Pestera Coiba Mare
Date istorice. Gura mare a pesterii si sala de la intrare au fost cunoscute dintotdeauna de localnicii din catunul Casa de Piatra. Nu exista nici o indicatie ca sifoanele de dincolo de sala de intrare sa fi fost trecute inaintea primei explorari din 1953, efectuate de o echipa a Institutului de speologie "E. Racovita' din Cluj si a Comitetului geologic din Bucuresti. In 1955 a fost explorata galeria amonte, iar in 1972, sala sifonului termi 939e41j nal.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in Valea Girdisoara, in punctul in care apa acestei vai se pierde in gura pesterii. Se ajunge la ea urmind soseaua forestiera de pe Valea Girda Seaca cale de 12 km, de la comuna Girda de Sus pina la catunul Casa de Piatra. Amonte de catun, cind la stinga se schiteaza depresiunea vaii, se coboara din sosea la gura pesterii (fig. 43).
Descriere. Pestera activa, receptoare, strabatuta de un riu permanent. Este sapata in calcare tithonice si masoara 4447 m lungime (fig. 45, care reprezinta numai 800 m). Intrarea (alt. 1000 m) are 20 m latime si 15 m inaltime; este sapata la baza unui perete de 150 m inaltime si da acces la o vasta sala ce se micsoreaza treptat ca o pilnie. Atit pe dreapta cit si pe stinga se observa la inaltime mai multe orificii ce duc la o retea de galerii pline de argila si care permit depasirea primului sifon. Acesta se prezinta ca o galerie foarte joasa, cu prundis pe podea, prin care curge un mic piriu. Dupa ce se trece tiris galeria, ea se inalta si se largeste intr-o mica salita, in care debuseaza galeriile cu argila de la intrare. Apoi galeria coboara iar (0,40 m inaltime), formind al doilea sifon, de 7 m lungime, care se trece anevoie tiris. De-abia dupa aceasta portiune tavanul se inalta definitiv, formind o galerie de 5 m latime si 10-15 m inaltime. Galeria este puternic concretionata, iar prin ea curge firul de apa patruns pe gura pesterii.
Dupa 240 m de la intrare se ajunge in Sala de Confluenta, in care vine apa Vaii Girdisoara, care s-a pierdut amonte in Pestera Coiba Mica. De aici vizitarea pesterii devine anevoioasa din cauza apei care face cascade si lacuri. Amonte se poate inainta doar cu barca sau cu costume impermeabile circa 200 m, traversindu-se doua acumulari mai mari de apa, pina la un sifon care face inaintarea imposibila.
Aval de Sala Confluentei, galeria ramine larga de 2 - 4 m, cu tavanul boltit la 2 - 3 m si cu podeaua inundata partial de apa. Avansarea nu este posibila decit cu cizme de cauciuc, dar ea decurge fara dificultati. Dupa un cot larg spre stinga, intreaga galerie este acoperita de apa, nu prea adinca insa, apoi incepe sa se faca auzit zgomotul unei cascade. Cascada cade cu zgomot intr-un lac la care ajungem ocolind un mare bloc de prabusire. Lacul nu poate fi strabatut decit cu barca. Urmeaza o portiune care se parcurge cu piciorul, apoi un nou lac prins Intre pereti imbracati in scurgeri parietale. Navigatia pe el cu barca este deosebit de spectaculoasa. In continuare galeria este lipsita aproape complet de podoabe si prezinta forme variate de coroziune si eroziune. Dupa circa 150 m de la ultimul lac, galeria se termina intr-o mare sala, ale carei margini se pierd in intuneric. Ea este ocupata de un imens lac cu ape negre, pe care plutesc, pe mai multe strate, trunchiuri de copaci aduse aici de viituri de-a lungul anilor. Este sifonul terminal ce face orice avansare imposibila.
Este o pestera activa care prezinta frumoase forme de sculptare. Interesanta este si evolutia reliefului de la exterior, determinata de captarile succesive ale apelor Vaii Girdisoara la inceput in Coiba Mare, apoi in Coiba Mica.
Fig. 45. Pestera Coiba Mare (nr. 33), cartata de I. Viehmann, D. Coman si M. Bleahu, din M. Bleahu, 1957.
Conditii de vizitare. Sint necesare cizme lungi de cauciuc, barca de cauciuc si eventual o coarda de asigurare. Din cauza inaltimii reduse a sifoanelor de la intrare exista pericolul inchiderii acestora la viituri. Se va evita patrunderea in pestera in perioade cu ploi puternice.
|
