Pestera Cimpeneasca
Date istorice. Impresionanta gura a pesterii a fost descrisa de A. Schmidl in 1863. Prima explorare a fost efectuata in 1968 de catre I. Viehmann, T. Rusu, M. Serban si M. Alb.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in flancul estic al marii depresiuni denumita Tarina, care se intinde de la nord la sud intre satele Cimp si Izbuc, formind un bazin inchis. Singurul riu permanent al Platoului Vascau traverseaza satul Izbuc de la sud la nord si apoi curge in lungul depr 757b11h esiunii, pina este captat lateral de pestera.
La pestera se ajunge din soseaua Vascau-Deva (D.N. 76), care trebuie parasita in comuna Carpinet. Se urmeaza apoi pe drumul carosabil care trece culmea si coboara in satul Izbuc-Ponoarele. De aici se coteste la dreapta (nord) si se intra in noua sosea forestiera ce trece nu departe de gura pesterii (vezi fig. 57).
Descriere. Aven receptor al unui riu permanent urmat de o galerie activa. Lungimea totala 1314 m. Pestera este sapata in calcare triasice (fig. 58).
Intrarea pesterii se prezinta ca un portal de 20 m inaltime si 10 m latime sub care se afla, chiar la buza, o ruptura verticala de 35 m adincime, in parte surplombanta si peste care se arunca apa piriului ce se pierde aici formind o mare cascada. Pentru a evita aceasta cascada se coboara cu scari pe linga ea pina la marginea marmitei cu apa (de 4/4 ni) pe care o determina cascada. Din aceasta marmita incepe cursul subteran al pesterii, care strabate la inceput o sala alungita, de 20 m lungime, foarte inalta, dar a carei inaltime scade repede la 6 m, raminind aproape constanta in toata galeria pesterii. Largimea acestei galerii este in medie de 4 m, dar in coturile numeroase pe care le face sau in locul in care ea este intersectata de diaclaze, largimea creste la 10 m. Sectiunile transversale ale pesterii prezinta in permanenta, pe o inaltime de 3,5 m, trei nivele de eroziune. Desi pestera este activa, in portiunea incipienta se gasesc stalactite si citeva draperii spectaculoase, situate in bolta sau parietal. A doua parte a pesterii are un caracter ceva mai pronuntat de tunel de presiune. Pe alocuri apar nivele de aluviuni si de materiale aduse de apa, care arata ca aceasta creste la viituri pina la o inaltime de 3,5 m. Pestera se termina cu un lac de sifon determinat de coborirea brusca a tavanului de la 7 in la oglinda apei.
La data explorarii (11. VIII) in fundul avenului temperatura aerului era de 16°, iar cea a apei de 17,8°, din cauza lungului curs de suprafata. Ea este si foarte poluata.
Este de presupus ca riul care strabate pestera apare in Izbucul din Boi de la Vascau, situat la 2 km mai la est, cu toate ca colorarile cu fluoresceina au ramas fara rezultat. Ca evolutie a exocarstului este de presupus ca piriul curgea cindva la exterior in lungul Tarinei, trecea cumpana de apa care inchide acum bazinul si, strabatind ulucul in care sint situate localitatile Cimp si Colesti, se varsa in Valea Briheni. Prin captari succesive el a fost decapitat, creind trepte antitetice incepind din capatul nordic al Tarinei pina la actuala treapta de linga pestera. Este de asteptat deci ca in dealul dintre Tarina si Depresiunea Beius sa existe o intreaga retea de galerii fosile, pentru care actuala pestera reprezinta nivelul activ.
Fig. 57. Schita partii de est a Platoului Vascau.
Pestera nu a fost cercetata faunistic in detaliu; se citeaza insa izopodul troglobiont Biharoniscus racovitzai.
Conditii de vizitare. Accesul este liber. Sint necesare mijloace proprii de iluminare, cizme de cauciuc si 40 m de scari speologice.
Fig. 58. Pestera Cimpeneasca (nr. 43), cartata de I. Viehmann, T. Rusu si M. Serban, inediti.
|
