Pestera Dimbovicioara
Date istorice. Existenta ei este semnalata inca din secolul trecut. Situata intr-o regiune geografica mult cutreierata de turisti si fiind usor accesibila, Pestera Dimbovicioara este una dintre cele mai cunoscute din tara.
In ultimii 20 de ani s-au efectuat aici cercetari biospeologice, paleozoloogice si de speologie fizica (T. Constantinescu intocmeste planul pesterii in 1973). De asemenea, mentionam incercarile grupului de speologi amatori din Brasov (Fr. Thomas si W. Gutt) de a gasi o noua comunicare cu exteriorul, incercari care au 646h72g ramas fara rezultat.
Localizare si cale de acces. Pestera se gaseste pe stinga Vaii Dimbovicioara, in Cheile Mici, la 1 km nord de satul Dimbovicioara. Este foarte usor de gasit fiind plasata linga soseaua care duce la cabana Brusturet (vezi fig. 159 si traseul 1).
Descriere. Pestera are o lungime totala de 244 m si este sapata in calcare jurasice. Ca aspect, ea se reduce practic la o galerie fosila usor ascendenta, orientata sud-vest, nord-est. Ramificatiile laterale, asa cum se poate vedea pe plan, sint neinsemnate. Pina in punctul La Tiris, pestera poate fi parcursa usor, inaltimea tavanului mentinindu-se la 3 m. Din acest punct si pina la sfirsitul galeriei sintem nevoiti de mai multe ori sa mergem tiris. Tot de aici mersul ascendent se amplifica. Aproape de fund exista un horn de 12 m, care ajunge destul de aproape de exterior. Este o pestera slab concretionata, iar putinele concretiuni existente au fost deteriorate (fig. 161).
In pestera exista un curent de aer care circula din profunzime spre deschidere, foarte evident in special in punctul La Tiris, ceea ce dovedeste ca ea mai are in mod sigur si o alta comunicare cu exteriorul. Este o pestera calda (10 - 12°C), cu o umiditate moderata.
Golul subteran a fost format de Piriul Pesterii, a carui vale se gaseste cu citiva metri mai aval. Acest piriu isi aduna apele in amonte, intr-o zona de conglomerat, si le pierdea la contactul cu calcarele. Traseul actual al pesterii reprezinta calea de drenare in subteran a apei piriului amintit; mersul ascendent al galeriei principale, galetii conglomeratici prezenti in numar mare pe podeaua pesterii, ca si curentul de aer mentionat demonstreaza acest lucru.
Fiind o pestera foarte mult vizitata, fauna este saraca si nu s-au semnalat specii strict cavernicole (troglobionte).
Conditii de vizitare. De citiva ani pestera este inchisa, vizitarea ei facindu-se sub indrumarea unui ghid din satul Dimbovicioara. Nu este nevoie de un echipament speologic special, ci numai de mijloace de iluminare.
Fig. 161. Pestera Dimbovicioara (nr. 125), cartata de T. Constantinescu, inedita.
Traseul 2. Cabana Brusturet - Avenul din Grind - A-venul din Vladusca - Prapastiile Zarnestilor - Zarnesti (7 - 8 ore (fig. 159).
De la cabana Brusturet se merge pe marcajul banda albastra, urcind Piscul Paduricii timp de 3/4 ora. Dupa acest urcus obositor, padurea dispare iar traseul, foarte clar, ne conduce mai departe pina la Poiana din Funduri. Stinele de aici sint repere foarte bune in urmarea traseului, iar ciobanii, ghizi excelenti pentru a ne conduce la Avenul din Grind (sau "Avenul din Funduri'). Se trece de prima stina urmind traseul turistic pina la firul Vaii Steghii. De aici urcam pe vale urmarind o poteca de vite foarte clara timp de aproximativ o ora. Apoi suim pe versantul sting, unde la 1700 m alt. absoluta se afla avenul respectiv, intr-un gol de padure. Poate fi reperat usor, deoarece este ingradit pentru a nu cadea vitele in el. Pina la aven sint 2 - 21/2 ore de mers.
De la aven, orientindu-ne spre nord-est, coborim pe un drum nemarcat, traversind Valea Viteilor pina la Poiana Lespezi. Aici intilnim din nou marcajul banda albastra, pe care il urmam trecind prin punctul La Table, pina in Poiana Vladusca, unde exista de asemenea o stina. Orientati inspre creasta Pietrei Craiului, urcam spre ea abatindu-ne putin spre stinga si dupa o jumatate de ora ajungem la aven. De la Avenul din Grind pina la Avenul din Vladusca sint lJ/2 ore de mers.
Dupa vizitarea ultimului aven coborim la stina, de unde urmam traseul turistic cruce rosie pe Valea Vladuscai pina in Cheile Prapastiile Zarnestilor, care pot fi admirate pe o distanta de 1,3 km. Mentionam ca in chei a fost construit un drum forestier ce duce pina la Zarnesti. De la iesirea din chei pina la acest oras intilnim doua grupe de izvoare carstice situate in stinga riului Zarnesti, astazi in cea mai mare parte captate. inainte de a ajunge la Zarnesti trecem pe linga cabana Gura Riului.
|
