Pestera Batrinului
Date istorice. Prima explorare si descriere a acestei pesteri este data de G. Czaran in 1905. In 1961-1963 ea a fost cercetata si cartata de un colectiv al Institutului de speologie "E. Racovita' din Cluj-Napoca. Este cunoscuta si sub numele de 323c24d Pestera Batrina, Pestera de la Batrina, Pestera de la Zece Hotare.
Fig. 12. Pestera Moanei (nr. 5), cartata de I. Viehmann, inedita.
Localizare si cai de acces. Situata pe platoul carstic de la Zece Hotare, la capatul aval al Vaii Pestireului, care se termina aici. 'De la halta C.F.R. Vadu-Crisului (linia ferata Cluj-Napoca- Oradea) se urmareste pe jos poteca marcata ce duce la cabana Pestera (vezi Pestera de la Vadu-Crisului) si apoi poteca marcata cu banda albastra pina la Pestera Batrinului (in total circa 7 km) (vezi fig. 7).
Descriere. Pestera reprezinta insurgenta Vaii Pestireului, care dreneaza apele dinspre Dealul Crucii (alt. 71] m), conducindu-le in subteran spre Pestera de la Vadu-Crisului (alt . 305 m), prin care reies la zi, varsindu-se in Crisul Repede. Pestera este un vast coridor strabatut de un piriu subteran cu debit redus. Complexul de galerii superioare este bogat concretionat. Lungimea totala circa 500 m (fig. 13).
Intrarea (alt. 570 m), situata dedesubtul unei bolti uriase de calcar, vizibila din departare, reprezinta pierderea in pat a Vaii Pestireului. De la inceput se coboara o treapta de 6 m, de obicei uscata, dar transformata in cascada pe timp de viitura. In punctul de coborire diaclaza arc o latime de numai 1 m, apoi se largeste dedesubt, formind o salita cu peretii slefuiti de apa. La capatul salitei, spatiul de acces se ingusteaza transformindu-se intr-o "gaura de soarece' cu diametrul de 1 m, care are podeaua tapisata cu bolovanis. In continuare, coridorul se inalta treptat, fiind meandrat pina la o saritoare in trepte care permite coborirea unei diferente de nivel de 6 m, dind intr-un spatiu mai larg, lat de circa 2 m si inalt de 10 m. In aceasta zona se afla punctul de aparitie a apei in subteran. La baza peretelui nordic se remarca un frumos grup de gururi etajate, de dimensiuni destul de mari, de obicei seci. Galeria cu apa este un vast coridor aproximativ rectiliniu, care dupa un parcurs de 180 m pe o panta destul de accentuata se incheie cu un sifon terminal, neexplorat. La circa 40 m inainte de sifonul terminal, spatiul se mareste considerabil in Sala Confluentei, in care debuseaza o vasta galerie laterala ascendenta, constituita din doua sectoare mai importante: unul nordic, strabatut de un afluent al cursului principal, si altul sudic (Galeria Uscata). Cele doua sectoare amintite reprezinta etajul pesterii, zona cea mai bogat concretionata. La capatul Salii Confluentei coridorul principal devine scund si dupa o salita concretionata, marcata de o frumoasa prelingere alba parietala, se termina cu un sifon strimt.
Fig. 13. Pestera Batrinului (nr. 6), dupa I. Vieluuaun si altii, 1961. sifonul terminal
Temperatura aerului in apropiere de sifon este de 9,2°C iar a apei, intre 8,6-10,2°C.
Biospeologia pestera se remarca prin elementele troglofile care predomina. intilnim aici coleopterele Duvalius redtenbacheri biroi si Pholetion (Parapholeuon) moczaryi.
Cu toate ca Pestera Batrinului nu este cuprinsa deocamdata in perimetrul de protectie a defileului Crisului Repede (aprox. 247 ha), se impun unele masuri in vederea evitarii poluarii apei, cit si a pastrarii intacte a formatiunilor.
Conditii de vizitare. Pentru vizitare este necesara o scara speologica de 10 m, pitoane, imbracaminte de protectie si mijloace proprii de iluminare.
|
