Pestera Cerbului
Date istorice. Pestera a fost descoperita si descrisa sub acest nume de E. Balogh (1940). Alexandrina si St. Negrea au efectuat primele cercetari biospeologice (publicate in 1971, 1972).
Localizare si cale de acces. Situata in raza satului Iabal 646c29g cea (corn. Carasova, jud. Caras-Severin). Este sapata in Dealul Navesu Mare, avind deschiderea in versantul drept, abrupt, al Cheilor Carasului, la 504 m altitudine si 115 m diferenta de nivel fata de riu. De la Pestera Popovat (vezi calea de acces la aceasta pestera, traseul 1 si fig. 66) se continua inaintarea pe terasamentul parasit al fostei linii ferate inguste circa 320 m, apoi se urca direct 81 m, fara abatere pe versantul impadurit cu fag si alte esente. Dupa un grohotis cu bolovani inverziti de muschi se ajunge la baza unui cleant in care se deschide pestera.
Descriere. Pestera mijlocie (223 m), orizontal-ascendcnta, fosila, aflata intr-un grad inaintat de evolutie. A fost creata de apa de infiltratie pe fisuri tectonice in calcarele barremian-aptiene, fara incluziuni de silex. E. Balogh presupune existenta unei legaturi Intre o fisura inaccesibila din capatul salii si fundul unei doline partial prabusit, colmatat cu blocuri, deasupra careia a observat iarna iesind aburi, infundarea dolinei a determinat fosilizarea pesterii (fig. 69).
Deschiderea, triunghiulara, este orientata spre vest si permite o luminare difuza pina la 35 m profunzime. Pestera se compune din doua galerii principale (punctele 1 - 3 si 4-5), legate printr-o galerie intermediara (2-4). Capatul galeriei mai lungi se lateste intr-o sala in panta (5 - 6). Daca galeria de la intrare (1 - 3) prezinta o fisura tectonica binc vizibila, restul galeriilor par a fi dezvoltate in calcare masive, fara urme de stratificatie sau de fisuri. Apa de condensare si de infiltrare prezenta pretutindeni in pestera umple alveolele stalagmitelor. La topirea zapezii sau in timpul viiturilor apar infiltratii abundente in punctul 6 si apa umple gururilc din sala; ea se pierde in pietrisul si solul de pe podea, nereusind sa ajunga afara. In zona vestibulara exista multe blocuri de calcare si sol de padure. Podeaua galeriilor arc o crusta stalagmitica cu gururi sau sfarimaturi de crusta amestecate cu argila si guano vechi. In Sala Finala se gasesc multe blocuri de calcar prabusite si cimentate prin concretionare, stalagmite si coloane. Peretii si plafonul pesterii sint in buna parte acoperiti de crusta stalagmitica. Exista, mai ales in sala, stalactite, scurgeri proeminente, candelabre, odontolite, stalactite fistuloase etc. Unele portiuni prezinta hieroglife de coroziune.
Pestera calda (7,5-l0°C in iulie-septembrie, in Sala Finala), foarte umeda (98-100%), parcursa de curenti de aer normali.
Fig. 69. Pestera Cerbului (nr. 50), cartata de E. Balogh, din L. Botosaneanu &, al., 1967, modificata.
Fauna parietala este extrem de bogata in diptere care patrund vara pina la inceputul Salii Finale (Limonia nubeculosa, Tarnaria fenestralis si Eccoptomera emarginata). Guanoul vechi, afinat si aproape uscat, contine acarieni si colembole. Din sapaturi s-au scos oase de Ursus spelaeus, precum si dovezi de locuire a omului (piese aurigna-ciene, musteriene, din epoca bronzului si din evul mediu).
Conditii de vizitare. Pestera neocrotita, neamenajata si practic nevizitata. Daca gasim o calauza pentru a ajunge la ea se poate vizita intr-o jumatate de ora, fiind nevoie doar de un mijloc de iluminare.
|
