Pestera Ialomitei
Date istorice. Aceasta pestera, cunoscuta si sub numele de Pestera Schitul Ialomitei, Pestera Schitului sau Pestera Ialomicioarei, a fost vizitata inca de la inceputul secolului al XVI-lea. Se crede ca Mihnea Voda (cel Rau) s-a adapostit un timp aici in pribegia sa spre Transilvania (1510). In secolul al XVIII-lea, calugarii-Minastirii Sinaia intemeiaza un mic schit sub bolta de la intrarea in pestera (distrus de un incendiu in 1962). Prima mentiune bibliografica este facuta de I. Kleinlauf in 1793, intr-o lucrare care trateaza despre pesterile din Transilvania. 242i83c Ulterior, o serie de autori straini mentioneaza aceasta pestera in diferite lucrari despre Transilvania, iar "Societatea carpatina' din Sinaia executa lucrari in 1896 menite sa usureze accesul in galeriile mai indepartate ale pesterii prin largirea zonei Pasajul. Prima descriere completa a pesterii o dau I. Pdpovici-Hateg si I. Singeorzan in 1897. In aceasta perioada, Pestera Ialomitei se bucura de o adevarata celebritate, fiind considerata cea mai mare din "Principatele Romane'. Primele cercetari speologice sint efectuate de M. Serban si I. Viehmann in 1953, cind se executa si primul plan de detaliu al galeriilor. impreuna cu o sumara descriere, acest plan a fost publicat de I. Viehmann si colab. in 1974.
Localizare si cale de acces. Pestera Ialomitei este sapata in calcarele jurasic-superioare din culmea sud-estica a muntelui Batrina (Masivul Bucegi), la 1530 m alt. absoluta (18 m deasupra talvegului) (vezi fig. 165 si traseul 1).
Descriere. Este o pestera mare, care insumeaza 804 m lungime de galerii fosile si active dispusa pe doua etaje. Intrarea, orientata spre est, are dimensiuni impunatoare (40 m latime si 20 m inaltime). Pina in punctul Pasajul, adica circa 30 m de la intrarea in pestera, galeria pastreaza dimensiunile portalului, fiind cunoscuta sub denumirea de Grota lui Mihnea Voda. La intrarea in Pasaj este amplasata o poarta metalica, continuarea vizitarii fiind posibila numai cu ajutorul ghidului. Dincolo de poarta patrundem intr-un culoar larg de 1-2 m si inalt de 1,5- 2 m, care ne conduce intr-o prima sala (Bolta lui Decebal) puternic ascendenta spre vest. De aici urcam pe scari de lemn o galerie lunga de 60 m pina La Raspintie, de unde putem cobori spre dreapta intr-o mica sala, in care intilnim cursul piriului subteran. Continuind inaintarea pe directia principala ajungem in Grota Ursilor - numita astfel datorita numeroaselor schelete de Ursus spelaeus descoperite in ea- un imens gol subteran lung de 75 m si lat de 30-40 m, in care blocuri de calcar prabusite din tavan acopera in intregime planseul. Din aceasta sala coborim spre vest o mica ingramadire de blocuri si reintilnim cursul piriului subteran care vine pe o galerie strimta si inalta. Urmam cursul subteran pe o distanta de numai 20 m, apoi continuam inaintarea pe o galerie seaca pina La Altar. In acest loc concretiunile abundente par sa obtureze galeria. Printr-o deschidere de dimensiuni reduse intram intr-o galerie larga de 12-15 m, initial ascendenta, apoi orizontala, care se termina dupa 45 m intr-o fundatura. Descoperirea mai recenta a acestui sector terminal, precum si dificultatile de patrundere In el au contribuit la o mai buna pastrare a concretiunilor existente. O galerie incomoda care se deschide in peretele nordic conduce in etajul inferior, situat cu 9 m mai jos si scaldat de apa piriului subteran pe o lungime de 80 m (fig. 167).
Pestera Ialomitei a fost sapata de piriul Horoaba, afluent pe dreapta al riului Ialomita. Fauna care traieste aici nu prezinta un interes deosebit. S-au gasit reprezentanti din aproape toate grupele de fauna ce traiesc in pesterile noastre, dar nu specii troglobionte. Mai importanta ni se pare de semnalat prezenta unei specii troglofile de coleoptere, Duvalius (Duvaliotes) procerus, raspindita la exterior pe muntii din jurul Brasovului.
Temperatura aerului din galerii variaza de la 9 - 12°C, iar umiditatea de la 85 - 100%.
Pestera Ialomitei este importanta mai ales din punct de vedere turistic, deoarece se afla intr-o zona montana intens circulata.
Conditii de vizitare. Este o pestera amenajata cu trotuare si scari de lemn, partial electrificata. Vizitarea se poate face in orice anotimp sub conducerea unui ghid.
|
