Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei
Date istorice. A fost vizitata de V.Parvan in 1912. Margareta Dumitrescu, Tr. Orghidan si Jana Tanasachi au publicat in 1958 descrierea si schita acestei pesteri, ca si rezultatele cercetarilor lor ecologice realizate aici in 1955 si 1956. In anii urmatori au fost intreprinse diferite cercetari de biospeologie, paleozoologie, arheologie etc.
Localizare si cale de acces. Pestera este situata la nord de Tirgusor, la aproximativ jumatatea distantei dintre Tirgusor si. Gura Dobrogei. Se porneste din 222g67c satul Gura Dobrogei pe drumul care coboara in Valea Casimcei. Traversam pe podul de peste apa si inaintam circa 1 km pina intilnim un mic afluent pe stinga (Valea Visterna). Continuam sa mergem pe acesta si dupa 10 minute se ajunge la izvorul Sere-met, situat la baza unui abrupt calcaros. O poteca ne conduce spre intrarea principala a pesterii urcind o diferenta de nivel de circa 50 m (vezi fig. 185).
Descriere. Pestera este formata din doua galerii fosile, Galeria cu Ceramica si Galeria cu Fosile, care se desfac in unghi drept din zona deschiderii principale, A, si continua in directia vest-est, respectiv nord-sud. Ea are trei deschideri, A, B si C, ultimele doua fiind mai putin accesibile (fig. 186).
Patrunzind prin deschiderea principala se coboara o panta de 2 m si se ajunge intr-o sala despartita incomplet de un perete de stinca median. Podeaua salii - ca dealtfel a intregii galerii (Galeria cu Fosile) - este acoperita cu multe materiale prabusite si cu o patura de guano, a carei grosime creste cu cit.se inainteaza inspre interior. La capatul sudic al salii se desfac trei ramificatii laterale scurte, dintre care cea din dreapta, ascendenta, adaposteste una dintre coloniile importante de lilieci din aceasta pestera. Tot aici, un horn de 5,5 m conduce intr-un culoar etajat de 14 m, care comunica cu exteriorul prin cea de a treia deschidere, C. Galeria continua apoi in panta usor descendenta si dupa vreo 15 m se ajunge intr-o alta sala, cu podeaua acor perita tot cu blocuri de prabusire si cu guano. Urmeaza o portiune mai ingusta si scunda, unde blocurile lasa pina la tavan un spatiu de circa 0,5 m si unde nu se poate merge decit tiris. Din nou galeria se largeste, devine ascendenta la cot, iar cantitatea de guano creste indicind zona preferata de catre coloniile de lilieci care se adapostesc aici vara. Dupa inca un cot in panta, galeria se termina cu un perete concretionat.
Ultima portiune a galeriei si inceputul celei de a doua sali sint legate printr-un culoar strimt, mai greu accesibil, dar cu peretii foarte bogati in resturi fosile de animale marine care au trait in marile jurasice (vezi D. Patru-lius si Tr. Orghidan, 1964). Asemenea resturi fosile se gasesc din abundenta si la exterior. Pe traseul acestui culoar se desprind galerii laterale mici, care dupa un scurt traiect se infunda.
In Galeria cu Ceramica se patrunde tot din zona deschiderii A, ocolind un sondaj arheologic executat probabil de catre Vasile Parvan. La inceput aceasta este mai larga, constituind o sala in care - ca si in restul galeriei - se gasesc pe podea foarte multe resturi de cultura materiala (silexuri, obiecte de ceramica, monezi etc.) ramase de la populatiile care s-au succedat in pestera incepind din paleoliticul superior si pina in secolul al XVIII-lea. Din aceasta sala, printr-un culoar lateral ascendent, se poate ajunge la exterior prin deschiderea B. In continuare, galeria capata pentru vreo 10S m aspect de tunel destul de uniform, ceea ce presupune ca a fost amenajata in trecut de catre om, in vederea folosirii ei ca adapost. La suprafata peretilor apa a scos in evidenta numeroase concretiuni silicioase. In sfirsit, urmeaza o sala cu guano, din care, in dreapta, o galerie laterala de 1,80 m formeaza un etaj unde pot fi admirate citeva stalagmite, stalactite si gururi. Galeria se termina cu o diaclaza inaccesibila.
Fig. 186. Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei (nr. 141), dupa M. Dumitrescu & al., completata.
Datorita resurselor alimentare bogate (indeosebi guano), in aceasta pestera exista si multe animale, majoritatea guanofage (acarieni, colembole, coleoptere, diptere, lepidoptere, oligochete). In bazinele cu apa traiesc copepode. S-au descoperit si elemente neotroglobionte, ca Lessertiella dobrogica si Trechus dumitrescui. Exista, de asemenea, foarte multe resturi scheletice de lilieci, rozatoare si carnivore.
Este o pestera calda (temperatura atinge in profunzime 12- 13°C si se mentine aproape constanta), iar umiditatea variaza in timpul anului, fiind mai accentuata vara si primavara, ca in oricare alta pestera. Curentii de aer sint mai puternici in zona intrarilor datorita prezentei celor trei deschideri.
Conditii de vizitare. Pentru turisti se recomanda prima parte a Galeriei cu Fosile si Galeria cu Ceramica. Din cauza guanolului si a portiunilor mai inguste, explorarea in intregime a acestei pesteri necesita un echipament de protectie. Sint necesare, de asemenea, mijloace de iluminare. Vizitarea se poate face in orice anotimp.
|
