Pestera Mare din satul Pestera
Date istorice. Existenta acestei pesteri, cunoscuta si sub numele de Pestera cu Lilieci sau Pestera Badichii, este semnalata in documentele locale cu mai multe secole in urm 737d32h a. Numele satului se datoreaza prezentei pesterii in incinta sa. In anii 1957-1958, C. Nicolaescu-Plopsor face primele sapaturi arheologice. Pestera a fost studiata din punct de vedere biospeologic de catre cercetatorii Institutului de speologie. In 1972, T. Constantinescu intreprinde cercetari de speologie fizica si intocmeste planul pesterii.
Localizare si cale de acces. Se gaseste la 950 m alt., intr-un martor de eroziune calcaros, linga piriul Valea cu Calea, afluent al vaii Sbircioara (culoarul Bran-Rucar) (vezi fig. 159 si traseul 3).
Descriere. Pestera are o lungime totala de 162 m si este formata dintr-o singura galerie principala fosila orientata est-vest. Cea mai mare parte a acestei galerii poate fi parcursa usor, avind inaltimea de 1,2-8 m. Nu departe de intrare se deschide pe stinga un culoar ingust, care dupa 45 m revine in galeria principala. Este o pestera ascendenta, diferenta dintre punctul cel mai coborit si cel mai ridicat fiind de 8 m (fig. 164).
Pestera are o umiditate moderata si este destul de calda (8-11 °C). Ea a fost modelata in calcare jurasice de unul din afluentii Vaii cu Calea, astazi un piriu temporar.
Prin pozitia ei, aceasta pestera prezinta un interes deosebit pentru studiile de speologie fizica. Fauna este relativ bogata, reprezentata indeosebi prin specii guanofile, dar nu prezinta un interes deosebit din punct de vedere biospeologic.
Conditii de vizitare. Pestera poate fi vizitata oricind cu mijloace proprii de iluminare, fara sa necesite un echipament speologic special.
|
