Pestera Comarnic
Date istorice. Intrarile pesterii sint cunoscute in imprejurimi si sub numele de Pestera de la Cantonul Comarnic si, respectiv, Pestera de la Ogasul Ponicova. Prima mentiune dateaza de la inceputul secolului (Z. Schreter, 1912, geologie). Pestera a fost studiata temeinic de E. Balogh intre 1933 - 1939 (mineralogie, paleontologie etc.); planul topografic ridicat de acest autor este si astazi reprodus in publicatii si folosit de turisti. E. Bokor (1921) si R. Jeannel (1929) fac primele investigatii faunistice. In 1961 L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea efectueaza cercetari extensive, continuate de V. Sencu, iar in anii 1965-1969 A. Negrea si St. Negrea cerceteaza biocenozele cavernicole.
Localizare si cale de acces. Situata in raza satului Iabalcea (corn. Carasova, jud. Caras-Severin), reprezinta o s 555h79f trapungere hidrologica a Ogasului Ponicova in calcarele care alcatuiesc Cleantul Putnata (681 m). Intrarea Comarnic se afla in versantul sting al vaii cu acelasi nume, la circa 200 m (ie Cantonul silvic Comarnic (440 m alt.); intrarea Ponicova (prin insurgenta) se afla intr-o poiana mare, cu indicator C.M.N., situata in apropierea soselei, la 3,5 km distanta de canton in directia Aninei (470 m alt.). Pentru calea de acces la Cantonul Comarnic vezi traseul I si fig. 66.
Descriere. Pestera mare (4040 m), suborizontala descendenta (30 m diferenta de nivel intre cele doua intrari), alcatuita dintr-un etaj fosil (superior) si unul subfosil (inferior), dezvoltata in cea mai marc parte pe diaclaze si numai in mica masura pe fete de strat. Intrarea Comarnic se afla la capatul nordic al pesterii, este de dimensiuni mici, inchisa cu poarta metalica si serveste de acces grupelor de turisti conduse de ghid. Intrarea Ponicova se afla in capatul sud-vestic al pesterii, la baza unui perete calcaros, este de dimensiuni mai mari, inchisa de asemenea cu poarta metalica si serveste la iesirea din pestera. Sistemul de galerii s-a format sub actiunea Ogasului Ponicova care, adincindu-se treptat in fracturile tectonice ale benzii de calcare (lata de numai 300 -400 m si orientata nord-sud), a format mai intii etajul superior (fosil), apoi pe cel inferior (subfosil);. Colorarile cu fluoresceina au aratat ca exista inca un etaj mai inferior (activ), impenetrabil omului; in perioadele secetoase apa ogasului se pierde in albie la 50-100 m inainte de intrarea Ponicova, foloseste numai acest etaj si iese prin resurgenta (fig. 67).
Etajul fosil al pesterii masoara peste 2 km lungime si reprezinta o grandioasa succesiune de galerii de dimensiuni mari sau foarte mari care fac legatura intre sali vaste. Acest sistem principal al pesterii, care leaga cele doua intrari, constituie atractia turistica de baza prin bogatia formatiilor concretionare. La inceputul galeriei, pina in punctul de statie 7, se gasesc putine concretiuni. In salile din punctele 11, 15, 20 si 23 exista blocuri de prabusire de mari dimensiuni, iar in Sala Zebrelor peretii si tavanul sint dungati de calcarele stratificate cu intercalatii de silex innegrite la suprafata. Abia din aceasta sala incep frumusetile renumite ale pesterii. Din tavan atirna in multe locuri stalactite de cele mai variate tipuri. Pe planseu sint bogat reprezentate stalagmitele, de la cele subtiri pina la enormele domuri, precum si stalagmite columnare, care intilnind stalactite dau coloane gratioase. Tot pe planseu exista gururi pline cu apa de picurare limpede, perle de pestera lustruite sau grauntoasc, izolate cu lacas sau aciuiate in cuiburi, precum si baraje de travertin inalte de peste jumatate de metru ("zidurile chinezesti' dintre punctele 36 si 38, zona in care in timpul topirii zapezilor sau a viiturilor mari se instaleaza lacuri destul de intinse). Peretii si tavanul sint in multe locuri ingrosati de scurgeri stalagmitice divers colorate, prezinta orgi, baldachine, valuri si draperii, lame transparente, cristale minuscule de calcita si felurite alte formatiuni care stralucesc feeric la lumina lampilor. Salile cele mai frumos si bogat concretionate, precum si formatiile mai importante au capatat denumiri si sint trecute pe schita (fig. 67). Din punctul 59 o ramificatie conduce in Sala Virgina, pe vremuri protejata printr-o poarta, care intrece in frumusete tot ce se poate vedea pina aici. Podeaua, in intregime din calcita scinteietoare este de fapt o enorma scurgere stalagmitica, cu gururi in trepte, pe care sint risipite o puzderie de stalagmite, domuri si coloane, iar peretii sint imbracati cu scurgeri proeminente variat colorate. Tot din punctul 59 o ramificatie conduce prin Galeria Cotita, scunda si intortocheata, lipsita de formatiuni stalagmitice, la intrarea Ponicova (punctul 88). Spre deosebire de galeria principala, ea nu e sapata in calcare jurasice cenusii, ci in calcare creatice alb-galbui.
Etajul subfosil este inundat in intregime in epoca topirii zapezilor si a viiturilor mari. El poate fi explorat partial la ape scazute pe sectoarele de galerii accesibile prin punctele 20, 34 si 52. Chiar la apele cele mai mici, comunicarea intre sectoare e impiedicata de un sifon permanent (Fintina lui Pluto), iar inaintarea spre nord, de alte sifoane. Apa care iriga acest etaj iese la zi in punctul notat pe schita ca "resurgenta'. Galeriile sint usor descendente in sensul curgerii apei si formate pe fete de strat. Exista si in acest etaj concretiuni splendide (de pilda Cascada de Lapte), dar mai importante si mult mai numeroase sint formele sculptate de apa pe toata sectiunea galeriei; dintre ele retinem "linguritele', martorii de silex si lapiezurile.
Fig. 67. Pestera Comarnic (nr. 48), cartata de E. Balogh, din L. Botosaneanu & al., 1967, completata de St. Negrea.
Pestera Comarnic este calda (9-9,5°C intre punctele 23 - 82 ale sistemului fosil). Face exceptie inceputul galeriei principale (punctele 2-6) unde, la cota cea mai joasa a pesterii si sub imediata influenta a exteriorului, se creeaza o punga de aer rece (vara intre 6 - 7,5°C si iarna Intre -3,5 si - 1°C, cu formare de stalactite si stalagmite de gheata). Umiditatea variaza intre 85 - 100% in etajul fosil si intre 95-100% in etajul subfosil.
Pestera Comarnic, cea mai mare din Muntii Banatului, permite specialistilor studiul unor remarcabile fenomene carstice subterane si a unor animale cavernicole interesante, iar turistilor admirarea splendorilor cu care natura a inzestrat-o din plin. Fauna parietala din preajma celor doua intrari se caracterizeaza prin prezenta constanta a opilionidului Nemasloma sillii. Fauna de pe planseu, mai bogata spre cele doua extremitati ale pesterii, este atrasa de materiile organice existente pe argila, nisip sau pe roca. Remarcabile sint unele specii troglofile ca Mesoniscus graniger si mai ales cele troglobionte endemice, ca Lithobius (T). dacicus, Onychiurus romanicus si Duvalius (D.) milleri. Gramezile de guano (mai mari in punctul 50, sub o colonie de rinolofi) contin numerosi acarieni si muste de guano. Fauna acvatica din gururi este saraca (doar Niphargus la Cascada de Lapte). In profunzimea galeriei subfosile se pot gasi uneori adulti de insecte epigee proveniti din larvele din apa piriului. Cit despre fauna fosila este putin probabil ca resturile scheletice de Ursus spelaeus pastrate in Muzeul din Timisoara sa provina din aceasta pestera.
Conditii de vizitare. Galeriile fosile dintre cele doua intrari sint accesibile oricarui turist si nu necesita echipament special, ci numai un mijloc de iluminare. Pentru vizitarea galeriilor subfosile, accesibile cu piciorul numai la ape scazute (de preferat toamna sau iarna), este nevoie de casca, cizme de cauciuc si haine de protectie.
Pestera Comarnic a capatat statut de rezervatie speologica in 1946. Amenajarile actuale constau din inchiderea cu porti metalice si aranjarea blocurilor in trepte peste stincaria prabusita din unele sali. Pentru viitor se preconizeaza electrificarea si amenajarea turistica a acestei pesteri. Vizitarea se face numai in grupuri conduse de ghidul pesterii; durata; 2 - 3 ore,
|
