatul alunecarilor de teren. Prezenta rocilor permeabile si grosimea apreciabila a unor strate de nisipuri, gresii, conglomerate, tufuri, marne sau argile, reprezinta caractere petrografe stratigrafice care favorizeaza declansarea unor procese geomorfologice actuale.

Structura: sunt cutate sub forma de anticlinale, sinclinale si si domuri gazeifere, fapt reflectat in relief prin suprafete cvasistructurale prin care procesele de modelare se produc in functie de substratul geologic. (Florina Grecu, 1992)

b). Factorii morfohidrografici

Panta - influenteaza in mod direct procesele geomorfologice prin inclinarea ei, lungimea si tipul de versant. Gradul de inclinare al versantilor este in functie de raportul dintre suprafata topografica si structura, in functie de stadiul de evolutie a versantului.

Pe pante de diferite grade, valoarea radiatiei solare variaza in cursul anului. Pe pantele cu inclinari mai mari valorile radiatiei solare scad, iar valorile maxime ating in general nivelele de lunca.

Expozitia versantilor - de expozitia versantilor depind variatiile regimului caloric, umiditatii si fercventa proceselor inghet-dezghet. Astfel calculele arata ca valorile maxime ale temperaturii se gasesc pe

versantii sudici, urmat de cel vestic, iar valorile minime pe versantii estici si nordici.

Radiatia solara directa se constata ca cea mai mare parte este receptionata de versantii sudici, iar versantii nordici au o cantitate mai mica. Pe versantii sudici si nordici se inregistreaza cele mai mari amplitudini termice anuale si diurne. Aceste amplitudini precum si ritmicitatea fenomenelor de inghet-dezghet din lunile martie-aprilie; octombrie-noiembrie; determina pe acesti versanti alunecari frecvente in patura de sol. ( Gh. Bujoreanu 1993, I. Rasmerita si colaboratorii 1968)

Apele - Un factor important asupra ritmului si intensitatii modelarii reliefului de pe teritoriul satului il constituie apele. Teritoriul satului Vard este drenat de raul Albac. Directia lui este est-vest varsandu-se in lunca Hartibaciului pe partea stanga a acestuia. Raul Hartibaciu influenteaza in mod indirect procesele de versant, datorita prezentei luncii. Raportul morfologic dintre albie si versanti pe teritoriul comunei se manifesta prin eroziunea in adancime si adancimea regresiva a raului, care duc la dezechilibrarea versantilor si prin faptul ca versantii furnizeaza in permanenta materiale in albia raului. In ce privesc apele freatice pe interfluvii, apare o adaptare a acestora la structurile monoclinale locale. Sunt cantonate in depozitele nisipoase ale sarmatianului. Pe versantii cu deluvii de alunecare, apele freatice sunt localizate la baza acestora si apar sub forma de izvoare, fie la baza versantului, fie in interiorul zonei cu alunecari, contribuie la reducerea stabilitatii versantului si produc alunecarile de teren. In lunci nivelul apei freatice variaza de la adancimi 0-2m, la contactul cu versantii, pana la 5-10 m spre talveg, fiind cantonate in formatiunile cuaternare.

( Florina Grecu 1992)

Factorii climatici: sunt considerati declansatori ai proceselor geomorfologice. Satul Vard are un climat temperat moderat specific tinuturilor de dealuri si podis, elementele climatice prezinta valori ce influenteaza in permanenta regimul modelarii reliefului. Factorii climatici se realizeaza prin precipitatii care au valori cuprinse intre 626,8 mm/an variaza atat lunar cat si anotimpual, exercitand tot timpul anului o actiune mai intensa sau mai slaba asupra versantilor micsorandu-le stabilitatea. Precipitatiile influenteaza aparitia si evolutia proceselor de modelare. Pentru satul Vard sunt specifice ploile de primavara mocnite si de lunga durata care duc la o infiltrare buna a apei in sol, precum si ploile torentiale din lunile de vara.

Temperatura este un alt factor care determina procesele actuale. Pe teritoriul satului Vard se inregistreaza o temperatura medie anuala intre 8-8,5^oC. Un rol important pentru pregatirea substratului supus proceselor modelatoare il are durata medie destul de mare (220 zile) a intervalului in care se produc ciclurile gelive. (Florina Grecu 1992)

Factorii biologici

Vegetatia are un rol de frana in deplasarea si evacuarea materialelor de pe versanti.

Gr.Posea preciza ca: 'vegetatia contribuie la uniformizarea evacuarilor pe toata suprafata, opunandu-se evacuarile rapide pe fasii (Gr. Posea si colaboratorii 1990 p.140). Urmarindu-se raportul dintre gradul de acoperire cu padure si procesele de versant se constata ca pe teritoriul satului Vard au o frecventa si intensitate apreciabila datorita lipsei in mare parte a padurii.

S-au identificat specii de graminee care opun rezistenta eroziunii, dintre care amintim: Poa Conpressa, Koeleria gracilis, Agrapyron repeus, Festuca sulcata, Stipa lessingiana etc.

Apar si plante leguminoase care opun rezistenta eroziunii asa cum sunt :Medicaga falcata, Onabrychis areuana, Onabrychis viciaefalia. (Florina Grecu 1992)

Factorii pedologici: au un mare rol in procesele geomorfologice actuale. Tipurile de soluri de pe teritoriul satului Vard prezinta un potential ridicat pentru declansarea si evolutia proceselor geomorfologice actuale, prin proprietati fizice si chimice, cum sunt: grad ridicat de impermeabilitate si un drenaj destul de slab la nivelul diferitelor orizonturi; contraste de umiditate, exces de apa in perioadele ploioase, uscaciune inaintata in perioadele de seceta care duc la crapaturi favorabile declansarilor in conditii de precipitatii. (Motoc M.,Munteanu S. si colaboratorii 1975, Eroziunea solului si metode de combatere. Editura Ceres, Bucuresti)

Factorul antropic

In cadrul satului Vard activitatea desfasurata asupra mediului bineinteles in scop economic, omul a contribuit la extinderea suprafetelor afectate de degradari de teren. A contribuit in primul rand prin defrisarea si destelenirea terenurilor, pasunatul intensiv care a dus la

degradarea vegetatiei, sapaturile, toate acestea au determinat degradarea terenului si aparitia alunecarilor de teren.

Toti acesti factori prezentati mai sus nu fac altceva decat sa arate configuratia actuala a terenului satului Vard, unde apar acele procese care se impun in prezent in modelarea reliefului prin frecventa si intensitate.

c). Alunecarile de teren

Problema alunecarilor teren a fost indelung studiata de catre cercetatorii din Depresiunea Transilvaniei, facandu-se numeroase clasificari in cadrul subunitatilor Depresiunii. Dintre cercetatori putem aminti: Gr.Posea si colaboratorii (1970,1976) in cursurile de geomorfo -

logie; Valeria Velcea (Curs de geomorfologie, Facultatea de Geografia Turismului Sibiu); Q.Zaruba si V. Mencl (1974); R.J.Bally si P. Stanescu (1977); M.N.Florea (1979).

Pe teritoriul satului Vard cauza aparitiei acestora este despadurirea. Numeroase formatiuni torentiale se gasesc in areale afectate si de alte procese, in special de alunecari sub forma de limba. In timpul ploilor abundente acestea se transforma in adevarati torenti de noroi, asa cum apar in bazinul superior al raului Albac. Alunecarile sub forma de limba au patul de alunecare pana la 4-5m si sunt active. Alaturi de alunecarile masive acestea contribuie cel mai mult la modelarea versantilor tocmai prin frecventa si modul de producere. Afecteaza deluviul vechi, declansandu-se atat pe dealurile cu panta mare cat si pe cei cu versanti cu panta mai lina, in urma unor ploi indelungate sau a unor ploi torentiale.

Pe substratul nisipos pontian, alunecarile sub forma de limba sunt frecvent asociate cu alte procese de versant curgeri de noroi asa cum apar pe teritoriul localitatii.

Curgerile de noroi se gasesc in areale cu procese complexe de modelare actuala asa cum apar pe partea dreapta a Vaii Albacului.

Curgerile de noroi apar datorita unor cantitati mari de precipitatii de pe versanti (in care se cantoneaza apa) fiind dezvoltati pe intercalatii de argile, marne si nisipuri. ( Florina Grecu 1992)

B. CLIMA

1. Ciculatia atmosferica

Climatul in care se afla perimetrul satului Vard se incadreaza in climatul bazinului Hartibaciului prezentand aceleasi caracteristici. Caracterizarea conditiilor de clima sunt luate de inregistrarile statiunii meteorologice Agnita si din informatia locala.

Climatul bazinului Hartibaci si cel al Albacului este de tip continental moderat, iar d.p.d.v. al topoclimatului este de tip colinar caracteristic Podisului Transilvaniei cu putine nuante datorita conditiilor locale.

Satul Vard fiind incadrat in centrul Podisului Hartibaciu, sub aspect climatic putem prezenta cateva caracteristici ale climatului Podisului Hartibaciu.

Pe cuprinsul Podisului se intalnesc patru forme de circulatie atmosferica:

a). Circulatia vestica

Joaca rolul principal in transformarile care au loc deasupra Podisului. In cadrul acestei circulatii deplasarea maselor de aer maritim - polare este orizontala pe directia vest - est si are loc odata cu familiile de cicloni atlantici.

In urma aductiei acestor mase de aer, vremea iarna este relativ blanda si umeda, vara fiind racoroasa si cu un pronuntat caracter de instabilitate ( C. Stoica 1965 Tipuri de circulatie in centrii barici de actiune atmosferica deasupra Europei, Instit. Meteo Bucuresti).

b). Circulatia polara

Reprezinta o alta forma importanta pentru regiunea studiata. In cadrul acestei circulatii cele mai importante pentru Depresiunea Transilvaniei este circulatia polara directa si cea intoarsa. Prima antreneaza mase de aer maritim polar din Atlanticul de Nord ce provoaca o vreme umeda si racoroasa vara si calduroasa iarna.

A doua antreneaza mase de aer maritim polare in curs de transformare, cu frecventa minima vara si maxima primavara, generand cantitati mai reduse de precipitatii.

c). Circulatia tropicala

Are o frecventa redusa, cu un maxim la inceputul verii si altul la inceputul iernii. Masele de aer maritim tropicale, care se deplaseaza odata cu ciclonii mediteraneeni, provoaca o instabilitate pronuntata a vremii cu precipitatii bogate si incalziri accentuate.

d). Carpatii exercita o actiune complexa asupra maselor de aer si a structurii barice respective manifestate fie prin bararea acestora, fie prin schimbarea traiectoriei, ori prin perturbarea structurii verticale a campului baric culminand cu formarea unor cicloni locali ( C. Stoica, 1965).

Prin natura, frecventa si durata invaziilor maselor de aer, influenteaza vremea teritoriilor pe care le strabat. Astfel, masele de aer maritim - polar vechi (35,5%) si maritim - polar (6,4%) sunt specifice Depresiunii Transilvaniei. Masele de aer polar - continental (reci si uscate iarna, calde si secetoase vara)se simt rar, producand raciri puternice in timpul iernii, ingheturi timpurii de toamna si cele tarzii de primavara. Celelalte tipuri de mase de aer au o frecventa redusa (sub 5%) dar pot avea efecte deosebite uneori.

2. Particularitatile principalelor elemente

climatice

Analiza temporospatiala a elementelor climatice s-a bazat pe datele de observatie inregistrate la statia meteorologica Agnita.

a). Temperatura aerului

Temperaturile medii anuale care s-au inregistrat pe teritoriul satului Vard, sunt cuprinse intre 8-9 ^oC. Temperaturile medii lunare sunt cuprinse intre - 3,6 si -1,8 ^oC in ianuarie si intre 16,9 si 19,2 ^oC in iulie, valori care confirma faptul ca incalzirile si racirile neperiodice au o intensitate mai mare iarna decat in celelalte anotimpuri. Temperaturile minime absolute sunt cauzate de cantonarea in Depresiunea Transilvaniei a maselor de aer arctic, care se racesc in continuare prin procese radiative.

Date privind temperaturile preluate de la Statia Meteo Sibiu

pe perioada 1996 -1998

Anul 1986

Anul 1987

Anul 1988

Anul 1989

Anul 1990

Anul 1991

Anul 1992

Anul 1993

Anul 1994

Anul 1995

Anul 1996

Anul 1997

Anul 1998

Aceste tabele reprezinta temperaturile preluate de la statia Meteorologica Sibiu privind satul Vard. Temperaturile sunt preluate pe un interval de timp de 13 ani. In prima rubrica sunt trecute lunile, apoi media lunara, maxima inregistrata in ziua lunii respective si minima inregistrata in ziua lunii respective.

Media anuala a temperaturilor in ^o C

Anul temperatura in ^oC

Rezulta ca media anuala a temperaturii este de 8,5^oC.

b). Inghetul

Pe teritoriul satului Vard primul inghet apare mai frecvent in prima decada a lunii octombrie, iar ultimul in a doua decada a lunii aprilie cu un decalaj de cateva zile.

Ingheturile timpurii de toamna si cele tarzii de primavara apar cu un decalaj de aproximativ 3 - 4 saptamani fata de datele medii. Durata medie a intervalului de inghet se mentine intre 160 si 180 zile dar frecventa anilor care depasesc 200 zile este destul de ridicata. Zilele cu temperaturi medii pozitive sunt si mai numeroase (300 - 320) si numai 30 - 45 de zile dintr-un an au valori sub 0^oC (zile de iarna). Ca si in cazul zilelor cu inghet, cele mai multe zile de iarna se realizeaza in luna ianuarie.

c). Umiditatea relativa

Mediile anuale ale umezelii relative sunt peste 80%. In evolutia anuala a umezelii relative se remarca doua maxime si doua minime bine conturate, dar inegale ca intensitate. Maximul se inregistreaza in decembrie 87-89,90% iar cel secundar apare in iunie 75-79,46% si este generat de frecventa crescuta a dorsalelor azonice ( C. Stoica, 1965).

Umiditatea relativa a aerului %

Anul

Anul

Media pe fiecare an

Anul Valoarea

Rezulta ca media anuala este de 81,07 %.

Media lunara multi anuala

d). Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile medii anuale pe teritoriul satului Vard sunt de 626,8 mm pe an. Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii s-au inregistrat in anii cu circulatie predominant anticiclonica. Iarna cantitatile de precipitatii sunt cele mai reduse 21,98 - 28,7mm. Primavara datorita activitatii intense ciclonice din Atlantic si patrunderii maselor de aer umed, cantitatile de precipitatii cresc 46,73 - 67,13mm.Vara, cand proceselor frontale li se adauga si cele de convectie termica se inregistreaza cele mai abundente cantitati de precipitatii 118.89 mm. Toamna datorita slabirii activitatii ciclonice, cantitatile de precipitatii se reduc 33 -35 mm.

e). Stratul de zapada

Fenomenul pe teritoriul localitatii, se produce mai devreme, in ultima decada a lunii noiembrie, stratul de zapada poate sa apara intr-un interval mediu de 60 - 70 zile. In unele ierni in care inghetul si gerul au persistat, stratul de zapada s-a mentinut mai mult de o luna. In cursul anului valorile cele mai ridicate ale grosimii stratului de zapada se intalnesc in a doua decada a lunii februarie fiind de 8 -15cm.

Date privind regimul pluviometric

pe perioada 1986-1998

Anul 1986 1987 1988

Anul 1989 1990 1991

Anul 1992 1993 1994

Anul 1995 1996 1997

Anul 1998

In aceste tabele este prezentata situatia regimului pluviometric cu privire la satul Vard, date preluate de la Statia Meteorologica Sibiu. Prima rubrica a tabelelor prezinta luna, suma precipitatiilor pe zile din luna respectiva si precipitatiile maxime care s-au inregistrat in luna respectiva.

Suma precipitatiilor pe an (mm.)

Anul    mm.

Rezulta ca media anuala a precipitatiilor este de 626,8 mm.

Media lunara multianuala a precipitatiilor (mm.)

pe perioada 1986-1988

Media lunara multianuala a temperaturilor (oC)

f). Durata de stralucire a soarelui

Determina variatii in cursul anului. Cele mai mari valori lunare se inregistreaza vara in august 232,9 ceea ce provoaca intensificarea proceselor de evapotranspiratie si producerea precipitatiilor de convectie.

Cele mai mici valori sunt proprii lunii decembrie unde media lunara multianuala este cuprinsa intre 50 - 57,6 ore cand nebulozitatea este crescuta iar durata zilelor este mai redusa. Media totala a duratei de stralucire a soarelui este de 1777,6 ore pe an.

Durata de stralucire a soarelui

Anul

Anul

Media anuala a duratei de stralucire a soarelui

Anul

Media lunara duratei de stralucire a soarelui

(lunara multianuala)

Media totala este de 1777,6 ore.

g). Vantul

Prin pozitia sa in cadrul Podisului Hartibaciu este supusa unei circulatii dominant vestice.

Dinspre sud, curentii se cantoneaza de-a lungul defileului Oltului, fenomenul se produce insa destul de rar. Masele de aer patrunse pe culoarul Muresului sunt resimtite doar in sud -vest.

Datorita impunerii Carpatilor Orientali masele de aer continental ajung pe teritoriul podisului numai in cazul in care au o dezvoltare mare verticala. Frecventa anuala a vantului din sectorul vestic depaseste 20%

din total. Iarna apare o crestere a frecventei vantului din directia nord-est, si nord ce depaseste 12%. Primavara, fenomenul este asemanator cu cel din iarna, directiile raman din sectorul nord-estic. Vara se evidentiaza dominatia din sectorul vestic. Se remarca o frecventa mai mare a vantului din nord-est in partea estica a podisului.

Toamna odata cu slabirea activitatii anticiclonului azonic, se diminueaza circulatia sectorului vestic intensificandu-se vanturile din directia nord-estica (C.Stoica 1965).

h). Calmul atmosferic

In cursul anului, frecventa calmului inregistreaza un maxim principal in octombrie, apropiat in unele cazuri ca valoare celui din decembrie.Minimul principal se inregistreaza in aprilie si chiar mai repede in martie.

Toate aceste caracteristici climatice integreaza satul Vard intr-un climat temperat-continental umed cu veri racoroase si ierni relativ aspre.

Clima prin caracteristicile sale, temperaturi cuprinse intre 8-8,5^oC,

precipitatii cuprinse intre 600 - 700 mm pe an, umezeala relativa 81% pe an si 1777 ore pe an a duratei de stralucire a soarelui fac ca teritoriul satului Vard sa apartina zonei de podis deluros. Din punct de vedere agricol, factorii climatici favorizeaza culturile ce se dezvolta pe intreg cuprinsul tarii in zonele de deal si podis.

Componentele climatice se implica in productia materiala ca factori distinctivi, influentand prin precipitatii, temperaturi etc.

Deosebit de eficienta s-a dovedit clima geografica rezultand din corelatia cu factorii locali ai climei.

i). Poluarea aerului si a apei

Dezvoltarea industriei si a asezarilor urbane precum si folosirea pesticidelor in agricultura au afectat calitatea apei si a aerului.

Trebuie sa specificam faptul ca in apropierea satului Vard se afla orasul Agnita. Astfel apele reziduale provenite de la S.C. Rombox S.A. Agnita; S.C. Imix S.A. Agnita, determina degradarea apei raului Hartibaciu in aval de Agnita, polueaza aerul prin miros neplacut, valori ridicate ale pH-ului si prezenta metalelor grele, crom etc.

Apele uzate provenite de la unitatile agrozootehnice contribuie de asemenea la poluarea apelor cat si a aerului. Dintre unitatile poluatoare mentionam pentru regiunea care cuprinde si satul Vard. S.C. Agroindustriala Hartibaciu Ruja S.A., si S.C. Agroindustriala Aurora S.A. Hartibaciu.

Aprecierea de ansamblu a variatiei calitatii apelor si a aerului s-a facut pe baza indicatorilor analizei grupelor de indicatori la regimul de oxigen, gradul de mineralizare si ansamblul substantelor toxice si speciale. Pentru caracterizarea gradului de impurficare organica a apei se

utilizeaza mai multi indicatori ca de exemplu consumul biochimic de oxigen, consumul chimic de oxigen. Pe Hartibaciu valorile consumului biochimic de oxigen au oscilat intre 0,37 si 14,1 mg/l. De-a lungul Hartibaciului calitatea apei este nesatisfacatoare in amonte de Agnita apa este inclusa in categoria a -II-a si a-III-a de calitate. Situatia devine critica in sectiunea aval de Agnita, unde apa este degradata ca urmare a devarsarii apelor reziduale insuficient epurate si a celor fecaloid menajere neepurate. Pana in sectiunea Cornatel apa Hartibaciului datorita autoepurarii, trece in categoria a-III-a de calitate. Sunt anii 1991 1992 cand apa ramane degradata pana la varsarea in Cibin ( Victor Sorocovski 1992).

C. HIDROGRAFIA

Aspecte ale genezei si evolutiei retelei hidrografice din Podisul Hartibaciului au fost abordate fie in monografiile de sinteza ale intregului teritoriu al Romaniei, fie in cele regionale ale Podisului Transilvaniei, in special in teze de doctorat, in parte publicate (Ion Mac (1972).Subcarpatii Transilvaniei intre Mures si Olt, Sudiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucuresti); S.Iakob (1977), Procese de modelare ale versantilor si formatiuni cuaternare in nord-estul Podisului Tarnavelor, Teza de doctorat, Univ.Bucuresti; N.Josan (1979), Dealurile Tarnavei Mici, Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucuresti; N.Popescu (1990), Tara Fagarasului, Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucuresti).

Reconstituiri ale retelei hidrografice pe baza analizei reliefului au mai fost facute si in articole mai restranse de I.Rodeanu (1926), Observatii geomorfologice la zona de contact a bazinelor Oltului si Muresului in jud.Sibiu, Lucrare Instit.geogr. Univ. Cluj t.II 1924-1925; Gr.Posea (1969), depresiunea Saliste, St.cerc.geol.,geofiz., geogr., Geografie, t. XVI.

Un amplu istoric al cercetarilor asupra formarii Oltului a fost intocmit atat de I. T vissi (1977) cat si de N. Popescu (1990); cercetarile intreprinse pana in prezent, nu s-au referit direct si la formarea Hartibaciului.

Alte lucrari care au aparut si au studiat in mod direct Bazinul Hartibaciului si reteaua hidrografica a Podisului Hartibaciului putem preciza: Victor Sorocovschi (1996), Podisul Tarnavelor, Studiu hidrogeografic, Cluj-Napoca; Florina Grecu (1992), Bazinul Hartibaciului, Elemente de Morfohidrografie, Editura Academiei Romane, Bucuresti.

Bazinul hidrografic Hartibaciu este situat in partea central sudica a Podisului Transilvaniei intre 24^o 14 ' - 28^o 58 ' longitudine estica si 45^o 43 ' - 46^o 07 ' latitudine nordica. Se intinde intre punctele extreme nord-sud pe circa 38 km si est-vest pe 53 km, avand o dispunere mai mare in longitudine.

In ierarhizarea raurilor tarii dupa suprafata, Hartibaciul face parte din categoria celor medii, situandu-se printre raurile mici sau foarte mici cu o suprafata putin peste 1000 km². In evidenta cadastrului apelor, suprafata Hartibaciului este de 1031 km², lungimea de 90 km si o latime medie de 13,50 km. Cea mai mare parte din suprafata bazinului 935 km² se gaseste la altitudinea cuprinsa intre 400-600 m. Raul Hartibaciu colecteaza afluenti de-o parte si de alta a sa.

In sistemul de clasificare Horton - Strahler s-au identificat si pentru bazinul Hartibaciu 6 ordine de marime a raurilor.

Din categoria a 5-a face parte si raul Albac afluent al Hartibaciului pe stanga. Albacul izvoraste din dealurile Movilei traversand hotarele localitatilor Movile, Merghindeal, Dealu Frumos, Agnita si Vard insumand o suprafata a bazinului de 11 km² si o lungime de 24,5 km.

Vatra satului Vard a evoluat de-a lungul acestui parau care local se mai numeste si 'Valea Veche', 'Paraul Batranul' sau 'Olbacul' si se varsa printr-un cot de 90^o in perimetrul statiei CFR Vard in raul colector Hartibaci.

Albacul nu este amenajat pe tot parcursul sau. O amenajare limitata s-a incercat intre anii 1950-1955 la varsarea paraului in Hartibaciu spre est de captare printr-un baraj neterminat.

1. Apa freatica a localitatii

Apa freatica a satului Vard apare in cantitati destul de mari datorita stratelor care apar pe tritoriul sau, formate din: nisip, nisip fin, si rar macliu; nisip prafos argilos, argila prafoasa nisipoasa, nisip fin argilos, marna nisipoasa, nisip fin mediu cu foarte rar pietris, nisip si pietris grosier cu praf si bolovani, cat si datorita proprietatii lor de a stoca apa.

Desi se afla in cantitati apreciabile, apa freatica este saraca in saruri de calciu. Se gaseste la adancimi reduse in luncile si traseele raurilor si la adancimi mai mari la baza dealurilor si chiar pe versantii acestora avand o inclinatie de 12^o.

Luandu-se in consideratie fantanile -adancimea lor- se poate constata ca adancimea medie la care se afla apa freatica de suprafata este de 7,5 m sub vatra satului. Astfel putem prezenta in tabel adancimea apei freatice.

Se poate observa diferenta adancimii apei freatice din Lunca Hartibaciului si a Albacului si adancimea apei pe versantii insoriti.

In sat apa freatica este la adancime foarte mica in special casele situate in perimetrul Albacului, apa din fantani aflandu-se la o adancime de 0,5-1,50 m. Aceasta apa are deseori gust de mal si este tulbure datorita rezidurilor adunate de paraul Albac.

2. Reteaua de rauri de pe teritoriul satului

Teritoriul satului Vard este strabatut de mai multe cursuri de ape pe care le amintim:

- Hartibaciul delimiteaza partea de nord si sud-vest a hotarului satului pe o lungime de aproximativ 5,8 km.

- paraul Albacului traverseaza teritoriul satului prin partea centrala si are o lungime totala de 24,5 km si o suprafata de 11 km² se varsa pe partea stanga pe cursul superior (mijlociu) al raului Hartibaci.(foto.3)

Celalalte parauri ce strabat localitatea Vard nu prezinta o importanta deosebita reprezentand o artera hidrografica intermitenta.

Aceste parauri sunt active sub forma de torenti cand au loc ploi abundente, marind considerabil debitul Albacului producand deseori inundatii in zona de confluenta a Albacului cu Hartibaciu.

Lungimea toatla a apelor de suprafata de pe teritoriul satului Vard este de aproximativ 11 km.

3. Reteaua de rauri si nivelul de cunoastere hidrologica

Podisul Hartibaciului este drenat de raul Hartibaciu afluent al Cibinului.

Reteaua de rauri din Podisul Tarnavelor in general (Podisul Hartibaciului fiind situat in sud-estul Podisului Tarnavelor) si-a pastrat orientarea generala est-vest, dictata de directia de retragere a locului pliocen si de relieful initial.

Doar cursul inferior al Hartibaciului a raspuns nivelului de baza al Oltului prin orientare pe directia nord-sud. Legat de organizarea si formarea retelei de rauri, aceasta este conditionata de structura si tectonica fundamentului si a cuverturii neogene (Sorocovschi V., 1996 -

Podisul Tarnavelor, Studiu hidrogeografic, Cluj-Napoca).

4. Sursele de alimentare a raurilor

Raurile din Podisul Hartibaciului sunt alimentate din apele rezultate din ploi, din topirea zapezilor si din apele subterane. Alimentarea raurilor din ploi si topirea zapezilor reprezinta surse de alimentare superficiala.

In cursul anului, alimentarea superficiala a raurilor atinge valoarea maxima in luna martie, iar minima in luna octombrie.

Alimentarea superficiala este inclusa in tipul pluvial moderat, caracterizat printr-o participare mai redusa a zapezilor (30-40%) care s-a identificat in Podisul Hartibaciului. In ce priveste alimentarea subterana este deosebit de bogata la raurile din Podis, aici stratele acvifere formate din nisipuri panoniene asigura o alimentare subterana constanta.

Tipurile de alimentare ale raurilor sunt determinate de raporturile cantitative dintre sursele principale si respectiv elementare.

Pentru Podisul Hartibaciului in partea central sudica predomina tipul pluvial moderat cu alimentare subterana moderata.(I.Uj vari 1972 Geografia Apelor Romaniei, Editura stiintifica, Bucuresti).

5. Regimul scurgerii anotimpuale

Repartitia anotimpuala a scurgerii este determinata de modul in care se combina in timpul anului principalele surse de alimentare astfel:

a). Iarna

In lunile XII-II in Podisul Hartibaciului central, volumele scurse in timpul iernii reprezinta intre 18-20% din scurgerea medie anuala (19,3% pe Hartibaciu la Agnita).

b). Primavara

In lunile III-V este sezonul cu cea mai bogata scurgere conditionata de topirea zapezilor si de cantitatile relativ ridicate de precipitatii lichide. In acest anotimp aportul maxim se realizeaza pe raurile din podisul Hartibaciului de sud.

c). Vara

In lunile VI-VIII cresterea temperaturii aerului si dezvoltarea covorului vegetal duc la intensificarea evapotranspiratiei, fenomen reflectat in diminuarea simtitoare a scurgerii fata de anotimpul precedent. Valorile procentuale sunt mai ridicate 28% pe Hartibaciu la Agnita.

d). Toamna

In lunile IX-X are cea mai slaba contributie la realizarea volumului anual mediu (11%-18%) desi cantitatile de precipitatii sunt aproape duble fata de cele din timpul iernii.

Pe raurile din Podisul Hartibaciului central se realizeaza intre 12% si 14% din volumul mediu anual.

6. Regimul scurgerii lunare

In luna ianuarie pe raurile din Podisul Hartibaciului central se realizeaza doar 4 - 5 % din volumul scurgerii anuale ( 4,86 % pe Hartibaciu la Cornatel).

In luna februarie apar valori de 9,6 % iar pe Hartibaciu la Cornatel 9,65 %.

In luna martie in Podisul Hartibaciului se realizeaza intre 14 % si 16 %.

In luna aprilie se realizeaza cea mai buna scurgere pe toate raurile exceptie fac cele din Podisul Hartibaciului acestea detinand doar 11-12 %.

In luna apare o usoara crestere pentru Podisul Hartibaciului central 13 %-14 %.

In luna iunie se inregistreaza tendinta de scadere a scurgerii, in Podis apar valori intre 11% si 12%.

In luna iulie se reduce mai mult, aparand valori intre 7 % si 11,5 %.

In luna august valorile scad si mai mult datorita epuizarii rezervelor subterane, valori cuprinse intre 4% si 7%.

In luna septembrie se realizeaza aici cea mai mica scurgere lunara generata de cantitatile reduse de precipitatii, valorile sunt cuprinse intre 3 % si 5,5 %.

In luna octombrie ploile de toamna determina o usoara crestere, exceptie facand raurile din sud-estul Podisului Hartibaciu valori intre 3% si 4,5%.

In luna noiembrie pe toate raurile se produce o crestere datorita intensificarii ploilor de toamna, valorile fiind intre 4-7%.

In luna decembrie in Podisul Hartibaciului Central datorita instalarii mai timpurii a temperaturilor negative si a predominarii precipitatiilor sub forma de zapada, volumele scurse nu depasesc 5,5% din cele anuale. (valorile privind 'regimul scurgerii anotimpuale' si 'regimul scurgerii lunare' sunt preluate din 'Studiul hidrogeografic al Podisului Tarnavelor' de Victor Sorocovschi 1992 Cluj-Napoca.

7. Debitele raurilor din zona localitatii Vard.

Raul Hartibaciu strabate satul Vard in partea nord-vestica, debitul acestui rau este de 3,34 m³/s la statia hidrometrica Cornatel, iar la varsarea Hartibaciului in Cibin acesta inregistreaza un debit de 3,52 m³/s.

8). Temperatura apei raurilor

Regimul termic al apei raurilor este determinat de o multime de factori dintre care se detaseaza cei climatici.

Ceilalti factori ca adancime si configuratia albiei, pante, viteza si debitul raurilor au un rol secundar, determinand schimbul de caldura dintre aer si apa. temperetura apei raurilor mai este conditionata si de natura surselor de alimentare. Astfel izoterma de 10^oC corespunde aproximativ altitudini de 375 m, cea de 9^oC delimiteaza in vest Podisul Hartibaciului, iar cea de 8^oC caracterizeaza delurile mai inalte din sud-estul Podisului Hartibaciu, dealuri ce au inaltimi de peste 625 m. Urmarindu-se variatia temperaturilor de-a lungul raurilor se remarca faptul ca in zona de deal si podis temperatura creste, fiind mai mare la varsare.

Iarna aparitia fenomenelor de inghet este posibila numai atunci cand in amsa apei raurilor bilantul caloric devine negativ.Intrucat temperatura apei are o inertie mica si reactioneaza aproape simultan cu schimbarile temperaturii aerului, fenomenele de inghet apar destul de rapid dupa trecerea valorilor sun 0^oC (1-3zile). In podisul Hartibaciului trecerea sub 0^oC a temperaturii aerului se produce, in medie, in ultima decada a lunii noiembrie si in prima decada a lunii decembrie. Au existat ani in care temperaturile negative s-au produs mult mai devreme, la sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie, ex: anii (1953, 1956, 1973) determinate de invazia timpurie a aerului rece de origine polara.

Primele forme de gheata care apar la inceputul sezonului rece sunt acele de gheata de la suprafata apei sau din interior, iar ca formatiune stabila apare gheata la mal. Daca temperaturile raman negative se formeaza solurile de gheata si in final podul de gheata.

Daca apar temperaturi foarte scazute, raul poate ingheta pe toata sectiunea. Fenomenul a fost inregistrat la posturile Agnita, pe Hartibaciu (18.X.1931; 7.XII.1953; 6-7 I 1954) (V. Sorocovski 1992).

Grosimea stratului de gheata depinde de intensitatea schimbului de caldura din aer si suprafata ghetii si de grosimea stratului de zapada de pe gheata.

Dezghetul raurilor reprezinta ultima faza a existentei formelor de gheata de pe suprafata libera a apei, pana la disparitia totala (M.Mita 1986, Temperatura apei si fenomenele de inghet pe cursurile de apa din Romania, Studii si cercetari hidrologice, vol.54, Bucuresti).

9). Scurgerea aluviunilor

Determinarea caracteristicilor scurgerii de aluviuni prezinta o importanta deosebita in studiul hidric al unei regiuni. Problema provenientei, productiei si repartitiei temporo-spatiale ale aluviunilor are o larga aplicabilitate in amenajarile si constructiile hidrotehnice precum si in cadrul masurilor agrotehnice menite sa preintampine eroziunea solurilor.

Problema scurgerii de aluviuni din Podisul Tarnavelor a fost abordata intr-o serie de lucrari speciale: C. Diaconu 1971, Probleme ale scurgerii de aluviuni a raurilor din Romania, Studiu de hidrologie vol.31 Bucuresti; si o lucrare ampla de data mai recenta V.Sorocovski, C.Konecsny, I.Nasaleanu (1993), Scurgerea de aluviuni in suspensie din bazinul superior si mijlociu al Muresului, volumul ' Provenienta si influenta aluviunilor' P.Neamt

In cadrul Podisului Hartibaci cea mai mare cantitate de aluviuni este transportata de raul Hartibaci (1,55 kg/s) datorita faptului ca nivelul de eroziune este mai ridicat. Paraul Albacul este inclus in categoria paraielor care transporta cantitati reduse de aluviuni 1kg/s. In ceea ce priveste turbiditatea in cadrul Podisului Hartibaciului central, scade la valori de 300-500 g/ m² si chiar sub aceste valori.

In repartitia teritoriala a scurgerii un rol important il joaca litologia alaturi de care stau si ceilalti factori: panta, grad de acoperire cu vegetatie etc. (V. Sosrocovski 1996).

10. Chimismul apei raurilor si calitatea lor

Cunoastere compozitiei chimice si a calitatii apei raurilor are o importanta deosebita in valorificarea complexa a resurselor de apa din Podisul Tarnavelor. Chimismul apei raurilor este conditionat de compozitia chimica a rocilor si solurilor, de elementele climatice, hidrologice si antropice, precum si de procesele ce au loc in albie. Analiza compozitiei chimice a apei raurilor din Podisul Tarnavelor a fost abordata in lucrari care privesc intreg teritoriul tarii dintre care amintim:

V.Anghel 1958, Consideratii asupra raionarii hidrochimice a apelor curgatoare din Romania, Met.hidr. si gospodarirea apelor, vol.3. nr.1, Bucuresti.

Pentru Podisul Hartibaciului raurile sunt bicarbonatice calcice cu mineralizare mijlocie (200-700 m)

FLORA SI FAUNA

1. FLORA

Influenta invelisului vegetal se manifesta asupra celor doua componente de baza ale scurgerii. Astfel, prin sporirea capacitatii de infiltratie a diferitelor tipuri de sol, invelisul vegetal contribuie indiect la cresterea scurgerii subterane. De asemenea, prin diminuarea insolatiei la nivelul solului si prin incetinirea procesului de topire a zapezii, vegetatia intensifica infiltratiile in dauna evaporatiei, contribuind la mentinerea umiditatii solului. Prin modificarea rugozitatii suprafetei topografice, vegetatia influenteaza direct scurgerea superficiala, diminuand viteza de deplasare a apei pe versant si in albie. In acelasi timp vegetatia protejeaza solul de actiunea de eroziune si de degradare contribuind la diminuarea scurgerii de aluviuni.

Teritoriul satului Vard se incadreaza in zona de paduri de foioase si subzona fagului si a stejarului.

a). Padurile

Padurile de foioase sunt localizate pe dealurile cu altitudini de 300 - 545 m (Dealul Vardului 545 m). In In stratul arboricol predomina fagul (Fagus sylvatica), carpenul (Carpenus betulus), plopul (Populus alba). ( foto 4.)

In partea de sud a satului Vard (hotarul care se invecineaza cu comuna Altana) se afla o padure de amestec de pin (Pinus montana), molid (Picea excelsa) si larita (Larix decidua).

In functie de expozitia fata de soare se constata diferenteri deosebindu-se vegetatia versantilor insoriti reprezentati prin specii xerofile si xeromezofile (Medicago falcata, Thymes pannonicus, Filipendula Vulgaris) si cea a versantilor umbriti cu specii mezofile (Anthoyanthum odoratum; Poa pratensis, Achillea milefolium, etc).

Pe terenurile mai umede, de-a lungul cursurilor de apa se gasesc: plop (Populus alba), salcie (Salix alba), arin (Alnus glutinosa).

b). Pasunile

Sunt caracterizate sub denumirea de pajisti. Vegetatia pasunilor este slab dezvoltata avand o valoare nutritiva foarte scazuta.

Fanetele ocupa in general vaile secundare cu o vegetatie ierboasa bine dezvoltata cu productii mari dar cu valoare nutritiva foarte scazuta din cauza numarului foarte mare de plante acre.

In conditiile de mai sus s-au format solurile bune de padure care ocupa cea mai mare suprafata din teritoriu pe pante mari inclinate si cu expozitii mai insorite. In conditiile de vegetatie slabe apar solurile erodate de gradul IV si V.

Intre etajele climatice si cele fitoclimatice exista o stransa corelatie, etajarea vegetatiei foustiere facandu-se sub actiunea simultana a factorilor fizico-geografici si a factorilor biotici.

Factorii climatici cu efecte negative asupra padurilor sunt: ingheturile tarzii si insolatiile puternice din sezonul secetos pe versantii sudici.

In regiune nu bat vanturi periculoase care sa aiba efecte nefavorabile asupra arboretelor. Cu totul intamplator dupa perioade indelungate de umezire excesiva a solului s-au produs rasturnari si desradacinari de arbori in urma cresterii intensitatii vantului.

In ansamblu climatul zonei este favorabil cresterii si dezvoltarii cverniceelor, fagului si altor specii de amestec.

Stratul ierbaceu din padure este compus din : Ghiocei, brebeni, viorele, lacramioare, toporasi, floarea Pastilor, matraguna, plamanarita, maierisul iepurelui si fagi de padure.

In locurile umede si ierboase se dezvolta ferigile. Stratul talofitelor este alcatuit din: muschi, lichieni, iasca, si ciuperci (Ghebe, galbiori, parazoale, etc.).

Padurile foarte bogate in trecut au fost inlocuite in mare masura de pajisti si terenuri de cultura. Vegetatia de pajiste este de origine secundara formandu-se in urma defrisarii padurilor sau a zavoaielor, ele fiind reprezentate prin pasuni si fanete. In functie de expozitia versantilor, pajistile au o vegetatie xerofila, mezofila si xeromezofila (Florina Grecu 1992).

c).Fanetele

Ocupa o suprafata totala de 150 ha, vegetatia ierboasa difera dupa relief si expozitie astfel:

In Lunca Hartibaciului si a afluentilor sai (Valea Albacului) se gasesc graminee in proportie de 60% ca: paisul baltilor (Deschampsia caepitosa), coada vulpii ( Alopecurus pratensis), firuta (Poa pratensis), paisul de Livada ( Festuca pratensis), pieptanarita ( Cynosurus cristatus), coada calului.

Leguminoase 20%: ghizdei (Lotus corniculatus), trifoi rosu (Trifolium pratense), trifoi alb (Trifolium repens).

Alte plante 20%: piciorul cocosului (Ranunculus acer), rogozul (Carex sp.), trestia de camp ( Phragmites comunis), malaiul cucului (Lozula competris).

Pe versante

Graminee 70% : paisul rosu (Festuca rubra), sulcata ( Festuca rupicola) parul porcului (Nardus atricta).

Leguminoase 20% : trifoiul rosu, trifoiul alb, lucerna (Medicago lupulina), ghizdei (Lotus carniculatus).

Alte plante cu valoare scazuta 10%: morcov salbatic (Dancus carota), ciubotica cucului (Primula veris), papadie (Taraxacum offminale), fragi de camp (Fragaria vesca).

d). Date fenologice

Luam in analiza inflorirea salcamului. Climatul temperat - continental care apare pe teritoriul satului Vard este principalul factor care determina inflorirea salcamului, care se produce la mijlocul primaverii, mai precis la mijlocul lunii aprilie. Dupa cum precizeaza localnicii, inflorirea salcamului coincide cu sarbatoarea bisericeasca 'Floriile' ce inseamna 'inflorirea florilor'. Ramurile inflorite ale salcamului sunt folosite de credinciosi in cadrul acestor sarbatori. Salcamul este un arbust care face parte din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m este prevazut cu frunze trifoliate, cu flori galbene sau albe, iar din lemnul salcamului se confectioneaza obiecte de arta si mobila fina.

2). FAUNA

In padurile de foioase din Podisul Hartibaciului se afla o fauna de mamifere in mare parte reprezentate prin specii de interes cinegetic.

Ca si la vegetatie, rigorile perioadelor glaciare din Cuaternarul inferior au dus la disparitia elementelor faunistice mai vechi.

Fauna actuala s-a format in postglaciar (Holocen) prin elemente venite sau introduse prin colonizare cum sunt: cerbul, lopatarul, fazanul.

Exista o stransa legatura intre zonele de vegetatie care ofera hrana si adapost in repartitia teritoriala a faunei. Astfel, fauna din aceasta zona este deosebit de diversificata.

a.) Mamifere

Lupul (Canis Lupus), vulpea (Vulpes vulpes), cerbul (Cervus), capriorul (Capreolus caprelous), mistretul (Sus scrofa ferers), dihor (Mustella Pontorius), nevastuica (Mustella Nivalis), veverita (Sciuvus Vulgaris), iepurele (Lepus Europaeus), cartita (Talpa Europeae), arici (Erinaceus Europacus), soarecele de camp (Nicrotus Arodis), soarecele de casa (Mus Musculus).

b). Pasari

Cucul (Cuculus Canonus), privighetoarea (Luscinea Megarthyuchio), mierla (Turdus Merla), ciocarlia de padure (Lullua Arborea), ciocarlia de camp (Alauda Arvensis), Vrabia (Passer Domesticus), graur (Sturmis Vulgaris), cioara (Corvus Frugilegus), tarca (Pica -Pica), randunica (Hirundo Rustica), pitigoi (Parus Major), pupaza (Upupa Epops), gugustiucul (Streptopelea Decocta), porumbelul salbatic (Columba Palumbus), potarnichea (Perdix Perdix), prepelita (Coturuix Coturuix), cocostarcul alb, barza (Ciconea Alba), uliul (Buteo - Buteo)

c). Reptile

Soparla (Lacerta Agilis), soparla verde (Lacerta Viridis), sarpele de casa (Matrix Tesellota).

d). Amfibii

Broasca de apa (Rana Ridibundorr), broasca e iarba (Rana Temporaria), broasca raioasa (Bufa Bufo), crapul, carasul, bibanul, stiuca, mreana si racul.

e). Moluste

Melcul (Melix Pamotica), melcul de frunze (Limax Agrestis).

f). Viermi

Rama (Lumbricus Terrestris), lipitoarea (Hiruda Medicinalis).

C.Dragulescu, Flora si Fauna din imprejurimile Sibiului , 1974

Se vede asadar ca atat in padurile din apropiere cat si in apele raului se mentine o fauna variata. Aceasta explica existenta unui numar relativ mare de fonduri de vanatoare repartizate in intraga zona.

Unele animale pe cale de disparitie au fost puse sub ocrotirea legii vanarea lor fiind interzisa (ursul, cerbul, jderul).

E. SOLURILE

1.Caracteristici generale

In bazinul Hartibaciului solurile se caracterizeaza printr-o mare varietate in ceea ce priveste atat tipurile cat si repartitia lor spatiala, urmare a influentei in pedogeneza a factorilor geomorfologici, hidrologici, litologici si antropici.

La sud de raul Hartibaci, in Bazinul Albacului in conditiile depozitelor sarmatiene formate din nisipuri cu intercalatii de strate groase de roci dure cu frecvente procese actuale, predomina solurile hidromorfe (soluri negre clinohodromorfe si pseudorendzine ), excesul de apa fiind favorizat de substratul geologic, de alunecarile de teren si de morfologie (valori ale densitatii si adancimii fragmentarii reliefului reduse, vai largi) Florina Grecu 1992).

2. Caracteristicile grupelor de soluri

In functie de caracterele pedogenetice fizico-chimice si agricole, solurile pe teritoriul satului Vard au fost impartite in mai multe grupe.

a). Grupa I - Soluri brune de padure

Aceasta grupa de soluri cuprinde o suprafata de 205 ha repartizate in mai multe grupuri asezate pe versantii umbriti si semiumbriti, cu pante moderate, precum si pe unele culmi inguste.

Solurile s-au format pe depozite stratificate de argile cu textura fina luto-argiloasa si cu o rectie slab acida pana la neutra. Au un drenaj extern bun, iar drenajul intern este moderat. Uneori aceasta grupa de soluri este afectata de apa gravitationala (pseudogleizare).

Aprovizionarea cu humus si elemente nutritive este buna. Fertilitatea naturala este medie.

b). Grupa a-II-a - Soluri brune de padure podzolice

Aceasta grupa de soluri ocupa o suprafata situata pe versantii uniformi. S-au format pe depozite luto-argiloase si se caracterizeaza printr-un slab drenaj intern cu o aciditate mare (pH 4-5), continut sarac in substante nutritive si cu o fertilitate naturala scazuta.

c). Grupa a-III-a - Soluri negre de faneata

Aceasta grupa de soluri ocupa o suprafata de 178 ha situata pe versantii slab ondulati si in general pe un relief de vechi alunecari cu aspect invalurit si cu exces de umiditate. Sunt soluri formate din marne, argile cu textura luto-argiloasa cu o reactie slab acida neutra. Continutul bogat de humus si elemente nutritive ii ofera acstui tip de sol o fertiliatate naturala mijlocie buna. Pentru ridicarea fertilitatii solului s-au efectuat lucrari pentru drenarea excesului de umiditate si lucrari agrotehnice.

d). Grupa a-IV-a - Soluri coluviale si aluvo - coluviale

Aceaste soluri ocupa o suprafata de 153 ha, situata pe Valea Albacului si la baza versantilor erodati. S-au format pe depozite aluviale heterogene din punct de vedere granulometric. Atat drenajul extern cat si cel intern este lent, reactia este slab acida si neutra, textura solului este diferita si bogata in humus. Aceasta grupa de soluri are o fertilitate naturala buna.

e). Grupa a-V-a - Soluri aluviale (soluri nisipoase)

Sunt situate pe luncile drenate ale Vaii Albacului pe o suprafata mica de aproximativ 1% din teritoriul unitatii (6,16 ha) cu o textura luto-nisipoasa, luto-argiloasa, cu o gleizare variabila (apa freatica gasindu-se in aceste soluri la o adancime mai mare de 1,5 m). Fertilitatea naturala a solului este mijlocie.

f). Grupa a-VI-a - Lacovisti

Ocupa o suprafata de 285 ha situate pe terenurile joase de pe Valea Vardului si Veseudului folosindu-se ca faneata cu o productivitate mare din punct de vedere cantitativ. Lacovistile sunt puternic influentate de apa freatica care se gaseste la o adancime de 0,5 m, necesita lucrari de desecari, prezinta o mare aciditate si sunt lipsite de aerare.

g). Grupa a-VII-a - Complexe de soluri

Alcatuite din 35% soluri negre de faneata, 25% soluri brune de padure, 25% soluri de eroziune II-I si 15% colmatari cu o fertilitate naturala foarte variata.

h). Grupa a-VIII-a - Soluri slab erodate

Situate pe versanti puternic inclinati si in general pe relief de vechi alunecari. S-au format pe nisipuri, gresii si marne. Drenajul global este rapid si periculos pentru erodare. Fertilitatea naturala este scazuta.

I). Grupa a-IX-a - Soluri erodate de gradul IV - V

Situate pe versantii foarte inclinati, pe culmi inguste unde se produce eroziunea. Roca mama este alcatuita din nisipuri , marne si argile. Drenajul global este foarte rapid, capacitatea de retinere a apei este foarte scazuta, cu o fertilitate naturala scazuta din punct de vedere al vegetatiei. Aceasta suprafata necesita masuri de combatere a eroziunii solului.

j). Grupa a-X-a - Rape, ravene, mlastini, balti

In aceasta grupa intra terenuri improprii agriculturii intalnite in special pe Valea Albacului si in luncile joase.

3. Influenta factorului antropic asupra mediului

Activitatea socioeconomica in general in Podisul Hartibaciului a dus la modificari in peisajul geografic prin procesul de utilizare agricola a teritoriului prin actiunea de industrializare si dezvoltare a retelei de asezari umane si cai de comunicatie.

Folosinta agropastorala indelungata a terenului a produs cele mai multe si mai profunde modificari mai cu seama prin defrisari si desteleniri. Urmarind raspandirea actuala a solurilor silvestre se poate aprecia ca in Podisul Hartibaciului padurile ocupau o suprafata destul de

mare aproximativ 23,6% din suprafata; Defrisarea padurilor a intensificat procesele de evapotranspiratie si a condus la miscarea scurgeii superficiale indeosebi in sezonul cald al anului.

In urma intensificarii proceslor de eroziune, indeosebi pe versantii cu inclinare mare, cuvertura pedovegetala a fost indepartata, ceea ce a favorizat cresterea torentialitatii cursurilor mici de apa. Fenomenul are repercursiuni in cresterea valorii scurgerii solide si maxime pe raurile colectoare.

Primele localitati compacte au luat nastere in urma colonizarii sasilor de catre regele maghiar Gheza al -II-lea (1141-1162).

Colonistii sasi proveneau in cea mai mare parte din tinuturile situate in apropierea Rinului, Moselui si Flandra. Ei au primit pamanturi si anumite privilegii in schimbul unor servicii pe care erau obligati sa le faca in caz de razboi. Dupa ce sasii au fost colonizati pe Valea Hartibaciului, ei s-au organizat sub forma comitatului de Sibiu si au primit o oarecare autonomie data de regele maghiar Bela al -III-lea.

Atat procesul de urbanizare cat si aparitia a mai multor zone rurale in Podisul Hartibaciului au conditionat modificari si in drenajul liniar al raurilor, prin lucrari de indiguire, de regularizare a albiei, de consolidari de maluri, efectuate indeosebi pe cursurile principale, precum si pe cursurile a numerosi afluenti. Evolutia geodemografica si diversificarea activitatii umane au conditionat aparitia a mai multor zone urbane si rurale, a unei retele de drumuri si cai ferate. In perimetrul acestor zone se concentreaza un numar mare de populatie, care a adus profunde modificari potentialului ecologic, prin crearea unui relief 'antropizat' nemaivorbind de climatul asezarilor umane - care prezinta diferentieri pregnante fata de mediul inconjurator.

(Rasmerita Ion, Vegetatia ecologica si potentialul productiv pe versantii Podisului Transilvaniei; Editura Academica; Bucuresti 1968)

CAP. IV. POTENTIALUL UMAN AL SATULUI VARD

Fertilitatea Vaii Albacului a atras de-a lungul timpului un numar tot mai mare de populatie care a valorificat tot mai mult peisajul localitatii. Alaturi de romani, de-a lungul timpului, au convietuit si sasi.

Despre populatia saseasca Nicolae Iorga afirma 'Au o multime de virtuti inalte de cetatean care face ca sasii sa fie un pretios element in viata de stat careia-i apartin..'. Grupul cel mai numeros (format din tarani saraci, nobilime mica, mijlocie si oraseni) care au colonizat Transilvania la sfarsitul secolului al XII-lea privilegiat de regii maghiari, a fost grupul saxon (provincia Saxonia) care s-a organizat in unitati administrative proprii si care a desfasurat o puternica activitate economica si politica. Ca si intregul Podis al Transilvaniei si Podisul Hartibaciului a fost colonizat de sasi, iar pe teritoriul satului Vard ponderea ca numar de populatie de-a lungul timpului o detine populatia saseasca cam pana in anul 1980.

Dupa Revolutia din 1989 foarte multi dintre sasi au emigrat in Germania, astfel ca ponderea astazi o detin romanii.

Din secolul al XIII - lea si pana in anul 1876 o mare parte a regiunii din care s-a alcatuit judetul Tarnava Mare, a facut parte din Teritoriul Regal 'Fondius Regius'. Teritoriul acesta regal, fiind destul de mic, a fost subimpartit in scaune, orase si comune rurale.

In anul 1876 s-a infiintat printr-o noua impartire administrativ teritoriala judetul Tarnava Mare format din 7 scaune din care satul Vard apartinea de Scaunul Cincu Mare.

Convietuirea seculara dintre romani si sasi din satul Vard in limita conditiilor naturale a contribuit la dezvoltarea asezarii. Urmarind datele statistice si evolutia populatiei dupa recensaminte se pot constata pe ani urmatoarele.

Primul recensamant efectuat in tara la 1488, referitor la Vard aminteste existenta a: 16 gospodarii locuite

2 gospodarii parasite

4 preoti

1 scoala

Dintr-un studiu privind statistica romanilor ardeleni din anii 1760-1762 printr-o reprezentare grafica rezulta ca in satul Vard la aceea data erau 1802 familii, un preot unit si 51 de familii unite.

In aceasta perioada satul Vard este era compus din 32 familii ortodoxe ceea ce inmultit cu 5 (mama, tata si 3 copii) rezulta ca populatia romana din aceasta perioada era destul de mare (Anuarul Institutului de Istorie Nationala, Cluj 1926).

Un alt recensamant din anul 1857 arata ca in aceea perioada populatia era de 711 locuitori dintre care 429 romani si 282 sasi.

In anul 1910 populatia scade cu 81 de locuitori fata de anul 1857, 445 romani, 188 sasi, 4 unguri, 9 tigani.

In anul 1914 populatia creste cu 107 locuitori in total fiind 747 dintre care 501 romani, 228 sasi, 18 tigani.

Recensamantul din anul 1941 indica numarul de 739 persoane dintre care 501 romani, 228 sasi, 10 tigani.

(Date preluate din 'Monografia satelor Vard si Veseud' Muzeul Agnita'

1. Evolutia numerica a populatiei din perioda

Anul    Numarul populatiei

2. Miscarea naturala a populatiei

a. Structura populatiei pe nationalitati

b. Structura populatiei pe sexe

c. Structura populatiei pe grupe de varsta

d. Structura populatiei pe religii

3. Densitatea populatiei raportata la suprafata

totala a localitatii 6,2 km²

Din graficul - Evolutia populatiei intre 1966-1998 rezulta ca in 1966 populatia era de 658 locuitori, in anul 1970 se inregistreaza o usoara scadere a populatiei cu 143 locuitori ca din 1980 si pana in 1998 sa se inregistreze o scadere a numarului de populatie. Ceea ce a dus la aceasta scadere a numarului de populatie se datoreaza emigrarii sasilor.

CAP.V. ISTORICUL LOCALITATII VARD

1. Evolutia localitatii in functie de perioadele istorice

a). Teritoriul localitatii Vard in (oranduirea comunei

primitive) preistorie

Fertilitatea Vaii Albacului a atras oameni din cele mai vechi timpuri pe teritoriul satului Vard.

Istoria zonei ne arata ca pe hotarele satului Vard au fost gasite intamplator dovezi materiale si arheologice ce atesta prezenta timpurie a vietii omenesti inca din preistorie si epoca metalelor. Sunt precizate urmatoarele culturi care au fost raspandite si pe teritoriul satului Vard:

pentru neoliticul timpuriu si mijlociu culturile: Cris, Tisa si Vincea - Turdas;

pentru neoliticul tarziu cultura Petresti;

pentru perioada de trecere la epoca bronzului apare cultura Cotofeni;

pentru epoca bronzului propriu-zis apare cultura Wietenberg.

Marturiile arheologice dovedesc ca pe locul numit Sawer Vele s-au gasit in anul 1876 un topor eneolitic cu doua taisuri in cruce si alte trei fragmente. In acelasi loc s-au constatat si unle fragmente ceramice dintr-o epoca neprecizata. (Repertoriul arheologic al judetului Sibiu, mss. aflat in arhiva de istorie al Muzeului de Istorie Sibiu)

Pe locul numit Tower s-au descoperit un topor de piatra, un ac de bronz cu proeminente, un celt de bronz, trei fragmente de greutati de lut, o ceasca de lut din prima epoca a fierului , precum si cioburi stampilate de la sfarsitul epocii fierului. (Repertoriul arheologic, mss.)

La Muzeul de Istorie Sibiu se pastreaza un vas cenusiu de tip daco-getic fara precizarea locului topografic de descoperire, (I.Horatiu Crisan, Ceramica daco-getica, in special cu privire la Transilvania, Bucuresti 1969) gasit pe hotarul satului. Din cercetarile de periegheza precum si din surse orale, noi localizam aceasta descoperire in punctul numit Gherghelau, unde s-au mai gasit fragmente de vase si din perioada romana.

Faptul ca s-au descoperit dovezi arheologice din perioade diferite si care acopera o mare perioada de timp, evidentiaza continuitatea de locuire a acestei zone.

b). Teritoriul localitatii Vard in oranduirea sclavagista si feudala

Dovezile arheologice atesta ca teritoriul localitatii a fost locuit de daci si romani.

Izvoarele istorice pentru oranduirea feudala sunt foarte sarace cu referire la cursul inferior al Vaii Hartibaciului. S-ar parea ca vizigotii, o ceata a lor, au traversat Valea Hartibaciului gasindu-se vase de provizii de tip ' Krausen Ef ss' datate din secolul al - IV -lea si atribuite lor. Intre secolele VI-X populatia daco-romana era raspandita si pe Valea Albacului. Intre secolele X-XI perioada in care procesul de formare a poporului roman a fost incheiat, au aparut probabil primele nucelee ale viitoarei asezari ce va fi atestata in secolul al XIV-lea.

c). Teritoriul satului Vard in oranduirea capitalista

Odata cu Revolutia de la 1848-1849 noua oranduire care se instaureaza se face simtita si pe teritoriul Vardului. Chiar daca nu a existat o participare de masa directa la revolutie, deducem ca locuitorii nu au fost pasivi. Dupa revolutia din 1848 se desfiinteaza toate privilegiile feudale si impreuna cu ele si cele ale sasilor. Odata cu aparitia dualismului austro-ungar in 1867, Transilvania va trece din mainile Austriei in mainile Ungariei.

In perioada 1867-1918 in cadrul impartirii noi teritoriale, satul Vard si Veseud vor face parte din comitatul Cincul Mare. In aceasta perioada autoritatile maghiare vor promova o puternica politica de maghiarizare.

Comasarea hotarului satului Vard s-a facut in anul 1905 cand o parte din locuitori au primit pamant putin. Romanii nu posedau mai mult de 10 ha. In anul 1921 prin 'Legea pentru definitivarea reformei agrare in Transilvania, Banat si Maramures' pamantul a fost impartit taranilor care nu au avut pamant de loc ori au avut mai putin, fara sa primeasca vite,atelaje, unelte de munca si nici credite din banca.

d). Teritoriul localitatii Vard in oranduirea socialista

Oranduirea socialista a schimbat in mod fundamental viata economica, sociala si culturala a satului Vard.

In Vard, un numar de 28 de familii au fost nevoite sa-si vanda pamantul chiaburilor. Astfel prin reforma agrara din 1945 s-a renuntat la exploatarea omului de catre om din localitate, cand un numar de 65 de familii au fost impropietarite cu o suprafata totala de aproximativ 400 ha.

Prin noile impartiri teritorial administrative localitatile Vard, Veseud, Sasausi si Chirpar vor depinde din anul 1951 de raionul Agnita al regiunii Brasov, iar din 1967 pana in prezent de judetul Sibiu, centrul administrativ al satului depinzand de comuna Chirpar.

Infiintarea cooperativelor agricole de productie din anul 1958 a creat premizele unei dezvoltari ale agriculturii.

Pe noua cale a colectivizarii au pornit aproximativ 54 de familii cu 386 ha de pamant.

In anul 1961-1962 prin terminarea procesului de cooperativizare a agriculturii CAP Vard cu noile sale constructii (1 grajd pentru vite, 1 saivan) se afirma ca una dintre cele mai bune CAP din raionul Agnita. In anul 1991 CAP-ul este desfiintat.

2. VECHIMEA LOCALITATII VARD

Primele localitati compacte au luat nastere in urma colonizarii sasilor de catre regele maghiar Gheza al -II-lea (1141-1162).

Colonistii sasi proveneau in cea mai mare parte din tinuturile situate in apropierea Rinului, Moselui si Flandra. Ei au primit pamanturi si anumite privilegii in schimbul unor servicii pe care erau obligati sa le faca in caz de razboi. Dupa ce sasii au fost colonizati pe Valea Hartibaciului, ei s-au organizat sub forma comitatului de Sibiu si au primit o oarecare autonomie data de regele maghiar Bela al -III-lea.

3. PRIMELE DENUMIRI SI MENTIONARI ALE

LOCALITATII VARD

In cercetare, pe langa materialul documentar publicat, toponimia este chemata tot mai mult sa-si spuna cuvantul.

Prin varietatea formelor sub care aceasta toponimie este pastrata in documente si in analogie cu cea care traieste pe teren ea este chemata sa lamureasca originea satului sau a regiunii respective.

Denumirea de Vard - posibil ca s-a format dupa normele specifice romanesti de creare a numelor de sate, pastrate exclusiv numele teritoriului sau al proprietarului.

Intemeierea Vardului este legat de o legenda orala:

Un roman pe nume Topa sau Sopa (nume intalnit frecvent in aceasta localitate) si-ar fi construit in partea de sud -est a comunei o casa care prin pozitia sa avea posibilitatea de paza ulterior devenind santinela.Se deduce ca numele de Vard-Varda insemna loc de paza, santinela. Dealul respectiv si astazi poarta numele de 'Dealul Sopii'.

Satul Vard este atestat ca localitate, asezamant locuibil in anul 1317 sub denumirea de ecclesia dex Wert ( Suciu, Dictionarul Transivaniei 1967), document scris in limba latina si pastrat la Arhivele Statului din Sibiu.

In arhiva bisericii evanghelice Vard se pastreaza un document care mentioneaza ca in perioada 1317-1320 exista biserica 'Marienkirche von Werd' (ecclesia sanctae Mariae de Wert'), iar preotul Johannes a platit 12 guldeni de aur ca impozit si dari forurilor superioare sasesti din Sibiu. Cu aceasta data apare localitatea dar si biserica si mentiunea primului preot.

Denumirea localitatii a cunoscut o evolutie de-a lungul istoriei, denumirea de Wert se transforma devenind - Werdt in anul 1488 (Berger 65), Werd in anul 1494, Wert 1532 (Scheiner 157), Verd in 1601 (Veress, DocVI 378), Werd in 1733 (C.K. conscriptia Klein 1733), Verd-Vard in 1854 (1760-1762 cf. Ciobanu) si Vard fiind ultima denumire care se pastreaza si astazi.

4. MOMENTE ISTORICE MAI IMPOTANTE ALE

LOCALITATII VARD

Odata cu cristalizarea relatiilor feudale, situatia taranimii s-a inrautatit foarte mult ceea ce a dus la izbucnirea unei revolte din scaunele sasesti. Intre aceste evenimente un loc important il ocupa rascoala taranilor din Scaunul Cincu Mare care a avut loc in anul 1514 la care au participat si tarani din Vard si Veseud.

In anul 1493 au fost terminate in mijlocul satului fortificatii de aparare care au fost atat de puternice incat in anul 1600 nu au putut fi cucerite de Rakoczi al II -lea care a asediat Vardul.

Un alt document din anul 1598 atesta puterea economica a localitatii. Obstea din Vard impreuna cu comunitatea din Altana pentru suma de 850 de florini au primit ca zalog o parte din pamanturile invecinate numite 'Herel'.

La inceputul secolului al XVIII-lea mai multe localitati din Valea Hartibaciului au trebuit sa gazduiasca o numeroasa armata austriaca.

Vardul trebuia sa puna la dispozitie o locuinta formata dintr-o bucatarie, o camara si doua camere si trebuia sa intretina un ofiter.

Intre anii 1703-1711 are loc rascoala anti-habsburgica condusa de Francisc Rakoczi al -II-lea cunoscuta sub numele de rascoala curutilor.

In timpul razboiului dintre Curuti si Labonzi populatia din Vard si Agnita a fost pedepsita si jefuita de catre Garnizoana Austriaca din Sibiu pentru simpatia lor cu aceasta miscare.

Mai tarziu, in anul 1759 in satul Vard activeaza o garnizoana austriaca.

In tot cursul secolului al XVIII -lea patura saseasca a sustinut ca romanii nu pot fi decat tolerati pe pamantul regesc in functie de folosul pe care il pot aduce comunitatilor sasesti.

Daca interesele generale nu le impuneau prezenta in acel loc casele lor puteau fi daramate, pamanturile rapite iar oamenii alungati. Impotriva acestor practici s-au ridicat Nicolae Bethlem cancelarul Transilvaniei si baronul Samuel von Brukenthal care sustineau ca toti locuitorii pamantului regesc au aceleasi drepturi si datorii.

Totusi autoritatile scaunale au procedat ca atare in astfel de imprejurari.

In anul 1786, 37 de romani din Vard adreseaza baronului Brukenthal, impreuna cu 60 de locuitori din Chirpar o plangere prin care cer drepturi egale la folosirea pamanturilor si a padurilor.

Verdeenii se plang ca 89 de gospodari romani poseda 59 3/8 pamant arabil 12 3/4 iugare pajiste si primesc de doi ani mai putin cu doua bucati lemn de constructii decat ceilalti (gospodari) conlocuitori.

Aceasta situatie ii obliga sa faca fata datoriilor crescande si cer ca impartirea sa se faca nu dupa 'poveri' , iar locuitorii romani sa fie considerati ca locuitori ai Transilvaniei si sa se stearga deosebirea de natiune saseasca (Contributiuni istorice privitoare la trecutul romanilor pe pamantul Craiesc, Sibiu, 1913).

Firul istoric continua in perioada capitalista cand se petrec evenimente importante la revolutia de la 1848 unde chiar daca locuitorii satului Vard nu au fost implicati direct au avut o contributie la aceasta revolutie. Ei sunt prezenti in anul 1849 alaturi de alti locuitori din Valea Hartibaciului la adunarea din Lunca Vecerdului cerand castigarea dreptului romanilor

Mai tarziu in anul 1867 Transilvania trece de sub conducerea Austriei sub conducerea Ungariei si va ramane sub aceasta dominatie pana in anul 1918, cand are loc unirea cu cele doua Principate romane.

Intre anii 1880-1913 satul Vard a suferit mult din cauza inundatiilor. O treime din locuitorii ei au parasit comuna gasind solutia emigrarii in America, iar cei ramasi indeletnicindu-se in majoritate cu agricultura sau mestesugul olaritului.

De la 1914-1945 Vardul sufera si el tragedia celor doua razboaie mondiale dupa care cunoaste o dezvoltare social -economica si culturala.

Dupa 1945 intra intr-un nou sistem pe care il urmeaza.

CAP. VI. CARACTERISTICI RURALE ALE

SATULUI VARD

In general satele din bazinul Hartibaciului sunt de origine medievala, fiind semnalate documentar inca din secolele XI si XIV.

Descoperirile arheologice atesta locuirea teritoriului respectiv inca din cele mai vechi timpuri. Documentele existente la muzeul din Agnita arata descoperiri paleolitice in Agnita si descoperiri neolitice in satele din Podisul Hartibaciului.

In cadrul Bazinului Hartibaciu exista 39 de localitati (un oras - Agnita, 38 de sate din care 9 sunt resedinta de comuna).

In trecut, Vardul a facut parte din judetul Tarnava Mare plasa Agnita fiind comuna , iar dupa impartirea administartiva a tarii din 1968 Vardul a ramas ca sat atasat comunei Chirpar (centru administraiv) la o distanta de 7 km.

Suprafata totala a satului este de aproximativ 620,33 ha din care intravilan 40 ha si extravilan 580,33 ha.

Satul Vard se numara printre satele de marime mica din Bazinul Hartibaciului caracterizandu-se atat dupa numarul de locuitori (355 in 1998) cat si dupa suprafata.

In cadrul Podisului Hartibaciu satele au fost clasificate dupa urmatoarele criterii in functie de pozitia geografica:

1. asezari situate in lungul Vaii Hartibaciului

a). in lunca si pe terasele Hartibaciului

b). pe conurile de dejectie ale raurilor aferente

2. asezari situate in bazinele superioare ale raurilor

3. asezari situate in lungul vailor secundare (cursul mediu si inferior).

In ce priveste satul Vard, acesta este situat in lungul Vaii Albacului pe cursul mediu al Hartibaciului. Initial satul a fost asezat de o parte si de alta a Vaii Albacului , dar din cauza inundatiilor care au afectat satul de multe ori, casele au ramas foarte putine.

Asadar satul este mai dezvoltat pe lunca stanga care beneficiaza de un sol fertil.

Satul Vard are o forma alungita ca de altfel toate satele din Podisul Hartibaciului de-a lungul vailor secundare raului Hartibaciu. Dupa forma si structura Vardul face parte din categoria asezarilor de tip adunat caracteristice Podisului Hartibaciu.Gospodariile sunt foarte grupate in cadrul vetrei, strans unele lana altele cu scopul de a nu se ocupa terenul necesar culturilor de plante agricole. Dupa marime Vardul se incadreaza in categoria satelor mici deoarece are un numar foarte mic de locuitori, iar dupa profilul functional Vardul este un sat cu profil agricol (vegetal si animalier).

Strazile satului, parti componente ale texturii, sunt diferite si au evoluat diferit. Strada Principala ( foto 4.) unde se afla Biserica Evanghelica leaga satul de orasul Agnita (trecerea facandu-se peste podul Albacului) si de satele invecinate. Alaturi de aceasta strada asfaltata sunt si alte strazi (ulite) care permit accesul catre locuinte, acestea fiind neasfaltate.

Majortitatea locuintelor din sat isi pastreaza forma lor veche (medievala), avand pe fatada casei ornamente compuse din ghirlande, coroane, frunze, ornamente florale, cruci si inscriptii cu anul constructiei. Ele sunt construite din caramida si piatra acoperite cu tigla.(foto 5.)

Foarte multe gospodarii din sat sunt parasite ( casele degradandu-se cu timpul) datorita emigrarii definitive a sasilor in Germania.

CAP.VII. ACTIVITATEA ECONOMICA DESFASURATA

IN CADRUL SATULUI VARD

1) Introducere

Componentele geo-economice intrunesc directii multiple de actiune finalizate in structuri ecomomice complexe care sunt gestionate de o populatie rurala specializata printr-o veche traditie. Ele s-au construit si evolueaza in corelatie cu habitatul rural. Practic componentele economice se exprima prin productiile de culturi agricole pe care satul le-a extins printr-o necontenita lupta cu padurea si cu solul. Ramura principala - agricultura, industria extractiva, cresterea animalelor, sunt concepute si organizate pentru satisfacerea nevoilor populatiei.

In epoca contemporana se furnizeaza mari cantitati de materie prima necesara industriei alimentare, textile, chimice si farmaceutice. Spre deosebire de habitat, componenta economica dominant agrara are un caracter extensiv si acopera tot spatiul amenajat din afara vetrelor satelor. Daca se ia in consideratie terenurile pastorale se poate conclude ca agricultura defineste dominant specificul organizarii spatiului productiv al rurarului .

O echipare noua a rurarului in sensul introducerii unei activitati turistice, da o valoare de intrebuintare a elementelor peisagistice respective.

Componenta economica a spatiului rural include in structura sa drumurile naturale, forestiere, asigurand functionalitatea economica dintre centrele rurale. (I. Velcea 1995 Curs de Geografie Rurala, Facultatea de Geografie - Turism Sibiu).

2) Agricultura

Locuitorii satului Vard s-au indeletnicit din cele mai vechi timpuri cu activitatea specifica ruralului - agricultura si cresterea animalelor.

In oranduirea feudala locuitorii satului aveau numeroase centre mestesugaresti dezvoltate, definindu-se adevarati turnatori de cositor, croitori, cismari si olari. Mai tarziu se dezvolta moraritul cunoscut deja din secolul al -X IV-lea. Cu toate acestea, agricultura ramane principala activitate a locuitorilor din Vard.

Inaintea perioadei de colectivizare fiecare familie beneficia de o gospodarie de un lot de pamant in medie de 4,6 ha si circa 3-4 vite. Suprafata totala a Vardului in 1995 era de 1496 ha din care 439,58 ha teren arabil, 305,33 ha pasuni, 250,29 ha fanete, 357,93 ha paduri, 11,47 ha teren neproductiv, 41,32 ha curti si cladiri.

In perioda de colectivizare acestea au fost trecute in proprietatea statului iar taranii au fost nevoiti sa lucreze in comun pamanturile date la colectiv si sa creasca animalele existente.

Din anul 1962 s-a infiintat pe teritoriul satului o Cooperativa agricola care detinea ponderea cea mai mare de teren arabil. Dupa desfiintarea cooperativelor marea majoritate a terenurilor agricole au revenit fostilor proprietari. Astfel, se cultiva pe o suprafata de aproximativ 412 ha urmatoarele culturi: porumb si cartofi in Lunca Hartibaciului, pe versantii sudici insoriti se cultiva zarzavaturi (ceapa, morcovi, varza, sfecla). Soiurile de plante cultivate care dau cele mai bune productii la porumb sunt: Hibrid inmultirea a II - a; D 110, la cartofi: Ora, Mercur si Ackersegen.

Graul este cultivat pe suprafete foarte mici neavand o importanta deosebita in cadrul agriculturii.

Gradul de mecanizare a lucrarilor este slab, fiecare proprietar isi lucreaza pamantul cu mijloace proprii recurgandu-se la aratura cu animale de tractiune.

In sectorul zootehnic s-au crescut taurine. Astazi nu mai exista CAP-ul dar fiecare familie detine in gospodarie bovine, porcine, oi si pasari de curte.

3) Industria

Aceasta este slab reprezentata pe teritoriul satului Vard, deoarece resursele naturale sunt neexploatate (carbunele brun si gazul metan).

In sat functioneaza un centru modern de achizitionare si prelucrare a laptelui in colaborare cu o firma din Olanda. Pe viitor se are in vedere marirea acestui sector si modernizarea sa.

4) Caile de comunicatie

Satul Vard este strabatut de un sistem de drumuri regionale de 6,5 km si drumuri comunale de o lungime de 2,5 km. lungimea totala a drumurilor care strabat satul este de 9 km.

Aceste drumuri sunt partial neasfaltate aflate in conditii nesatisfacatoare.

Drumul regional care strabate satul s-a trasat pe un drum mai vechi iar in anul 1930 s-a modernizat actualul drum ce leaga localitatea Agnita de satul Vard (foto 5.) si comuna Chirpar. Acest drum nu este bine intretinut lipsind pietrisul ca substrat, iar lucrarile au fost facute nepotrivit netinandu-se cont de caracteristicile climatice ale acestei regiuni.

Un alt drum este cel care leaga Vardul de satul Veseud in partea dreapta, dar nici acesta nu este bine intretinut.

Celelalte drumuri sunt folosite doar vara, cand sunt uscate, sau iarna cand sunt inghetate. Populatia impreuna cu primaria contribuie la intretinerea drumurilor.

Satul nu mai dispunde de mijloace de transport care sa faca legatura cu Agnita si satele din jur.

In trecut, deplasarile se efectuau cu autobuzele I.T.A care circulau pe ruta Agnita -Vard -Chirpar si retur.

La o distanta de aproximativ 3 km se afla o cale ferata cu linia ingusta (construita in anul 1908) ce leaga Sibiul de orasul Agnita. Tot aici se afla si o halta CFR numita halta Vard.

Caile de comunicatie existente nu asigura in intregime dezvoltarea satului cu zona inconjuratoare, lipsind mijloacele de transport care fac legatura directa intre Agnita si Vard.

Deplasarile locuitorilor spre Agnita si in satele inconjuratoare se realizeaza cu autoturisme proprii sau cel mai adesea pe jos, cu carute si biciclete.

5) Comertul

In satul Vard se gaseste o unitate de desfacere si comercializare a produselor fiind reprezentat de 3 magazine mixte si un bufet. Principalele marfuri cerute de populatie sunt alimentele, imbracamintea si incaltamintea.

Aceste magazine nu satisfac in totalitate cerintele locuitorilor satului, iar acestia se aprovizioneaza din orasul Agnita, venind in special in fiecare vineri, unde in cadrul pietii se desfac diferite produse alimentare si nealimentare.

Multi dintre locuitori vin in piata cu produse alimentare (lapte, oua, branza, zarzavaturi), pe care le vand putandu-si cumpara astfel produsele pe care nu le gasesc in sat.

6) Agroturismul

Termenul de agroturism provine din limba franceza si vizeaza gospodariile montane cu oferta ecologica si de resurse alimentare provenite din ocupatiile de baza ale populatiei (agricultura si cresterea

animalelor).

Pentru a cunoaste mai bine componentele socio - economice ale satului Vard si pentru a stabili o legatura puternica intre om si natura aceasta necesita o dezvoltare puternica a activitatii economice pe categorii ecologice.

Agroturismul din cadrul satului Vard are o dezvoltare mica, datorita faptului ca zona nu ofera posibilitati de dezvoltare (relief degradat).

Forma de turism care se poate practica este legata de petrecerea timpului liber la sfarsit de saptamana, a celor ce beneficiaza de de posibilitatea de cazare in sat.

Sub aspectul incarcaturii istorice apar elemente de atractivitate pentru turisti - ex: Biserica ortodoxa, biserica evanghelica. Iubitorii de folclor si etnografie pot vedea o imbinare a traditiilor, obiceiurilor populatei romanesti si sasesti, dovada a intelegerii acestora de-a lungul timpului.

7) Modul de utilizare a terenurilor in satul Vard

a). Trenuri agricole

b). Paduri

c). Alte utilizari

d). Teren neproductiv; Total neagricol; Total general

Tabele realizate dupa Florina Grecu (1992)

Bazinul Hartibaciului - Elemente de Morfohidrografie - Capitolul Utilzarea terenurilor; Editura Academiei Romane Bucuresti.

Date preluate de la primaria comunei Chirpar.

a) Terenurile agricole

Degradarea terenurilor de catre procesele geomorfologice actuale face ca suprafetele arabile sa fie destul de restranse pe teritoriul satului Vard. Arabilul detine 413 ha si ocupa Lunca Hartibaciului, glacisurile, terasele, versantii usor inclinati si cu expozitie sudica.

Culturile agricole ocupa in general terenurile cvasiorizontale si cele cu pante mici, respectiv majoritatea glacisurilor terasele, partial luncile. Suprafete mai reduse cultivate se gasesc si pe versantii afectati de alunecari fixate in special in regiunile de glimee. Din cauza proceselor actuale, terenurile arabile prezinta in unele parti extinderi foarte mici, alternand cu fanete si pasuni sau chiar terenuri neproductive.

b) Pasunile si fanetele

Pe teritoriul satului Vard acestea detin suprafete destul de mari datorita frecventei mari a degradarii terenurilor. Acestea se afla situate atat pe suprafetele cvasiorizontale cat si pe versantii cu inclinari diferite. Procentul ridicat al pasunilor 158 ha justifica si dezvoltarea pe care o are cresterea animalelor.

c) Padurile

Pe teritoriul satului Vard o intindere mare o au padurile. Acestea pastreaza denumirile date de sateni. Padurea de Jos in partea de vest se invecineaza cu hotarele satelor Benesti si Barghis. Padurea de la Vetea in partea de sud se invecineaza cu hotarele comunelor Altana, Chirpar si satul Veseud. Padurea din Capul Padurii respectiv Dealul Viilor in partea de est invecinandu-se cu hotarul satului Veseud.( foto 7.)

Aceste paduri sunt in marea lor majoritate paduri de foioase (stejar, carpen, plop) exceptie facand padurea de la Vetea care este o padure de amestec (molid, pin si larice).

Ponderea mai mica o au padurile aflate pe interfluviul Vaii Albacului unde se gaseste salcia.

d) Alte utilizari

In cadrul acestei grupe includem vatra satului, forma, apele, terenurile neproductive, drumurile, acestea fiind trecute in tabelul de mai sus. Date privind 'Modul de utilizare a terenurilor ' sunt preluate din lucrarea ' Bazinul Hartibaciului. Elemente de morfohidrografie' (Florina Grecu, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992).

CAP. VIII. CULTURA POPULARA - MARTURIE

A CONTINUITATII POPORULUI ROMAN PE

ACESTE MELEAGURI

1. PORTUL POPULAR

Istoria zbuciumata a oamenilor care traiesc la interferenta Marginimii cu Tara Oltului, Valea Hartibaciului si tinutul Tarnavelor, conditiile speciale specifice, ca si natura geografica a meleagurilor si-au lasat amprenta asupra costumului popular din aceste locuri.

Varietatea nebanuita a costumelor din judetul Sibiu se inscrie unui stil unitar, caracterizat prin prezenta principalelor piese de imbracaminte ie-catrinte la femei si camasa-cioareci la barbati in toate subzonele geografice ale Sibiului.

In judetul Sibiu exista 5 tipuri de costum romanesc:-marginean, avrigean, hartibacean, de pe T'arnave si Valea Secasului - tipuri ce corespund si celor 5 zone etnografice: Marginime, Tara Oltului, Valea Hartibaciului, Valea Tarnavelor si Valea Secasului.

In zonarea portului popular sasesc, in locul Marginimii apare zona Sibiu si imprejurimile care cuprinde si Tara Oltului.

Costumul popular romanesc din satul Vard are unele note comune cu a satelor limitrofe Sasaus si Ilimbav care au pastrat portul traditional, nealterat.

a). Portul femeiesc

Este alcatuit din:camasa femeiasca lunga din canepa si in bogat ornamentata predominand culorile negru, rosu, galben, verde, albastru si uneori mov.

Poalele sunt lucrate din panza alba, acoperita in fata cu surtul negru, croit in 3 foi, tesut in 4 ite pe o suprafata de 20-30 cm. In partea de jos sunt cusute motive decorative florale din fir auriu si argintiu . In spate este acoperita cu catrinta numita si 'dinapoi' care indica adesea prin existenta sau lipsa unor campuri ornamentale categoria sociala, varsta si chiar sezonul. Ea este confectionata dintr-o singura foaie iar campul ornamental invargat pe intreaga piesa. Iarna, femeile imbraca buboul din panura neagra de casa cu un croi special. Pe cap, femeile si fetele poarta naframa neagra cu ciucuri si flori rosii. Incaltamintea o constituie papuci negrii cu turecii lungi.

b). Portul barbatesc

Este alcatuit din: camasa, lucrata din panza alba. Gulerul si partea de jos a manecilor sunt impodobite cu ornamente geometrice cusute de multe ori in culori deschise. Peste camasa se imbraca un pieptar din piele alba, de tipul infundate incheiate la subsuoara. Acestea erau comandate special la cojocarii din Ighisul Vechi. Iarna, pe deasupra se imbraca sumane din panura neagra croite simplu, cu putine ornamente. Mijlocul si-l incing cu un chimir de piele lat de 15-20 cm, incheiat in fata cu catarama.

Cioarecii imbracati in anotimpurile reci sun confectionati din panura alba tesuta in casa. Vara se poarta cioareci albi facuti din panza de canepa si bumbac.

Cea mai veche piesa de incaltaminte a fost opinca. treptat s-a renuntat la ele si sunt inlocuite astazi cu bocanci, ghete si pantofi.

c). Portul popular sasesc

In general, Vardul fiind izolat din punct de vedere al cailor de comunicatie (statia CFR fiind la aproximativ 3 km de vatra satului) si-a pastrat particularitatea si in costumul popular sasesc unde intalnim 3 tipuri: - costum popular de fata purtat la confirmare si casatorie;

- costum popular de femeie;

- costum popular barbatesc.

Constatam ca o serie de piese de costum specifice portului popular sasesc din judetul Sibiu cum sunt cojocul pentru femei lipsesc din costumul acestei localitati. Altfel insa ca imbrobodirea capului de femeie, purtarea de catre fete a cilindrului de catifea neagra, folosirea panglicilor multicolore a caitelor, cordonului metalic si a acelor de par sunt asemanatoareo

Cetatea taraneasca

Construita in jurul anului 1500 din piatra de rau avand o forma patrata cu o inaltime de 6-7 m. In partea de sud-vest s-a construit un turn de aparare iar altul in partea de est.

In anul 1660 cetatea a opus rezistenta trupelor lui Georg Rakotzi al II - lea.

Cetatea este asediata in anul 1707 de trupele regesti ale baronului Tige.

Astazi se pastreaza fragmente din zidul cetatii de aproximativ 2m in partea de vest. ( foto 10.)

Dotari tehnico-edilitare din cadrul satului Vard

O cladire ce reprezinta fostul sediu al primariei construita in anul 1904. Actualul sediu se afla in cadrul primariei comunei Chirpar.

O cladire ce reprezinta fostul sediu al CAP-ului in prezent functionand o moara pentru furaje.

O scoala generala de ciclul I-IV construita intre anii 1936-1938 care functioneaza si in prezent.

Doua case parohiale - una apartinand bisericii ortodoxe construita in anul 1901, iar cealalta apartinand bisericii evanghelice (nelocuita) construita intre anii 1865-1866.

Un magazin mixt apartinand Cooperatiei.

Un monument istoric ridicat in anul 1983 in memoria eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale.

(foto 11.)

Satul Vard este in intregime electrificat din anul 1962.

Conducta de aductiune a apei pentru orasul Agnita trece pe langa Vard prin statia de pompare si filtrare pe hotarul Vesud - Vard construita in anul 1988, iar apa este adusa din muntii Fagarasului (Pojorta).

Reteaua de distributie a gazelor este simpla, introdusa din anul 1996 (15.XII) folosindu-se pentru incalzirea locuintelor.

Satul Vard este compus din 121 de locuinte din care in prezent 22 sunt nelocuite. Starea lor fizica este satisfacatoare. ( foto 12.)

BIBLIOGRAFIE

Anghel V. (1958), Consideratii asupra raionarii hidrochimice a apelor curgatoare din Romania. Met.hidr. si gosp.apelor, vol.3, nr.1, Bucuresti.

Ciupagea D., Pauca M, Ichim Tr. (1970), Geologia Depresiunii Transilvaniei, Editura Academiei Bucuresti.

David M. (1945) Geneza, evolutia si aspectele de relief din Podisul Transilvaniei, Rev. st. 'V.Adamachi' vol.XXXI, nr.1-2.

Diaconu C. (1971), Probleme ale scurgerii de aluviuni a raurilor Romaniei, st. de hidr. vol.31, Bucuresti.

Dragulescu C. (1974).Flora si Fauna din imprejurimile Sibiului.

Florea M.N. (1979), Alunecari de teren si taluze Editura Tehnica, Bucuresti.

Florea N. (1963), Curs de geografia solurilor cu notiuni de pedologie. Editura didactica si pedagogica.

Grecu Florina (1992), Bazinul Hartibaciului - Elemente de Morfohidrografie. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992.

Grabacea V., Grecu Florina (1986), Caracterizarea geomorfolo-

gica. Mem.sect. st.Academiei R.S.Romania, seria W, t.VII nr.1

Ilie M. (1958),Podisul Transilvaniei, Edit. Stiintifica, Bucuresti.

Jakab Samoila (1977), Procese de modelare ale versantilor si formatiuni cuaternare in nord-estul Podisului Tarnavelor, Teza de doctorat, Univ. Bucuresti.

Josan N. (1979), Dealurile Tarnavei Mici. St. geomorfologic, Editura Academiei Bucuresti.

Josan N. F. Grecu (1981), Contribution a la connaissance des processus de versant du Plateau de Hartibaciu ( Depression de Transylvanie), Rev. roum. geol., geophys., geogr., Geographie, t 25, nr.2.

Mrazec. L. si Jekelius E. (1972), Apercu sur la structure du Bassiu de Transylvanie et sur la gisements de gas, Bucuresti.

Martonne Emm. (1929), Colinele Transilvaniei, in vol. Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul, vol.I., Edit. Cultura Nationala Bucuresti.

Martonne Emm. ( 1985), Lucrari geografice despre Romania,

vol II., sub redactia:V. Tufescu, Gh. Niculescu, Dragomirescu,

Editura Academiei, Bucuresti.

Mihailescu V. (1966), Dealurile si campiile Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti.

Mihailescu V. (1969), Geografia fizica a Romaniei, Editura

Stiintifica, Bucuresti.

Mac I. (1972), Subcarpatii Transilvaniei dintre Mures si Olt. St.

geomorfologic, Editura Academiei, Bucuresti.

Mac I. (1980), Modelarea diferentiala si continua a versantilor

din Depresiunea Transilvaniei, st. Univ. 'Babes Bolyai', Cluj,

series geol., geogr., an.XXV, nr.2.

Morariu T., Diaconeasa B., Garbacea U. (1964) Age of land -

slides in the Transylvanian tableland, Rev. roum., geol., geoph.,

geogr., Geographie, t.8.

Mita P. (1986), Temperatura apei si fenomenele de inghet pe cursurile de pe apa din Romania, studii si cercetari hidrologice, vol.54, Bucuresti.

Orghidan N. (1969), Vaile tansversale din Romania, Editura Academiei, Bucuresti.

Posea Gr. (1969) Depresiunea Saliste, st.cerc., geol., geofiz., geogr., Geografie, t. XVI.

Posea Gr. (1969), Asupra suprafetelor si nivelelor morfologice din S.U.-ul Transilvaniei, Lucr. st. Inst. ped.Oradea.

Posea Gr., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1976), Geomorfologie, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti.

Popescu N. (1990), Tara Fagarasului, Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucuresti.

Pauca M. (1972),Etapele genetice ale Depresiunii Transilvaniei

st.cerc. geol., geofiz., geogr., Geologie t.17 nr.2.

Rodeanu I. (1926), Observatii geomorfologice la zona de contact a bazinelor Oltului si Muresului in jud. Sibiu, Lucr. Inst

geogr. Univ. Cluj, t.11 1924-1925.

Rasmerita I. (1968), Vegetatia, ecologia si potentialul productiv

pe versantii din Pod. Transilvaniei, Ed. Acad. Bucuresti.

Sawichi L. (1912), Beitrage zur Morfhologie Siebenburgens, Bull. Acad. sci. Cracovia.

Stoica C. (1965), Tipuri de circulatie si centri barici de actiune atmosferica deasupra Europei , Inst. Met. Bucuresti.

Sorocovschi V.,(1996), Podisul Tarnavelor, Studiu hidro -

geografic, Edit. Cetib., Cluj-Napoca.

Sorocovschi V., Konecsny C, Nasaleanu I. (1993), Scurgerea de aluviuni in suspensie din bazinul superior si mijlociu al

Muresului, vol. 'Provenienta si afluenta aluviunilor', P.Neamt.

Soneriu I. (1966), Podisul Hartibaciului .Studiu de geografie economica, Teza de doctorat, Univ. Cluj-Napoca.

T vissi I. (1970), Contributia la problema analizei dinamicii

versantilor, Studia Univ. ' Babes Bolyai', Cluj.

T vissi I. (1977), Relieful fluvuial din Valea Oltului, Teza de

doctorat, Univ. Cluj-Napoca.

Trufas (1969), Quelques aspects du regiune thermique des

rivi res de Roumanie, Rev.Roum. Geol. Geogr., t.13, nr.4 ,

Bucuresti.

Tufescu (1974), Romania. Natura, om, economie, Edit. Stiintif.

Bucuresti.

Vancea A. (1960), Heogenul din Bazinul Transilvaniei, Editura

Academiei, Bucuresti.

Velcea V. (1995), Curs de Geomorfologie, Facult. de Geografie

Turism, Sibiu.

Velcea I. (1995), Curs de Geografie Rurala. Fac. de Geografie

Turism, Sibiu.

Ujivari I. (1972), Geografia apelor Romaniei, Edit. Stiintifica,

Bucuresti.

Q. Zaruba si Menel V.(1974), Alunecarile de teren si stabiliza-

rea lor, Editura Tehnica, Bucuresti.

Harta Tectonica, Harta Plantelor realizate dupa Fl. Gercu (1992).

Graficele din Hidrografie, realizate dupa V. Sorocovschi (1996).

Istoricul comunei marpod preluat din Istoria Romaniei.ed. Acad.

vol. I. 1960.

Date despre populatie; Economia, Cultura Populara preluate de la Primaria Comunei Marpod.

Istoria Romaniei, cd. Ac. RSR. vol. I.