Pestera Moanei
Date istorice. Cunoasterea acestei pesteri este legata de exploatarea forestiera de pe Valea Misidului, precum si de investigatiile entomologilor de la inceputul acestui secol. O prima descriere sumara a ei este prezentata in 1929 de R. Jeannel si Val. Puscariu.
Localizare si cale de acces. Pestera este situata pe malul drept al Vaii Misidului, afluent al 919c26j Crisului Repede amonte de Suncuius, la o departare de 4,7 km de confluenta cu Crisul.
Pentru acces a se vedea Pestera Vintului (nr. 4) iar in continuare, pentru pitorescul regiunii, recomandam urmatorul itinerar: de la "Castelul' din amonte de Suncuius se merge pe poteca spre virful dealului prin pilcul de pini inalti care strabate o padurice, pina la stilpii de inalta tensiune; urmind una din cararile aflate de-a lungul acestor stilpi se ajunge in curind in Valea Misidului, pe o poteca care duce pe malul sting al vaii in fata unui mic izvor. Poteca de pe vale ne conduce pina la pestera, a carei deschidere este vizibila din vale (vezi fig. 7).
Descriere. Pestera orizontala, activa, debitoare, parcursa de un piriu subteran cu debit slab, dezvoltata in calcare inediotriasice. Ea are doua intrari si o lungime totala de 300 m (fig. 12).
Cele doua deschideri ale pesterii (circa 500 m alt.) sint apropiate una fata de cealalta; cea inferioara, orizontala, este exsur-genta piriului subteran care o strabate pe intreaga ei lungime, fiind orientata spre nord-vest, iar cea superioara, descendenta, este orientata spre nord. Ambele deschideri duc intr-un vestibul larg, care coteste indata spre dreapta intr-o galerie rectilinie spatioasa, lunga de aproape 100 m. Podeaua este tapisata cu o crusta alba, cu gururi pline cu apa, iar peretii sint partial acoperiti cu formatiuni de prelingere. La capatul acestei galerii largi, dedesubtul unei formatiuni de prelingere care a obstruat trecerea, se poate parcurge, cu o oarecare dificultate si partial in apa, un coridor foarte scund, bogat concretionat, care duce in cele din urma intr-o salita inalta, barata de o cascada care se prelinge pe peretele ei terminal. Urcind acest perete (la intoarcere este necesara o scara speologica de 10m) se poate vizita portiunea terminala a pesterii, care este bogat concretionata cu formatiuni alb-laptoase.
Pestera reprezinta un etaj inferior al retelei hidrografice din care Pestera Lesiana, situata deasupra, constituie etajul fosil. Biospeologic sint demne de remarcat doua forme de coleoptere: Drimeoius (s. str.) chyzeri vicinus si Duvalius (Duvaliotes) mandibularis.
Conditii de vizitare. Pentru parcurgerea intregii pesteri sint necesare, pe linga mijloace proprii de iluminare, cizme de cauciuc lungi, doua scari speologice de cite 10 m, o cordelina de 25 m, pitoane, carabiniere, eventual combinezon impermeabil.
|
