LA GEOGRAFIE URBANA

PROIECT LA GEOGRAFIE URBANA

Itinerariul V

Bulevardul I. C. Bratianu, Bulevardul Nicolae Balcescu si Bulevardul G-ral Gh. Magheru(fostul Bulevard Take Ionescu), Casa Simu-muzeu, Muzeul Simu, Piata Romana, Bulevardul Lascar Catargiu, Pinacoteca Municipiului

Bulevardul I. C. Bratianu

Bulevardul I.C. Bratianu reprezinta o larga artera de circulatie din Bucuresti, ce leaga Piata Universitatii de Piata Unirii. 323g69d In Bucurestiul vechi, Bulevardul I.C. Bratianu incepea din Piata cu acelasi nume si continuandu-se spre Miazanoapte cu Bulevardul Take Ionescu, sfarsea in Piata Romana.

Piata Universitatii (Fig. 1) a mai fost pana spre finele anilor '70 La Bratianu, gratie grupului statuar aflat pana dupa razboi in centrul ei si dedicat marelui om politic. Piata Bratianu facea parte, cu monument cu tot, dintr-o serie care, potrivit edililor care au creat bulevardul mai nou decat alte strazi, perpendicular pe Calea Victoriei, in actualul centru al Bucurestilor, ii aduna pe cei mai importanti oameni politici si de cultura ai tarii, de-a lungul unei cai regale, am putea spune, adica cea cu nume regale: Carol I, Elisabeta, Ferdinand, Carol al II-lea. In aceasta adunare de marturii istorice, Piata Universitatii era de fapt cea in care se afla si astazi statuile lui Mihai Viteazul, instalata cu un mare miting in 1874, Ion Heliade Radulescu, Spiru Haret si Gheorghe Lazar. Alte piete ale bulevardului erau dedicate lui Mihail Kogalniceanu si, dincolo de Piata Bratianu, lui C.A. Rosetti etc. Pana in 1989, numele regale fusesera sterse si inlocuite, iar dupa aceea, revenirea a fost incompleta si schioapa. In care sens, am scris mai demult intr-un articol din Revista de istorie a Muzeului.

Fig. 1 : Piata Universitatii

Taierea acestui bulevard a inceput-o in 1906 Mihai Cantacuzino, ca sa continue spre Miazazi Bulevardul Lascar Catargiu deschis in 1894 de Niculae Filipescu. Artera intreaga purta pe atunci numele de bulevardul Coltei .

In lungul Bulevardului I. C. Bratianu, numarul 1, intalnim Biserica si Spitalul Coltea.

Spitalul Coltea (Fig. 2)

Pe vremea cand Bucurestii erau batuti de copite de cai si roti de carute, in centrul comercial, unde opreau la hanuri toti negustorii de la Lipsca, s-a construit primul spital, pe langa una dintre cele mai vechi biserici din Bucuresti.
Spitalul Coltea exista din primii ani ai secolului 18. In 1704, Spatarul Cantacuzino a inceput constructia unui ansamblu care cuprindea, pe langa bisericuta, o scoala, un spital, o spiterie si un turn-clopotnita, cel mai inalt din oras pe vremea aceea. Numele lor provenea de la cel al clucerului Coltea Doicescu, fostul proprietar al terenului respectiv.
Putini ani mai tarziu, in 1739, spitalul a ars, fiind refacut in stil neo-clasic pe parcursul secolului 19. Cladirea care (inca) mai sta in picioare, langa Universitate, TNB si Palatul Sutu, a fost terminata prin 1860. Fiind cel mai vechi spital din Bucuresti, a ramas cel cu cea mai indelungata traditie si primul loc unde s-a infiintat o scoala de chirurgie si s-au facut primele ore de anatomie pe cadavre.

Fig. 2: Spitalul Coltea

In stare precara destul de avansata, ansamblul de cladiri Coltea este in curs de refacere. Prima a fost pe lista Biserica Coltea, cu hramul Sfintii Trei ierarhi, afectata serios de cutremurul din '77. Lucrata in stil baroc italian cu ornamente brancovenesti si avand o pictura murala originala a pictorului Tattarescu (din 1871), urma sa fie restaurata pe la mijlocul anilor '80, insa lucrarile au fost oprite brusc in '86 si biserica inchisa.
Redeschisa brusc odata cu revolutia, in '89, cand clopotele ei au insotit evenimentele din piata Universitatii, se afla de ani foarte multi in reparatii, strivita de schelele din jurul ei. Abia de curand a inceput sa revina la viata, cu acoperis nou si lucios si varuiala proaspata, alba.

Fig. 3 Biserica Coltea

In partea opusa, pe Bulevardul I.C. Bratianu, numarul 2, intalnim Palatul Sutu. (Fig. 4 Palatul Sutu). Acesta  a fost  resedinta somptuoasa a marelui postelnic C. Grigore Sutu, descendent al familei Sutu), ridicata la 1833, de arhitectii Johan Veit si Konrad Schwink. Construit in stil neogotic, cu patru turnulete poligonale, amplasate doua cate doua pe partile laterale,de nord si de sud, palatul Sutu se remarca prin spatialitatea unui interior, conferita de o cupola similara aceleia de peconacul de la Golesti.

Infrumusetarile aduse impunatorului edificiu au continuat insa. Astfel, in octombrie 1836, Costache Sutu comanda mesterului austriac Eser, executarea unui splendid policandru de alama, format din 24 de sfesnice, intocmai ca cel de la biserica Sf. Ioan Nou. Palatul pastreaza decoratiuni interioare originale, datorate sculptorului Karl Storck  
Decoratii interioare ale Palatului Sutu  se remarca prin plafonul  cu decoratiile sale si lustra originala. Inspirata rezolvare a holului central, infaptuita in 1862,  se datoreaza lui Karl Storck, recunoscut sculptor si artist decorator. Transformarile initiate de el constau in deschiderea a trei arcade, din crearea unei scari monumentale desfacuta in doua brate si din montarea in peretele din fata a oglinzii adusa de la Murano si prinsa intr-un frumos ancadrament. Deasupra oglinzii se distinge si astazi, prin gingasia executiei artistice, medalionul sculptat in lemn al Irinei Sutu, sotia proprietarului.

A doua jumatate a veacului trecut, va reprezenta pentru Palatul Sutu, perioada de maxima stralucire. Grigore Sutu (1819-1893) si sotia sa, Irina, fiica marelui bancher Stefan Hagi Moscu, s-au preocupat constant atat de edificiu cat si de parcul ce-l incadra. Ei au adaugat cladirii marchiza sustinuta de piloni de fier, creandu-se astfel un elegant peron de intrare.

Fig. 4 Palatul Sutu

Istoricul Palatului Sutu 

Impunatorul parc ce inconjura palatul se intindea pana spre fostul amplasament al bisericii Sf. Sava ce apartinea minastirii Sf. Sava, aflata pe amplasamentul actualei Universitatii. Palatul avea o frumoasa gradina, renumita pentru plantele si animalele exotice care existau. In gradina puteau fi vazuti pelicani, fazani, pauni si un frumos bazin ce amintea, pastrand proportiile, de fantanile Palatului Versailles.

Cladirea era renumita, in secolul trecut, pentru balurile si seratele organizate aici. Fastul de la Palatul Sutu era de altfel recunoscut, admirat si invidiat de intreaga protipendada bucuresteana.

Calator prin Bucurestii sfarsitului de veac, publicistul italian Roberto Fava, retinea,  printre proprietatile particulare reprezentative din capitala, palatele Brancoveanu, Sutu, Ghica si Stirbey.

In primele trei decenii ale acestui secol, fosta ctitorie a postelnicului Costache Grigore Sutu primeste diferite destinatii, fapt care se repercuteaza negativ asupra edificiului si parcului adiacent. Concomitent, palatul va fi insa si martorul tacut al unor importante evenimente istorice. La 23 ianuarie 1959, in preziua aniversarii unui veac de la Unirea Principatelor, va fi inaugurat intr-o noua forma de organizare Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Palatul Sutu pare a-si fi regasit menirea fireasca. Ridicat din dragoste pentru frumos, el este astazi depozitarul unor valori inestimabile pentru trecutul Bucurestilor

Bulevardul Nicolae Balcescu

Bulevardul Nicolae Balcescu impreuna cu Bulevardul Magherul se numea in trecut Bulevardul Take Ionescu, om politic important, remarcat deja din 1883 ca liberal si apoi, din 1908, drept creator al miscarii conservatoare. A avut mari merite in politica externa a Romaniei, intre altele ca initiator al sistemului de aliante cu Cehoslovacia si Iugoslavia. Drept care segmentul de bulevard de la Bratianu la Piata Romana i-a purtat numele, iar grupul statuar care-l imortaliza se afla in apropierea intersectiei cu strada Atena, unde locuise la nr. 25. Numele capitalei Greciei a fost inlocuit de regimul comunist cu acela al unui comunist grec care voise sa-si aduca tara alaturi de URSS. Intre timp, numele Atenei s-a mutat aproape de Ankara, in parcul de locuinte numit candva Bonaparte. Dupa 1989, un segment din vechea strada Atena se numeste Take Ionescu, acestuia nemaiacordandu-i-se dreptul de a reveni pe bulevard. Marele istoric al arhitecturii Grigore Ionescu, autor al unuia dintre cele mai reusite ghiduri ale Bucurestilor din perioada interbelica, era destul de aspru cand ajungea la grupul statuar dedicat lui Take Ionescu: 'monument ridicat in 1931 intr-o piateta special amenajata pe bulevard, in fata strazii Atena (), pe un soclu cilindric inalt, impodobit cu tot felul de reliefuri si prins pe o platforma intre doua nuduri uriase rasturnate pe spate, ce vor sa simbolizeze doua rauri, Nistrul si Tisa, Take Ionescu, in picioare, arata cu mana dreapta spre Transilvania. Opera a batranului sculptor francez Ernest Dubois, caruia i se datoresc multe asemenea lucrari din Bucuresti, monumentul este mai important prin personalitatea celui caruia ii este dedicat decat prin valoarea lui artistica'. Si, mai departe: 'Opera de compozitie criticabila, este o replica inferioara a monumentului lui Ion C. Bratianu ridicat cu 25 de ani mai in urma in piata cu

acelasi nume".

De-a lungul Bulevardului Nicolae Balcescu intalnim impunatorul

Hotel Intercontinental,(Fig 5, Fig. 6) de 5 stele situat in inima capitalei. Acesta se afla langa Teatrul National si Universitatea din Bucuresti si foarte aproape de districtul financiar al afacerilor, fiind atractia numerosilor turisti.

Fig. 5 Hotel Intercontinental Fig. 6 Hotel Intercontinental

Hotel Bucharest Comfort Suites (Fig 7, Fig 8) , de 4 stele este situat in inima orasului langa Sala Dalles si Banca ING, la cateva minute de muzee si magazine. In toate camerele exista aer conditionat, linie telefonica directa, acces la internet cu vedere spre

Bulevard, oferindu-va o priveliste placuta.

Fig 7 Hotel Bucharest Comfort Suites    Fig.nr 8 Hotel Bucharest Comfort Suites

Teatrul National I.L. Caragiale (Fig 9, Fig. 10)

In aprilie 1836, 'Societatea Filarmonica' - societate culturala infiintata de I.H. Radulescu si Ioan Cimpineanu - cumpara Hanul Cimpinencii pentru a construi in acel loc cladirea Teatrului National si incepe colectarea de bani si materiale pentru acest scop. In 1840, 'Obsteasca Adunare' propune domnitorului Alexandru Ghica un proiect pentru constructia Teatrului National cu cheltuiala statului. Proiectul este aprobat la 4 iunie 1840. Domnitorul Gheorghe Bibescu reia ideea infiintarii teatrului si aproba noua locatie: fostul han Filaret. Locul hanului Filaret a fost ales din mai multe motive: se intindea pana la mijlocul Podului Mogosoaiei (azi, Calea Victoriei) si se afla oarecum in centrul orasului; dupa cutremurul din 1838, hanul suferise pagube importante si trebuia daramat.

Fig. 9 Teatrul National in 1910    Fig. 10 Teatrul National 2008

In 1944 cladirea Teatrului National este bombardata, dar teatrul continua sa functioneze cu doua scene 'de imprumut' - Sala 'Studio' si Sala Comedia. Actuala cladire a teatrului a fost inaugurata in versiunea ei originala in decembrie 1973 ^[4], si modificata apoi in 1983-84.

Capacitatea salilor a fost partial marita (prin indesirea scaunelor, asa cum s-a intamplat si la Sala Palatului) si au aparut spatiile intermediare cu galerii de arta si cele 'interstitiare' cu Laptaria lui Enache sau terasa 'La motoare". Exista insa inca o ipoteza a acestei bizare metamorfoze arhitecturale, mult mai credibila decit explicatia cu palaria: si anume ca abia dupa 19 ani, prin 1982, un bucurestean a descoperit asemanarea dintre acest edificiu si biserica modernista Notre Dame du Haut. Descoperire in urma careia, se pare ca francezii i-au cerut lui Ceausescu sa se conformeze legislatiei internationale - ceea ce Ceausescu a si facut.

Teatrul National de opereta "Ion Dacian" (Fig 11) este o institutie de cultura finantata de Ministerul Culturii si Cultelor. Este situata in centrul capitalei, Bd. Nicolae Balcescu nr. 2, langa Teatrul National Ion Luca Caragiale.

Fig. 11 Teatrul National de Opereta Ion Dacian

Intre anii 1946 - 1950, sectia muzicala a Teatrului Armatei a impus si a statornicit in noi dimensiuni scoala romaneasca de opereta. Gratie acestei bogate traditii, in 1950, printr-o hotarare a Consiliului de Ministri, a fost infiintat Teatrul de Stat de Opereta, inaugurat in seara zilei de 7 noiembrie a aceluiasi an cu premiera "Vant de libertate" de Isaak Dunaevski.

De-a lungul anilor, artistii Teatrului de Stat de Opereta au intreprins turnee in mai toate tarile europene, ansamblul de balet al teatrului avand reprezentatii chiar si pe continentul american. Cladirea teatrului a fost demolata in august 1986 si de atunci, acesta si-a primit spectatorii in Sala Mica din cladirea Teatrului National. Dupa 1990, i s-a adaugat titulaturii Teatrului de Opereta si numele onorant al maestrului Ion Dacian.

La implinirea celor 50 de ani de existenta, ca teatru de stat, prin Hotarare Guvernamentala, operetei i-a fost conferit titulatura de Teatru National, in baza unor realizari artistice de exceptie.

In anul 2005 un incendiu a afectat grav sala din cladirea Teatrului National; in perioada ianuarie 2005 - martie 2007 spectacolele TNO s-au desfasurat in sala M.A.

Galeriile Art Expo (Fig. 12)

Fig. 12 Ezpozitie in Art Expo

Galeriile de Arta Dominus situate pe Bulevardul Nicolae Balcescu, numarul 2, prezinta obiecte de arta contemporana, pictura, sculptura, arta decorativa si grafica.

Galeriile Dalles si Galeriile Graphics

Galeriile Orizont

Biserica Italiana (Fig. 13)

Fig. 13 Biserica Italiana

In continuare, Bulevardul Nicolae Balcescu se intersecteaza cu Strada C.A. Rosetti, fiind continuat pana la Piata Romana de Bulevardul Magheru.

Bulevardul Magheru (fig 14

Bulevardul Gh.Magheru este cea mai mare artera din municipiul Bucuresti.Este cunoscut ca .fiind unul dintre cele mai scumpe bulevarde.

Bulevardul Magheru, unic in Europa. Afirmatia prorectorului Lascu este intarita de istoricul de arta Cezara Mucenic, care afirma ca nepotul lui Ion Creanga a reusit sa lanseze stilul modernist in acelasi timp cu arhitectii din Occident."A impus acest stil prin construirea cladirilor Patria si Burileanu-Malaxa. Bulevardul Magheru, unde exista mai multe cladiri pe care si-a pus amprenta Creanga

Fig.14 Bulevardul Magheru

Teatrul NOTTARA (fig.15)

Situat pe Bulevardul Magheru, una dintre cele mai importante artere comerciale ale capitalei, a fost fondat in 1947, ca Teatrul ARMATEI, capatand mai tarziu drept patronimic numele marelui actor roman Constantin Nottara (1859-1935). La acea vreme, in fruntea teatrului se afla George Vraca, nume de prestigiu al scenei romanesti. in 1964, dupa moartea lui Vraca, al carui ultim rol a fost Richard al III- lea, la directia teatrului a fost numit dramaturgul Horia Lovinescu.
Teatrul NOTTARA a reusit sa mentina, intre cele 320 de titluri din dramaturgia romaneasca si universala, propuse publicului de-a lungul a peste 50 de ani de existenta, un echilibru benefic intre divertisment si tematica filosofica, intre rasul eliberator si gravitatea problemelor existentiale.
In special, in cele peste doua decenii legate de prezenta lui Horia Lovinescu, Teatrul NOTTARA a ridicat stacheta ofertelor si a facut propuneri incitante in scopul unei deschideri culturale, prin innoire problematica si estetica, mentinandu-si constant audienta publicului. De asemenea, a acordat o atentie deosebita marelui repertoriu universal, consemnand in istoria sa montari de referinta cu texte de Shakespeare, Moli?re, Ibsen, Cehov, Gorki, Dostoievski, Albee, Neill, Pirandello, Garcia Lorca, G. B. Shaw, Kafka, Goldoni s.a. Tot aici au fost abordate pagini relevante ale dramaturgiei clasice romanesti (Alecsandri, Caragiale, Camil Petrescu, Mircea stefanescu, Tudor Musatescu, Victor Eftimiu etc). Au avut loc si premierele absolute ale majoritatii pieselor lui Horia Lovinescu; au fost jucate creatiile celor mai importanti autori romani, fiind lansati si numerosi dramaturgi contemporani.

Fig.15 Teatrul Nottara

Hotelul Ambasador 3*** (fig.16 si 17)

Este situat pe principala artera a Bucurestiului, in plin centru politic, administrativ, cultural si comercial.
  Hotelul Ambasador fondat in 1937, reprezinta un monument de arhitectura, fiind o constructie modernista din perioada interbelica, la data darii in folosinta fiind una din cele mai moderne din Europa.
Hotelul Ambasador incadrat in categoria de 3 stele ofera camere cu o arhitectura diferita, adresandu-se unei game variate de cerinte, iar personalul calificat cu excelente cunostinte de limbi straine va va incanta prin amabilitate si profesionalism.
  Hotelul are 209 camere dispuse pe 12 etaje, dintre care:

67 camere single

137 camere duble

5 apartamente

4garsoniere

Pentru diverse actiuni, hotelul va sta la dispozitie cu doua sali de conferinta cu capacitatea de 15, respectiv 40 de locuri. Daca doriti sa beti o cafea, sa va relaxati jucand la ruleta sau facand cumparaturi, nu trebuie sa parasiti hotelul pentru ca veti gasi totul aici, la parterul hotelului: un elegant bar de zi, un casino modern si numeroase spatii comerciale..

Fondat in 1937, Hotelul Ambasador are o lunga traditie in arta ospitalitatii. Impunatoarea cladire a hotelului, declarat monument de arhitectura, isi inalta cele 12 etaje pe B-dul Magheru, in plin centrul Bucurestiului.

Situat la numai 30 minute de Aeroportul International "Henri Coanda" si 15 minute de Gara de Nord, este locatia ideala atat pentru turistii dornici sa viziteze orasul cat si pentru oamenii de afaceri.   Toate camerele au in dotare: TV cu cablu, radio, mini-bar, telefon cu convorbiri interne si internationale, internet wireless, iar un numar de 90 de camere au aer conditionat.

Fig.16.Hotel Ambasador Fig.17 Hotel Ambasador

Hotel LIDO 4****( fig 18si 19)

Amplasat in centrul capitalei, in cea mai buna locatie posibila, la doar cativa pasi de magazine, centre de afaceri, muzee si distractii, Hotelul Lido, prin decorul, atmosfera si serviciile sale, este o oaza de relaxare, o a doua casa pentru oaspetii sai ce revin de fiecare data cand ajung in Bucuresti.
Un hotel modern intr-o cladire istorica, o structura cu un echilibru perfect intre tehnologie, confort si decoratiuni ce incearca sa reconstituie atmosfera vechiului Bucuresti.

Fig.18 Hotel LIDO Fig.19 Hotel LIDO

Galeria Art VO (fig. 20) a fost infiintata in anul 2000 si apartine aceleiasi firme care administreaza Cafeneaua artistilor Art Café Sibiu si magazinul Art Suport. Colaboreaza in acest moment cu aproximativ 400 de artisti din tara si strainatate, gazduind permanent peste 800 de lucrari de arta.

Galeria Art VO este o galerie de arta contemporana ce isi propune promovarea artei contemporane romanesti in tara si pe plan international.

Fig.20 Expozitie in Art Vo

Galeria de arta Obart si Galeria de arta Simeza

Muzeul Simu ( fig.21)

a fost inaugurat la 21 mai 1910 in centrul Bucurestiului si constituia o premiera institutionala in Romania. La data infiintarii sale, Bucurestiul nu avea alt asezamant de arta accesibil publicului in afara de Pinacoteca Statului gazduita in doua incaperi laterale ale Ateneului Roman.

Expozitia Grafica din colectia Anastase Simu prezinta o selectie de 102 lucrari de arta romaneasca si europeana din fondul de baza al colectiei, realizate in tehnici diferite: creion, tus si carbune, acuarela, guasa si pastel, representand peisaje, figuri umane, compozitii cu personaje, naturi statice.
Grafica romaneasca insumeaza numele unor artisti importanti pentru inceputurile si dezvoltarea istoriei artelor plastice din tara noastra, precum: Carol Popp de Szathmary (Surugii), Theodor Aman (Ursarul), Nicolae Grant Effingham (Breton), Mihai Teisanu (Femeie in peisaj), Alexandru Severin (Portret de femeie cu palarie; Portretul sculptorului Versace,), Constantin Jiquidi (Tigan la drum), Rudolf Schweitzer-Cumpana (Peisaj), Apcar Baltazar (Legenda lui Fat-Frumos).

Gravura reprezinta un alt aspect interesant al expozitiei de fata. Desenul este realizat de cele mai multe ori in linii viguroase si rezumative, cu accent pe expresivitatea sculpturalitatii formei, a volumului si a pozitiei lui in spatiu.

Zona graficii straine din colectia Anastase Simu este ilustrata de o pleiada de artisti ce apartin diferitelor scoli europene de arta. Astfel, si putem aminti pe Antoine Bourdelle, sculptor, pictor si desenator pastel (Portret de femeie); Camille Pissarro, pictor si desenator impresionist (Peisaj - La Roche Guyon), Firmin Massot, cunoscut drept pictorul doamnelor din inalta societate (Portret de femeie); Charles Milcendeau, elev al lui Gustave Moreau, (Orbul; Spaniola); Alexandre Calame (Peisaj); Eugene Vibert (Carciuma), Lio Putz (Portret de femeie), Paini Elvetia (Doamna Elena Simu).
Selectia de grafica din colectia Anastase Simu si propune sa readuca in atentia publicului un aspect semnificativ al primei colectii de arta donate statului si sa trezeasca interesul pentru activitatea unui colectionar a carui deviza a fost: 'Nu numai pentru noi, dar si pentru altii'.

Colectia de arta a lui Anastase Simu, donata statului roman inca din 1910, cuprindea aproximativ 1200 piese, din toate genurile artistice: pictura, sculptura, grafica si arta decorativa. Muzeul Simu a functionat pana in anii 1960, cand cladirea a fost demolata - in locul sau construindu-se blocul 'Eva' - iar majoritatea operelor ce alcatuiau colectia au intrat in patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei.

Fig.21 Expozitie in Muzeul Simu

Piata Romana (fig.23)

Fig.nr 22    Fig.23 Piata Romana-A.S.E.

Statuia lui Lascar Catargiu, astazi disparuta

Academia de Stiinte Economice (fig.23)

Academia de Studii Economice este o institutie de invatamant superior de stat din Bucuresti, cea mai mare institutie de invatamant superior, cu profil economic, din Romania, fondata in anul 1913. Sediul ASE se afla in Palatul Academiei Comerciale, situat in Piata Romana.

Academia de Studii Economice din Bucuresti este o institutie infiintata in baza legii promulgate prin Decretul Regal nr. 2.978 din aprilie 1913, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei din 13 aprilie 1913, sub denumirea de 'Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale', ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI - denumirea actuala datand din anul 1967 - a pregatit zeci de generatii de economisti, contribuind la afirmarea si dezvoltarea invatamantului, stiintei si culturii economice din tara noastra.

Academia de Studii Economice din Bucuresti este atasata traditiei gandirii libere, libertatii academice, recunoasterii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si principiului suprematiei legii.

Ziua institutiei: se sarbatoreste, anual, la 6 aprilie, prin manifestari stiintifice, culturale si sportive. La implinirea unor cifre rotunde (zeci de ani) se organizeaza manifestari omagiale.

Hotel Howard Johnson Grand Plaza (5 * fig. 24 si 25)

Hotelul Howard Johnson Grand Plaza este situat in centrul orasului, la intersectia Bulevardelor Dorobanti, Dacia si strada Eminescu, dominand intreaga capitala si oferind oaspetilor o panorama uluitoare.
  Se afla in imediata vecinatate a celor mai apreciate magazine, restaurante si cluburi si a celor mai importante obiective turistice ale capitalei.
  Clasat ca hotel Deluxe, Howard Johnson Grand Plaza este produsul a trei ani de renovare completa a fostului hotel Dorobanti.
  Hotelul a fost intotdeauna un loc de intalnire pentru calatorii in interes de afaceri romani si straini, care au gasit in aceasta locatie un beneficiu major, ce le permite sa fie aproape de toate informatiile si facilitatile necesare.
  Hotelul are 18 etaje si 285 de camere si apartamente, cu mobila proiectata si realizata in Franta, special pentru acest hotel. Cele 9 sali de conferinta sunt dotate la cele mai inalte standarde tehnice.

   

Fig.24 Hotel Howard Johnson Grand     Fig.25 Interior hotel Howard Johnson

Hotel Duke (3* fig.26 si 27

Bulevardul Lascar Catargiu

Initial denumita bulevardul Coltei, artera care face legatura intre Piata Romana si Piata Victoriei isi datoreaza numele marelui om politic conservator Lascar Catargiu, prim-ministru in vremea Regelui Carol I.
Bineinteles ca un astfel de nume nu putea ramane pe placute in clipa in care 'poporul a devenit stapan pe soarta sa'. Asadar, s-a ales numele de Ana Ipatescu pentru acest bulevard, in amintirea luptatoarei de la 1848. Regimul comunist avea o obsesie pentru revolutia de la 1848, intrucat sustinea ca de acolo a pornit miscarea muncitoreasca la noi in tara. Dupa 1989, bulevardul a revenit la vechea sa denumire de Lascar Catargiu.

Fig.28 Bulevardul Lascar Catargiu

Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu ( fig 29)

Despre Observatorul Astronomic 'Amiral Vasile Urseanu' al Municipiului Bucuresti si despre fondatorul acestuia, al carui nume este in prezent asociat cu cel al institutiei, s-au scris citeva materiale de sinteza, unele foarte documentate, care ilustreaza preocuparea permanenta a specialistilor de a restitui istoriei secvente semnificative ale existentei primului Observator Astronomic din Romania destinat publicului.

Din anul 1950, cind acest observator astronomic a devenit institutie publica de profil si pina in zilele noastre, el s-a aflat succesiv sub 'bagheta a trei dirijori', Matei Alexescu (1950-1964 si partial intre 1975-1978), Ion Corvin Singeorzan (1968-1982), Harald Alexandrescu (1984-2005), fiecarei din aceste perioade corespunzindu-i contributia respectiva.

Fig.29 Observatorul la eclipsa totala de Soare din 1961

Pinacoteca Municipiului (fig.30)

Muzeul a fost infiintat in anul 1933 ca Pinacoteca a Municipiului Bucuresti, avand in colectiile sale lucrari achizitionate de primarie sau donate de diversi colectionari.

De-a lungul timpului muzeul a suferit modificari de titulatura si de sediu. S-a numit pe rand: Pinacoteca Municipiului Bucuresti, 'Bucuresti in arta plastica', Colectia Simu, Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti 'Anastasie Simu'.

Primul sediu a fost cladirea actualului Observator astronomic (din B-dul Lascar Catargiu), donata, in 1933, municipalitatii de Jana Urseanu, sotia amiralului Vasile Urseanu (1848-1926).

La realizarea Pinacotecii au contribuit dr. George Severeanu si primarul de atunci, Dem. I. Dobrescu. Severeanu a fost primul director al Pinacotecii.

Intre membrii primei comisii care a achizitionat lucrari de arta pentru Pinacoteca au fost: Stefan Popescu, Jean Al. Steriadi, Eustatiu Patrimoniul s-a imbogatit prin achizitii, donatii, transferuri.

Pinacoteca a functionat in B-dul Lascar Catargi pana in 1949, cand o mare parte din lucrari au fost preluate de Galeria Nationala a viitorului Muzeu National de Arta, si o alta parte de colectia Simu, din care s-a format colectia de Muzeului de Arta al Municipiului Bucuresti (care a fuzionat cu Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti, in 1984).

Fig.30 Colectie de arta din muzeu