Pestera Coliboaia
Date istorice. Se pare ca primul care semnaleaza aceasta pestera este geograful austriac A. Schmidl (1863). Ulterior, ea este cercetata de R. Jeannel si E. Racovita (1929) si de colectivul Institutului de speologie din Cluj (1956- 1962).
Localizare si cale de acces. Situata pe versantul drept al Vaii Si 121f55b ghistel, la 120 m amonte de Pestera de la Magura, are aceleasi cai de acces ca si pestera precedenta, urmindu-se in continuare poteca din padure care face legatura intre cele doua pesteri (vezi fig. 23).
Descriere. Pestera orizontala, activa, strabatuta de un mic piriu subteran. Ea detine insemnate cantitati de argila, care s-a depus chiar pe concretiunile existente (fig. 26).
Intrarea (alt. 560m) este scunda (h 1,8 m, lat. 2 m), situata la baza unui urias perete surplombant, vizibil din vale. Coborind de-a lungul unei pante puternic ascendente, constituite dintr-un material de umplutura provenit din exterior, se ajunge intr-o sala mare, a carei latime este de 15 m, iar lungimea (pina la primul cot) de 4 m. La mica distanta de aceasta prima sala se patrunde in coridorul principal al pesterii, a carui podea este acoperita in intregime de un strat apreciabil de argila terasat. Cursul de apa subteran, care apare aici, dispare prin mai multe sorburi, in functie de regimul hidrologic existent ; cel inferior se afla in peretele sudic al coridorului, la o departare de 15 m de Sala Mare, iar celelalte chiar in Sala Mare. In continuare se patrunde in Sala Teraselor apoi, urmindu-se cursul de apa, se trece pe linga un lac temporar, iar prin intermediul trecatorii inguste se ajunge In zonele terminale ale pesterii, bogat concretionate. In general peretii si tavanul coridorului principal, cu exceptia zonei terminale, sint lipsiti de concretiuni. Trecindu-se peste Saritoare (cu ajutorul unei scari speologice) se patrunde in sectorul terminal, incheiat cu un sifon scund.
Prin prezenta cantitatii mari de argila si mai ales prin terasele existente pe podea, pestera prezinta un interes pentru cercetarile de sedimentologie. Din cadrul faunei cavernicole terestre se remarca formele troglobionte de coleoptere 'Pholeuon leptoderum hazayi si Duvalius paroecus paroecus. Fauna piriului subteran este la rindul ei deosebit de interesanta: aici s-au gasit Fonticola (Atrioplanaria) racovitzai, turbe-lariat colectat inca de R. Leruth in 1938, Niphargus longicaudatus maximns s.a.
Conditii de vizitare. Pentru vizitarea primei parti, pina la lac, sint necesare mijloace proprii de iluminare. Pentru partea a doua avem nevoie de salopeta si de o scara speologica de 10 m.
|
