Pestera Magura
Date istorice. Pestera este semnalata in literatura turistica din a doua jumatate a secolului al XIX-lea; o prima schita, precum si o descriere mai amanuntita le datoram lui G. Hazay (1887). Cercetarea completa a ei a fost facuta din initiativa unui colectiv al Institutului de speologie "E. Racovita' din Cluj in perioada 1956-1962 (C. Plesa, Maria Pintea-Alb, I. Viehmann, in colaborare cu M. Bleahu, V. Puscariu si P. Plesa).
Localizare si cale de 727i86h acces. Situata pe versantul drept al Vaii Sighistel, la o distanta de 4,2 km amonte de satul Sighistel (corn. Cimpanii de Sus). Din poiana situata imediat aval de intrarea in canionul vaii urcam pe versantul drept (estic), urmind o poteca de-abia vizibila, o diferenta de nivel de circa 40 m. Dupa citeva minute de drum prin padure, poteca parcurge o panta de grohotis, de la capatul careia se vede deja gura semicirculara a pesterii. De jos din vale pina aici se fac 10 min (vezi fig. 23).
Descriere. Este una dintre cele mai frumoase pesteri din tara, dezvoltata sub forma unui labirint de galerii destul de mari, avind o lungime totala de 1500m. Este o pestera orizontala, fosila, suspendata, bogata in formatiuni stalagmitice de mari dimensiuni si de toate tipurile (fig. 25).
Intrarea (alt. 555 m) este mare, semicirculara, avind o inaltime de 6 m si o latime de 10 m. Deschiderea este orientata spre sud-vest. Pestera cuprinde patru sectoare mai importante.
Coridorul principal. Galeria de la intrare, intregul coridor principal si restul sectorului sint spatioase. La o distanta de 30 m de la intrare se patrunde in prima incapere mai mare a pesterii, in care debuseaza din stinga o galerie laterala, usor ascendenta, de 35 m lungime, terminata cu niste diverticule scunde (Galeria Stilpilor).
Dupa prima sala incep sa apara pe podea cele dintii stalagmite si coloane mai mari, iar la o distanta de 25 m de la aceasta se patrunde intr-o a doua incapere mare a pesterii, bogat concretionata in partea stinga. Un pilier masiv de roca desparte apoi galeria in doua, ramura din dreapta fiind mai larga, lipsita de concretiuni, dind acces In Sala Mare. In dreapta acesteia se deschide Sectorul estic, dupa care, la o distanta de 25 m, in stinga, Sectorul vestic I. Drumul in continuare pare a fi barat de un sir de coloane si stalagmite de mari dimensiuni; cea mai remarcabila este Palmierul, o coloana uriasa aflata chiar la mijloc, terminata in partea ei superioara cu un baldachin.
La o distanta de 20 m de Palmier se deschide in dreapta Galeria Scaldatorilor, a carei podea este tapisata cu gururi; dupa un traiect circular de 40 m, aceasta galerie revine in coridorul principal, la capatul acestuia, cu o saritoare. Portiunea terminala a sectorului este spatioasa, dominata in stinga de un remarcabil masiv stalagmitic lat, Domul Mare.
Sectorul estic. Intrarea in acest sector este marcata de prezenta unei stalagmite situate chiar in mijlocul galeriei de acces, aceasta din urma avind o latime de 10 m, intregul sector, relativ rectiliniu.
Fig. 25. Pestera Magura (nr. 16), cartata de C. Plesa, inedita.
Este bogat concretionat; se remarca indeosebi un val festonat, citeva grupuri de perle de caverna, "amforele', gururi cu margini festonate, Sala Minunilor, Lacul Alb, iar dintre formatiunile parietale mai mari, Coiful lui Gingis Han.
Sectorul vestic I. In ansamblul sau, acest sector este constituit dintr-un coridor de acces, un sistem rectiliniu de sali spatioase si un coridor paralel cu cel de acces, dezvoltat pe diaclaza.
Principala caracteristica a coridorului de acces o constituie faptul ca este relativ scund. Datorita inaltimii reduse a tavanului a fost necesar ca pe alocuri, in vederea usurarii vizitarii pesterii, sa se sape santuri (de aici si denumirea de Galeria Santurilor). Dupa parcurgerea acestei galerii patrundem in sistemul de sali rectilinii, bogat in formatiuni, mai ales in domuri stalagmitice de mari dimensiuni. Zona nordica este dominata de formatiunea centrala denumita Cangurul (Sala Cangurului), precum si de bogatia de concretiuni (stalactite "macaroane') de pe tavan.
Coridorul paralel cu cel de acces, cunoscut sub numele de Sala Diaclazei, este inalt de aproape 25 m si lipsit total de formatiuni.
Sectorul vestic II. La inceputul acestui sector, in dreapta se afla o estrada de calcar, lata de circa 13 m, iar in dosul formatiunilor de pe ea, un diverticul scurt, neinsemnat.
Prima portiune a sectorului, pina la Baraj, este inalta si spatioasa. La 15 m distanta de la intrarea in sector se deschide In stinga o galerie relativ scunda, in a carei portiune terminala se gaseste Putul Ursilor, in care s-au descoperit cantitati insemnate de oase apartinind mai ales ursului de caverna.
Sectorul este usor accesibil pe o distanta de circa 100 m, care reprezinta de fapt principala zona turistica a acestuia. Se remarca indeosebi Sala Gururilor (cu Gurul Mare, lung de 5 m, lat de 3 m si adinc de 1 m), o frumoasa coloana cu un baldachin, precum si o multitudine de gururi scunde si sudate intre ele de pe podea.
Barajul este o formatie de prelingere, o saritoare peste care se patrunde in cea de-a doua zona a sectorului vestic II; aceasta este in general descendenta, punctul cel mai de jos situindu-se in zona sorburilor terminale din extrema vestica a pesterii. Doua coridoare paralele converg intr-o sala cu prabusiri umeda, in continuarea careia se coboara usor spre sorburile terminale. La o distanta de aproximativ 75 m fata de locul in care debuseaza cel de-al doilea coridor paralel cu Sala Prabusirilor se deschide o galerie ascendenta, Galeria Ursilor. Ea este bogata in mondmilch, cu gururi pe podea, cu tavanul inalt de 2-3 m. Spre capatul sau, podeaua devine aproape orizontala, avind gururi mai adinci. Printr-o trecatoare foarte ingusta (0 sub 0,5 m), puternic ascendenta, se patrunde greu la Scaldatoarea Ursilor, o salita cu un lac, unde se gasesc pe pereti urme de activitate a ursului de caverna (zgirieturi, suprafete lustruite etc).
Prin pozitia si configuratia galeriilor pe care le prezinta, pestera este interesanta pentru cercetarile de speleogeneza si sedimentologie, iar bogatia de formatiuni concretionare, dimensiunea unor stalagmite, coloane, baldachine permit o cercetare a evolutiei acestora in timp. Din punct de vedere biospeologic pestera este de asemenea remarcabila prin fauna subfosila si actuala destul de bogata. Fauna cavcrnicola actuala predomina net prin forme troglofile, iar dintre troglobionte semnalam ci-clopidul Megacyclops (M.) reductus propinquus si coleopterul Pholeuon leptoderum hazayi.
Conditii de vizitare. Pestera este monument al naturii, deci vizitarea ei se poate face numai in prezenta unui ghid angajat (din satul Sighistel). Sint necesare mijloace proprii de iluminare. Pentru vizitarea zonei sectorului vestic II, de dupa Baraj, este nevoie de o cordelina de 10m si de cizme de cauciuc scurte.
|
