Pestera Girla Vacii
Date istorice. Pestera este cunoscuta din timpuri stravechi de localnicii care poposeau adeseori la gura ei pentru a-si adapa vitele (de unde si denumirea). In literatura de specialitate este mentionata pentru prima data de catre G. Munteanu-Murgoci (1898), apoi de I. Conea (1931). Ulterior observatiile asupra pesterii sint continuate de V. Sencu si B. Driga (in V. Sencu, 1972), care realizeaza si o prima cartare. In 1971, G. Diaconu si T. Constantinescu reiau cartarea si completeaza harta celor doi autori, adaugind ramura ei sud-vestica.
Localizare si cale de acces. Pestera este situata in versantul drept al Cheilor Runcului (masi vul Fata Coastei), In apropiere de punctul numit "La Cuptor', la circa 1,5 km nord pe soseaua forestiera ce urca din comuna Runcu (jud. Gorj) pe Valea Sohodol (fig. 150).
Descriere. Pestera este prevazuta cu doua guri de acces, pina nu de mult puncte de patrundere in subteran a apei din piriul Sohodol. Ulterior, accesul apelor prin gura din amonte a fost barat de rambleul soselei forestiere care trece prin Cheile Runcului. Deschiderea din aval, plasata la capatul unui tunel scurt ce traverseaza soseaua, este locul prin care apele patrund astazi in subteran. Lungimea totala a galeriilor sapate de apele Sohodolului de-a lungul unor linii de fractura in calcare tithonice-neocomiene (jurasice) este de 750 m (fig. 151).
Galeria Subfosila, lunga de 110 m, are o orientare generala NNV-SSE. Planseul ei prezinta o morfologie extrem de instabila datorita cantitatii mari de material aluvionar depus de ape la viituri, material care adeseori colmateaza ramificatiile de acces in galeriile Sohodol si Vilceaua.
Galeria Sohodol este orientata aproape paralel cu Galeria Subfosila si are o lungime totala de 130 m. Ea reprezinta prima portiune a pesterii scaldata de apele Sohodolului in drumul lor subteran spre izbucurile Jalesului si Vilceaua.
Galeria Jalesului, lunga de 150 m, reprezinta calea de drenare a apelor spre izbucul Jalesului. Este foarte ingusta, orientata spre sud si devine accesibila numai in perioadele de seceta prelungita. La partea terminala se opreste intr-un put cu apa adinc de 4 m.
Fig. 151. Pestera Girla Vacii (nr. 118), dupa V. Sencu si B. Driga, 1972, completata de G. Diaconii si T. Constantinescu, inedita.
Galeria Vilceaua, orientata NNV-SSE, este cea mai lunga (330 m) si reprezinta traseul principal de dirijare a apelor spre izbucul Vilceaua. Ea prezinta o succesiune de sifoane si, la fel ca si celelalte, nu este accesibila decit la ape foarte mici.
Aflindu-se intr-o prima faza de evolutie, Pestera Girla Vacii are o importanta deosebita pentru cunoasterea circulatiei apelor in roci carstificabile si a formelor pe care acestea le dezvolta. Pestera adaposteste o fauna bogata, alcatuita in cea mai mare parte din forme introduse de ape de la exterior (in special la viituri). Acestea sint in majoritatea cazurilor trogloxene si troglofile si numai putine troglofile. Multe dintre speciile epigee dispar, dar sint si unele endogee ripieole sau acvatice, care pot ramine si dezvolta aici mult timp, in apa sau In acumularile de resturi vegetale dinspre deschideri. Compozitia si aspectul biocenotic al faunei din aceasta pestera depind deci intr-o mare masura de frecventa si intensitatea viiturilor Sohodolului. Nu s-au descoperit pina acum forme troglobionte.
Conditii de vizitare. Este o pestera dificila, de aceea se recomanda mai mult speologilor initiati. La debite mici ale piriului Sohodol, pestera ramine seaca (cazuri foarte rare) si atunci se poate parcurge usor, insa fara a ne aventura pe galeriile inguste, unde datorita descompunerii materialului vegetal cantitatea de oxigen din aer este mult diminuata.
|
