Pestera Fusteica
Date istorice. Prima descriere a acestei pesteri a fost publicata de P. A. Chappuis si A. Winkler in 1951 (in P. A. Chappuis si R. Jeannel, 1951). O prezentare mai ampla insotita de o schita a fost intocmita de Stefania 121i88b Avram in 1966. Pestera este bine cunoscuta din punct de vedere biospeologic, fiind mult vizitata de diferiti cercetatori ai Institutului de speologie din Bucuresti.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in raza satului Isvarna (corn. Pocruia, jud. Gorj), in dreptul caminului cultural, la citeva zeci de metri de sosea. Deschiderea se vede clin drum. Altitudinea deschiderii 200 ni (vezi fig. 148 si traseul 1).
Descriere. Se patrunde printr-o deschidere orientata inspre est destul de larga (3/5 m), situata la baza unui perete de calcar. Unica galerie care porneste de la aceasta deschidere continua inspre sud-est pe o lungime de 516 m. Ea se bifurca la capat, dar cele doua ramificatii sint accesibile doar pe citiva metri; cca din stinga, dupa ce se depaseste un prag stalagmitic, se ingusteaza din ce in ce mai mult, iar la cea din dreapta tavanul coboara sub 0,5 m. Galeria s-a dezvoltat in mare parte pe diaclaza, atingind pe alocuri si 7 m inaltime, fara sa depaseasca la baza 2,5 m latime (fig. 149).
Podeaua este acoperita cu mult material aluvionar, predominind nisipul si pietrisul dispuse in mare parte in terase. La intrare acest material se afla pe laturile deschiderii pina aproape de tavan, indicind gradul accentuat de colmatare a pesterii in trecut. Piriul subteran - care acum nu se mai formeaza decit la viituri - a transportat ulterior cea mai mare parte a acestor aluviuni la exterior. Gradul de concretionare a galeriei este redus. Peretii si tavanul sint acoperiti cu scurgeri si stalactite, in special in a doua jumatate a pesterii, unde apar si discuri. Fiind locuita tot timpul anului de lilieci, pestera este relativ bogata in guano, dar in perioadele cu ploi abundente acesta este spalat de pe podea. Guanoul este raspindit pe o distanta cuprinsa intre 30 si 200 m pornind de la deschidere.
Este o pestera calda (9,5°C in aer la 10 septembrie 1965), destul de umeda si parcursa de curenti de aer. Acestia patrund prin ramificatia stinga de la capatul galeriei, ceea ce indica o legatura a pesterii cu exteriorul si prin acest loc.
Resursele trofice sint foarte bogate si constau aproape in intregime din guano. Fauna este destul de bogata iar dintre speciile gasite cele mai multe sint guanofile si apartin in special acarienilor, colembolelor, dipterelor si coleopterelor. Exista aici si trei specii troglobionte: Sophrochaeta subaspera, Duvalius spinifer si Trichniscus cf. inferus. Primele doua au devenit extrem de rare. Exista o foarte bogata asociatie parietala si in cadrul acesteia merita amintite cele doua specii de paianjeni, Nesticus cellulanus, care predomina inspre interior, si Meta merianae, ai carei coconi albi, rotunzi si aplatizati se vad peste tot lipiti de pereti inspre deschidere.
Conditii de vizitare. Este o pestera usor de parcurs. Sint necesare mijloace de iluminare. Nu se recomanda vizitarea in perioade de ploi abundente.
|
