Pestera Lazului
Date istorice. O prima descriere a acestei pesteri apartine lui P. A. Chappuis si A. Winkler (in P. A. Chappuis si R. Jeannel, 1951), care au vizitat-o in 1928. Nu este vorba de o descriere a intregii retele accesibile, ci numai a portiunii initiale, de aproximativ 170 m. In 1961, pestera a fost explo 818c28i rata in intregime de V. Decu si M. Bleahu, iar descrierea ei, apartinind acelorasi autori, s-a tiparit in 1967.
Fig. 143. Pestera Lazului (nr. 110), dupa V. Decu si M. Bleahu, 1967, completata
Localizare si cale de acces. Este sapata in masivul Sohodoalele, in versantul drept al vaii Motrul Sec, la 370 m alt. absoluta si la 1 m deasupra riului (vezi fig. 141 si traseul 5).
Descriere. De la intrare (4 m inaltime si 7 m largime) porneste o galerie principala ce are legatura - mai ales in prima parte- cu o retea de diverticule laterale fosile sau active totalizind o lungime de 2200 m (fig. 143). Pe aproximativ 80-90 m galeria prezinta o morfologie foarte neregulata datorita unor procese de degradare mecanica. La 30 m de deschidere, o ramificatie pe stinga, in panta usoara, conduce intr-o sala cu tavanul inalt. Din aceasta, inspre nord, un alt culoar in panta repede conduce intr-o retea de culoare fosile strimte si relativ joase prin care se poate ajunge pina la deschiderea pesterii (reteaua nu figureaza pe schita). Acest labirint comunica din loc in loc, prin puturi, cu galeria principala, subfosila si pe aici apa parasea pestera intr-o prima faza de dezvoltare. Continuind sa inaintam inspre sud, printre blocuri mari prabusite se poate reveni in galeria principala, cam la 50 m in interior; dar pentru aceasta este nevoie de o scarita speologica si o fringhie, caci trebuie sa coborim mai intii un prag de citiva metri. Dupa ce parasim sala revenim in galeria principala prin locul pe unde s-a intrat si continuam sa inaintam pina la o strimtoare dubla, aflata cam la 80 m de deschidere. Depasind aceasta strimtoare ajungem intr-o salita din care se poate inainta inspre sud pe galeria principala, dar si inspre nord si est printr-un labirint de culoare si salite fosile cu podeaua acoperita cu argila, mondmilch sau guano. Aceasta este portiunea cea mai concretionata a pesterii. De aici, galeria principala continua descendenta pina la un mic sifon - in cea mai mare parte a timpului inchis - a carui apa provine de la cursul subteran din profunzimea pesterii (care la ploi mari ineaca partial sau in intregime galeria) sau de la firicelul de apa care apare din baza peretelui sting. Podeaua este acoperita cu mult material aluvionar (nisip si pietris rulat), iar peretii cu depuneri pe care le lasa apa cind reteaua subfosila a pesterii se inunda. Formatiunile concretionare apar foarte rar. Sint numeroase hornurile prin care apele de infiltratie introduc de la exterior cantitati insemnate de sol si argila. Urmeaza portiuni cu bazine cu apa, iar suprafetele scaldate de cursul subteran sint din ce in ce mai mari. Galeria sfirseste intr-o zona cu culoare scunde si sifoane inchise, cu podeaua acoperita cu material aluvionar.
Pestera Lazului reprezinta un meandru subteran al Motrului Sec prin care, intr-o prima faza, se drena in permanenta apa acestei vai. O mare parte a retelei subterane se afla sub nivelul cursului e-pigeu, iar la viituri apa care se pierde in pat urca in retea, o ineaca (in afara culoarelor fosile, dispuse la etaj) si paraseste pestera in stare limpede pe la deschidere. Prin morfologia ei, Pestera Lazului reprezinta unul dintre cele mai interesante exemple de geneza a unei retele subterane in regim freatic.
Ea adaposteste si o fauna interesanta, caci in afara unor specii comune guanofage sau subtroglofile, care intra In alcatuirea asociatiei parietale (de araneide, opilionide sau diptere), traiesc aici citeva elemente troglobionte: Closania winkleri, Duvalius (Duvaliotes) spinifer, Trichoniscus cf. inferus, Trachysphaera orghidani si Lithobius decapolitus.
Este o pestera calda (10,8°C in profunzime), foarte umeda si cu caracter dinamic, datorita structurii retelei (care prezinta multe strimtori) si cursului de apa. In timpul iernii curentul rece care patrunde in pestera usuca peretii si ingheata apa de infiltrare pina in zona strimtorii duble si chiar dincolo de aceasta.
Conditii de vizitare. Este o pestera care se parcurge relativ usor. Poate fi vizitata in intregime in perioade de seceta. Pina la primul sifon nu este nevoie de un echipament de protectie special, ci doar de mijloace de iluminare. Pentru rest trebuie sa avem insa cizme de cauciuc si imbracaminte de protectie.
|
