Pestera Meziad
Date istorice. Fiind unul dintre cele mai mari goluri subpamintene din Transilvania si in acelasi timp usor accesibila, Pestera Meziad a fost vizitata inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Celebrul geograf austriac A. Schmidl ne furnizeaza in 1863 o prima descriere detaliata, insotita de un plan si un profil sumar; incepind cu anul 1931, E. Balogh o cerceteaza amanuntit, realizind planul ei complet si descrierea ei detaliata, intre timp, pestera a mai fost cercetata sub raport biospeologic de R. Jeannel si E. G. Racovita, iar paleontologic-antropologic de M. Rosca, C. Riscutia si P. Firu. In 1970 ea a fost recartala de T. Rusu si V. Craciun.
Localizare si cale de acces. Situata la aproximativ 3 626j91g km est de satul Meziad (jud. Bihor), pe versantul drept al Vaii Pesterii (afluent drept al Vaii Meziadului, bazinul hidrografic al Crisului Negru).
De la statia C.F.R. Beius se continua drumul cu masina (curse I.R.T.A.) pina in satul Meziad, iar de aici pe jos pina la Cabana turistica Meziad si apoi la pestera. O alta varianta este combinata cu pesterile din Valea Iadului: de la km 28 (Piatra Bulzului) al soselei de pe Valea Iadului, deci amonte de complexul turistic de la confluenta cu Valea Lesului, se urmeaza poteca marcata (triunghi albastru) spre Pestera Meziad (distanta 9 km, timp necesar 3 ore). Sau, in fine, de pe soseaua Oradea-Dr. Petru Groza-Deva (D.N. 76) se deviaza de la Beius pe drumul carosabil, in parte asfaltat, spre Meziad-Pestera Meziad, pina la Cabana turistica Meziad; de aici, pe jos, pina la pestera (vezi fig. 20).
Descriere. Pestera, in cea mai mare parte fosila (este parcursa doar pe o mica portiune de un piriu subteran), are trei deschideri mai importante si este ascendenta (diferenta de nivel de la intrarea principala pina in punctul cel mai ridicat fiind de 78 m). Lungimea totala: 4750 m. Zonele turistice nu mai au concretiuni, acestea fiind in intregime distruse; ele s-au mentinut insa in zonele mai greu accesibile, situate la etaj (fig. 21).
Fig. 21. Pestera Meziad (nr- 13), dupa E. Balogh, 1969.
Intrarea (alt. 397 m) este gigantica (h 16 m, lat. 10 m), de forma semicirculara. In stinga ei se mai afla o intrare mica, neinsemnata. Sala in care se patrunde este foarte spatioasa, fiind parcursa in apropiere de peretele din dreapta de un piriias subteran ce strabate intregul coridor principal al pesterii, pina aproape de capatul sau, pe o distanta de aproximativ 270 m. Piriiasul iese din pestera dedesubtul peretelui sud-estic al boltii de la intrare, pe un pat de pietris. Vom descrie pestera pe trei mari sectoare: galeria principala, situata la nivelul inferior; etajul I (incepind cu galeriile laterale de acces din partea sudica a galeriei principale, Podul de Piatra, reteaua nordica de galerii, Sala Palmierului, pina la Gitul Dracului); etajul II (incepind de la Gitul Dracului, spre est, cu toate retelele secundare de galerii superioare).
Galeria principala. Acest sector incepe cu galeria mare si larga de acces de dupa intrare, este parcurs de piriiasul subteran si lipsit total de concretiuni; acestea au existat cindva dar au fost complet distruse ori degradate. Totusi, galeria este impresionanta prin grandoarea sa, avind in general o latime de 15 - 20 m si o inaltime de asemenea mare. La o departare de 70 m de la intrare, galeria se largeste constituind o prima sala, avind un diametru de peste 30 m. In aceasta debuseaza cea de-a doua intrare mai importanta a pesterii, inspre nord-est, in dreptul unui con de pietris, debuseaza un prim coridor lateral, marcat la inceputul sau printr-o formatiune stalagmitica de culoare alba (Turnul Alb). Sala mare se ingusteaza usor spre est (lat. 7-8 m), continuindu-se dupa un cot abia marcat, iar spre nord-est se largeste treptat. In peretele din dreapta se deschid gurile celor trei galerii laterale mai importante, doua dintre ele constituind puncte de acces spre etajul pesterii. Toate trei sint ascendente. Vizavi de cea de-a treia galerie laterala din dreapta se deschide un coridor abrupt de acces la etaj, dar impracticabil datorita dificultatilor pe care le prezinta. La circa 30 m mai departe se afla, tot in stinga, galeria larga (lat. 15 m), cindva bogat concretionata, care duce spre etaj (ea permite accesul direct spre Colonia Liliecilor). Putin amonte de gura acestei galerii, in jumatatea din dreapta a coridorului, se gaseste un dom stalagmitic de mari dimensiuni, singurul punct ornat al galeriei inferioare. Dupa un loc de aparitie temporara a apei (Izvorul), panta devine abrupta, iar pe deasupra unui con urias de grohotis se poate ajunge in reteaua de galerii superioare a pesterii, spre Gitul Dracului.
Etajul I. Prima galerie laterala din dreapta, situata la o distanta de 40 m de sala mare a galeriei principale, ne conduce pe o panta la inceput abrupta pina la o bifurcatie; cea din dreapta, ingusta, da acces intr-o salita concretionata (Capela), iar cea stinga, dupa ce intersecteaza la scurta distanta un mic coridor intortocheat lipsit de importanta, efectueaza un cot spre stinga, se largeste treptat pina in dreptul formatiunii Cornul Vinatorului, debusind intr-un spatiu si mai larg, accidentat. Spre stinga se poate cobori pe o panta abrupta de pietris (insa cu dificultate) in galeria principala; in dreapta se ramifica un drum lat, al carui capat se sfirseste cu un zid vertical deasupra intrarii in galeria laterala 3 a galeriei principale. In sfirsit, intre cele doua ramificatii extreme se afla galeria larga ce intersecteaza pe deasupra galeria principala (Podul de Piatra) asemenea unui pod; este zona cea mai inalta a pesterii (33 m). Galeria se largeste treptat si dupa ce se parcurge zona in care se gasesc doua formatiuni mai importante (Tabernaculul si Amvonul), ea prezinta in dreapta un coridor a carui panta abrupta debuseaza in galeria principala.
Galeria superioara se largeste mult (25 m) intr-o sala bogat concretionata in trecut, dar care astazi detine doar importante colonii de lilieci. Un drum ascendent spre dreapta conduce in cele din urma intr-un sector aparent terminal, cu urme de sapaturi pe podea, de unde se deschid gurile mici ale unor coridoare laterale inguste. Drumul principal continua prin intermediul unei scari de fier care da acces intr-un coridor lipsit de concretiuni, prezentind o singura formatiune remarcabila, mare si rosie (Calaul). Coridorul debuseaza in cele din urma intr-un spatiu largit (aprox. 15 m latime), marcat de prezenta con-cretiunii inalte de 7 m denumita Palmierul. Dupa Palmier, spatiul se largeste si mai mult, iar tavanul atinge 10-12 m inaltime. Din sala in care ne aflam se despart trei cai mai importante care duc spre galeria inferioara prin intermediul unor pante abrupte; o a patra cale, lata doar de 0,5 m, constituie Gitul Dracului, punctul de trecere spre etajul II, terminal, al pesterii.
Etajul II. Gitul Dracului reprezinta un fel de punte acoperita cu pietris prin intermediul careia se patrunde intr-un sector caracterizat printr-o retea de coridoare inguste si intortocheate, constituind cel mai complicat labirint al pesterii. Primul coridor mai important din stinga galeriei principale, dupa Gitul Dracului, a fost denumit Galeria Turnului Rosu. De-a lungul galeriei principale se gasesc citeva locuri mai importante, folosite ca puncte de reper in orientare, denumite expresiv: Fintina lui Iacob (o aglomerare masiva de formatiuni, cu un remarcabil bazin de apa), Sala Oaselor, Ponorul, Sala Parchetata etc. Galeria se termina cu doua coridoare inguste si paralele, care converg, apoi se ramifica iarasi, constituind extremitatea cea mai estica a pesterii. Zona centrala a galeriei principale, larga, prezinta in stinga mai multe coridoare laterale de acces spre extremitatea nord-estica a pesterii. Podul de Zapada reprezinta o punte de calcar in apropierea caruia se gaseste o zona bogat concretionata. Sala Coloanelor permite accesul spre portiunea cea mai ridicata a pesterii (Mausoleul lui Pluto), unde se afla si hornul prin intermediul caruia un mic curs de apa de la suprafata a fost captat in golul subteran.
Prin marimea galeriilor si prin structura golurilor subpamintene, Pestera Meziadului prezinta o deosebita importanta pentru studiile de speleogeneza si evolutie carstica. Ea detine de asemenea importante vestigii biospeologice, prin fauna din trecut si din prezent, cit si antropologice, care pina in prezent au fost doar partial cercetate. Din fauna actuala putem aminti pe Niphargus foreli bihorensis si Duvalius (Duvaliotes) redtenbacheri bihariensis. Descoperirile antropologice facute de C. Riscutia si P. Firu In 1960 atesta faptul ca Pestera Meziadului a fost folosita ca adapost de catre omul preistoric.
Conditii de vizitare. Pestera este ocrotita, inchisa, vizitarea ei fiind admisa doar in prezenta ghidului care se afla la Cabana turistica Meziad. Ghidul pune la dispozitia vizitatorilor lampi de carbid, asa incit pentru vizitarea pesterii nu este necesar un echipament special.
|
